ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2203/R/2008
Ședința publică din data de 11 noiembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte instanță
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Adrian Repede
GREFIER: – –
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul recurent împotriva sentinței civile nr. 1211 din 23 iunie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe pârâta intimată INTERNATIONAL. NEVADA SUA Sucursala C-N, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal și asistat de avocat din cadrul Baroului C și reprezentantul pârâtei intimate – avocat din cadrul Baroului
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentantul recurentului depune la dosar un formular tipizat arătând că acest formular este completat de orice angajat în momentul în care preia-predă un autoturism. Solicită în probațiune comunicarea de către SC a acestui formular.
Reprezentantul pârâtei arată că înscrisul depus la dosar nu este certificat pentru conformitate cu originalul de către reprezentantul recurentului de unde rezultă că nu este cunoscută de acesta existența respectiv utilizarea acestuia. Apreciază că este nepertinentă și neutilă cauzei această cerere solicitând respingerea ei. Învederează și că la instanța de fond, în ședința publică din 29 mai 2008, fost lămurită această problemă prin adresa prin care societatea a arătat persoana și ora la care aceasta a predat autoturismul.
Reprezentantul recurentului în susținerea cererii de a-i fi solicitate pârâtei lămuriri în legătură cu formularul a cărei machetă a depus-o la dosar în ședința publică de azi, prezintă un act din care rezultă că autoturismul în cauză, în data de 20.09.2007 a fost repartizat maistrului, persoană cu care contestatorul s-a aflat în mașină.
Reprezentantul intimatei prezintă spre vedere instanței probe depuse la dosar în fața instanței de fond arătând că s-a formulat un răspuns oficial, au fost depuse probele cele mai neutre și nu doar probe emanând de la societate iar declarațiile martorilor audiați arată că maistrul nu se afla în mașină cu.
Instanța, deliberând, apreciază că nu se impune administrarea probei solicitate de reprezentantul recurentului, sens în care respinge cererea.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
Nefiind cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost motivat în scris, casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, aceasta nefiind suficient cercetată iar probele administrate fiind insuficiente. În subsidiar solicită ca în rejudecare să fie admisă acțiunea contestatorului, cu cheltuieli de judecată. În esență susține că prima instanță trebuia să audieze maistrul dar nu s-a procedat la audierea acestuia întrucât nu s-a găsit un traducător autorizat. Prima instanță avea obligația de a solicita prin adresă numirea unui traducător. Martorul de asemenea nu a fost audiat renunțându-se la el pe motiv că nu dorește să vină la proces dar și acest martor era unul cheie în proces la fel ca și maistrul. Se susține că reclamantul nu a condus mașina în perimetrul campusului cum se bănuiește.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea hotărârii primei instanțe și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs, urmând a depune o notă de cheltuieli până la sfârșitul dezbaterilor. Arată că reclamantul a fost decăzut din proba privind audierea maistrului întrucât nu a găsit un traducător autorizat deși i s-a acordat termen în acest sens. Mai înțelege să arate că instanța de fond în mod greșit a consemnat că s-a dispus înlocuirea martorului cu un altul. Cu privire la faptă, în momentul în care a fost oprit contestatorul, acesta se afla singur în mașină, aspect ce rezultă din declarațiile martorilor. Contestatorul nu deținea nici unul din permisele de conducere, pe lângă cel național SC eliberând conducătorilor și un permis de conducere intern. În momentul în care i s-au solicitat aceste acte contestatorul a adresat injurii celor care l-au oprit cerându-le lor să se legitimeze și chiar după ce s-a constatat că nu deține vreun permis a încercat să plece la volanul mașinii. De altfel contestatorul a recunoscut că a condus autoturismul întrebând dacă există vreo posibilitate de a fi iertat iar apoi nu mai recunoaște fapta. Solicită sancționarea acestuia prin respingerea recursului. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1211 din 23.06.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Internațional. SRL Nevada SUA – Sucursala C-N, iar reclamantul a fost obligat la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în sumă de 22.898,33 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Decizia nr.25031-000—18399/22.09.2007 contestatorului i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 61alin.1 lit. a din Codul Muncii începând cu data de 24.09.2007
Pentru a dispune astfel, intimata a reținut că, în speță, contestatorul se face vinovat de faptul că a condus un autovehicul fără a avea permis de conducere, a refuzat legitimarea in fata unor reprezentanți ai companiei, proferând injurii la adresa acestora. Procedând in acest mod el a încălcat Regulamentul intern al Companiei si Normele de Protecția, fapte ce atrag răspunderea disciplinară conform art. 11 sector E, art. 61 sect. I si Anexa C din Regulamentul intern si art. 263 alin.2 din Codul Muncii.
Conform celor menționate în procesului-verbal al Comisiei de Cercetare a Abaterilor Disciplinare încheiat în data de 22.09.2007, contestatorul recunoaște că a condus autovehiculul marca cu nr. de înmatriculare RR-025 în perimetrul șantierului, fără a deține permis de conducere, faptul că a refuzat să se legitimeze si să răspundă întrebărilor puse de către agenții de securitate. De altfel, din declarația numitului, agent in cadrul Departamentului, rezultă că, contestatorul nu poseda permis de conducere si nici.
Așa cum rezultă din art. 59 anexa nr. 6 din Regulamentul intern, orice autovehicul al companiei trebuie să fie verificat de personalul autorizat de pază, atât la intrarea cât si la ieșirea din organizarea de șantier. Orice încălcare a acestor prevederi urmează a fi sancționată in conformitate cu procedurile companiei privind ordinea si disciplina. Prevederi asemănătoare cuprinde si art. 61 conform căruia angajatului i se interzice comportamentul necuviincios față de colegi si supraveghetori de natură a perturba buna realizare a activității zilnice.
Din Formularul de raportare a accidentelor nr. 18365/21.09.2007 întocmit de către numiții si, rezultă că contestatorul a condus autoturismul marca cu nr. de înmatriculare 02 R-025 în. fără a poseda permis de conducere emis de către Politia rutieră din România si fără permis de conducere eliberat de către INTERNATIONAL. NEVADA SUA SUCURSALA C Aceeași stare de fapt se desprinde si din declarația martorilor si, audiați de către instanță la termenul din data de 17.04.200.
Potrivit dispozițiilor art. 61 lit. a din Codul Muncii, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă poate avea loc fie ca urmare a săvârșirii unei abateri grave, fie ca urmare a săvârșirii unor abateri repetate de la disciplina muncii sau de la alte sarcini stabilite în Regulamentul de ordine interioară, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă.
Faptele ce pot determina luarea acestor măsuri nu au fost enumerate de legiuitor, caracterul grav al abaterii urmând a fi apreciat în raport cu toate elementele sale, împrejurările în care au fost comise și circumstanțele personale ale autorului ei.
Conform dispozițiilor art. 268 Codul Muncii, desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă se poate dispune de către angajator printr-o decizie emisă în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare.
Sancționarea disciplinară se face potrivit unor reguli procedurale care au ca scop asigurarea pe de o parte a eficienței unor acte prin care se combate comportarea dăunătoare în procesul muncii, iar pe de altă parte garantarea stabilirii exacte a faptelor și asigurării dreptului la apărare al salariatului în cauză.
Cercetarea abaterii disciplinare se face potrivit dispozițiilor art. 267 alin. 1 Codul Muncii, care arată că “nici o sancțiune disciplinară, cu excepția avertismentului scris, nu poate fi dispună mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare”. Lipsa cercetării prealabile duce la nulitatea absolută a măsurii respective, cu consecința reintegrării în funcția avută anterior și plății drepturilor salariale cuvenite.
În conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. 2 din Codul Muncii, decizia de sancționare trebuie să conțină, sub sancțiunea nulității absolute, următoarele: descrierea faptei ce constituie abatere, precizarea prevederilor din statutul personal sau contractul individual de muncă ce au fost încălcate de către salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară a fost aplicată, temeiul în care sancțiunea poate fi contestată și instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Față de materialul probator depus la dosarul cauzei, instanța si-a format convingerea că, contestatorul a săvârșit faptele reținute in sarcina sa încălcând prevederile Regulamentului intern si atribuțiile prevăzute in postului.
Așa fiind, constatând că acțiunea contestatorului este neîntemeiată a fost respinsă în temeiul 283 alin. 1 din Codul Muncii, deoarece intimata a respectat, atunci când i-a aplicat sancțiunea disciplinară contestatorului, prevederile art.264 si urm. din Codul Muncii.
Fiind în culpă procesuală, instanța l-a obligat pe pârât, în temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă să-i achite intimatei suma de 22.898,33 lei reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial si alte cheltuieli aferente, așa cum rezultă din facturile depuse la dosarul cauzei.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs prin care a criticat sentința pronunțată pentru neluarea în considerare a registrului privind predarea-primirea autoturismelor în care nu figurează semnătura sa.
S-a arătat că a fost forțat de către cei trei martori audiați în fața primei instanțe să dea o declarație în etapa cercetării prealabile, precum și că i s-a respins întrebarea referitoare la persoana care i-a încredințat autoturismul.
S-a susținut că deși a fost angajat ca montator, reclamantul a fost în fapt translator.
Sunt aduse și critici asupra dispoziției instanței de revenire asupra probei testimoniale încuviințate la propunerea reclamantului.
În fine, s-a solicitat administrarea unor probe testimoniale.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
Argumentele invocate de recurent în apărarea sa nu sunt pertinente și concludente, deoarece chiar dacă ar fi reale nu determină reținerea unei stări de fapt diferite de cea care a stat la baza sancționării sale.
Astfel, chiar dacă s-ar accepta că nu reclamantul a preluat autoturismul conform procedurilor interne din cadrul societății pârâte, Curtea reține că alta este fapta imputată acestuia, respectiv conducerea autoturismului fără permis de conducere emis de Poliția Rutieră și fără permis de conducere intern, neavând legătură cu teza probatorie susținută de recurent și, prin urmare, nepertinentă.
De asemenea, nu se confirmă pretinsa viciere consimțământului reclamantului la recunoașterea săvârșirii faptei în faza cercetării prealabile, neexistând probe în acest sens. Mai mult, chiar dacă s-ar înlătura această recunoaștere din ansamblul probator, declarațiile martorilor, și (134-135 fond) justifică sancționarea reclamantului.
Este irelevantă, în raport de obiectul cauzei, susținerea reclamantului referitoare la prestarea unei alte acțiuni decât cea care îi revenea conform contractului individual de muncă.
Tot astfel, este nefondată aprecierea recurentului asupra nelegalității măsurii decăderii sale din beneficiul probei testimoniale cu martorul, având în vedere că reclamantul avea obligația, conform art.142 alin.1 pr.civ. raportat la art.201 și 202.pr.civ. de a asigura prezența unui interpret de limba pentru audierea acestui martor care nu cunoaște limba română.
Cererea reclamantului de admiterea a probei testimoniale în recurs este inadmisibilă în raport de dispozițiile art.305 pr.civ.
În fine, Curtea observă că prin motivele de recurs dezvoltate nu s-au adus critici împotriva celui de-al doilea temei faptic al sancționării reclamantului (proferarea de injurii la adresa personalului de pază).
Or, în opinia instanței această faptă reprezintă în sine un temei al concedierii reclamantului, astfel încât și sub acest aspect recursul nu este fondat.
Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantului, pe care, în baza art.274 pr.civ. îl va obliga la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1367,84 lei, reprezentând contravaloarea transportului și cazării reprezentantului convențional al pârâtei (40-44).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1211 din 23 iunie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei INTERNAȚIONAL. SRL NEVADA SUA – Sucursala C- suma de 1367,84 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – – –
GREFIER
– –
Red.//2 ex./27-11-2008
