ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, precum și recursul declarat de pârâta SC” FOOD”SRL împotriva sentinței civile nr. 1487 din 11 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr-, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent și reprezentanta pârâtei recurente SC Food SRL, avocat (care depune delegația la dosar).
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursurile au fost depuse și motivate în termenul legal, au fost comunicate și sunt scutite de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 6 noiembrie 2008, prin registratura instanței, reclamantul recurent a depus la dosar întâmpinare la recursul declarat de pârâta recurentă SC Food SRL, prin care invocă o excepție de procedură și anume: conform art. 77 din Codul muncii, în caz de conflict de muncă angajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt și de drept decât cele prevăzute în decizia de concediere, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei recurente.
Curtea aduce la cunoștința reclamantului recurent că această excepție este o chestiune de fond.
Reprezentanta pârâtei recurente SC Food SRL depune la dosar extras din lista avocaților care fac parte din Baroul Cluj și arată că reclamantul recurent are sediul avocațial la
La întrebarea instanței, reclamantul recurent arată că nu a atacat decizia de concediere întrucât aceasta nu i-a fost comunicată.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reclamantul recurent solicită admiterea propriului recurs așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii capetelor de cerere din cererea introductivă, și reintegrarea pe postul avut anterior și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită respingerea recursului declarat de reclamantul recurent și admiterea propriului recurs și rejudecând cauza să se respingă acțiunea reclamantului, susținând concis motivele de recurs arătate prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1487 din 11.09.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.1467/-, a fost admisă în parte acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu intimata FOOD și în consecință a fost obligată intimata să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data de 08.04.2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 11.09.2008.
A fost respins capătul de cerere privind reintegrarea pe postul deținut anterior.
A fost obligată intimata să achite reclamantului suma de 13,20 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că eclamantul a fost angajat în cadrul societății pârâte în funcția de casier, începând cu data de 20.12.2007, având încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. -/08.01.2008.
La data de 07.04.2008, reclamantul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare cu privire la comportamentul necorespunzător și agresiv la adresa angajaților și a clienților în magazinul 012 C-N, pentru data de 08.04.2008.
Cu ocazia efectuării cercetării, pârâta a întocmit Procesul – Verbal nr. 259/1 din 08.04.2008 comunicat reclamantului, prin care a hotărât încetarea contractului individual de muncă.
Cu toate că ulterior procesului verbal, intimata a emis Decizia de concediere nr. 8267 din 17.04.2008, aceasta nu poate fi luată în considerare întrucât angajatorul nu a comunicat-o salariatului. Potrivit prevederilor art. 268, alin. 3., decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării. Potrivit aliniatului 4, comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.
În aceste condiții decizia de concediere emisă de intimată pe numele reclamantului rămâne un simplu act intern al angajatorului, lipsit de orice efect juridic.
În fapt, raporturile juridice dintre părți au fost afectate de procesul verbal din 08.04.2008, act în baza căruia părțile au încetat să-și mai execute obligațiile prevăzute în contractul individual de muncă.
Din punct de vedere juridic însă, raporturile juridice de muncă nu au încetat, atâta timp cât salariatului nu i-a fost adusă la cunoștință o decizie de încetare a contractului individual de muncă, în condițiile legii.
În aceste condiții raporturile de muncă dintre reclamant și pârâtă sunt în ființă, acesta având în continuare calitatea de salariat motiv pentru care instanța va respinge capătul de cerere privind reintegrarea pe postul deținut.
Având în vedere că din culpa societății pârâte, reclamantul nu a avut posibilitatea de a-și îndeplini obligațiile stipulate în contractul individual de muncă, respectiv prestarea activității de salariat, instanța va face aplicarea prevederilor art. 78., apreciind emiterea și comunicarea unui proces – verbal privind concedierea, ca pe o concediere nelegală.
Astfel, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data de 08.04.2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 11.09.2008.
În conformitate cu prevederile art.274 Proc. Civ. fiind în culpă procesuală, pârâta a fost obligată la plata sumei de 13,20 lei în favoarea reclamantului, cu titlu de cheltuieli de judecată contravaloare transport și taxă listare 8 pagini.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs ambele părți.
Prin recursul declarat de pârâta Food SRL s-a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii în întregime a acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, motiv de recurs prevăzut de art.304 pct.8-9.pr.civ.
Sentința instanței de fond interpretând în mod greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura și înțelesul neîndoielnic al acestuia, fiind lipsită de temei legal, instanța făcând o aplicare greșită a prevederilor art.268 alin.3 muncii.
Astfel instanța a constatat că reclamantul a fost angajat al pârâtei în baza contractului individul de muncă începând cu data de 20.12.2007, în baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.-/08.01.2008, iar in data de 07.04.2008 reclamantul a fost convocat in vederea efectuării cercetării disciplinare cu privire la comportamentul necorespunzător si agresiv la adresa angajaților si a clienților in magazinul 012 C-N pentru data de 08.04.2008. Cu ocazia efectuării cercetării, pârâta a încheiat Procesul-Verbal nr.259/1 din data de 08.04.2008 comunicat si cu reclamantul, comisia de cercetare disciplinara a propus funcție de abaterile disciplinare repetate si de comportamentul necorespunzător al reclamantului, concedierea acestuia.
Conducerea societății având in vedere concluziile comisiei de cercetare disciplinara si înscrisurile care au stat la baza acestei cercetări, în baza art. 61 lit. (a) coroborat cu art. 264 alin. 1 lit. f din Codul Munciia aplicat sancțiunea disciplinara, respectiv desfacerea contractului individual de al reclamantului intimat prin emiterea Deciziei nr.8267 din data de 17.04.2008.
Decizia nr. 8267 din data de 17.04.2008, așa cum rezulta din nota de transport si din Borderoul de 28.33172, listat in data de 23.04.2008, emanând de la societatea de transport, i-a fost comunicata reclamantul intimat la adresa de domiciliu din C-N,-,. 48, jud. C, in data de 23.04.2008, semnând de primire.
Instanța de fond a solicitat pârâtei în scopul soluționării acțiunii formulată de reclamantul intimat decizia de concediere si actele care o însoțesc, fără să precizeze concret care sunt acestea si fără să solicite în mod expres sa facem dovada comunicării către reclamantul intimat deciziei de concediere.
Instanța de fond apreciază ca din punct de vedere juridic raporturile de munca sunt încă in ființă, reclamantul având calitatea de angajat, împrejurare față de care reclamantul a fost împiedicat sa-si îndeplineasca obligațiile stipulate in contractul individual de munca, instanța apreciind ca emiterea si comunicarea unui proces verbal privind concedierea este nelegala.
Instanța s-a pronunțat asupra fondului, fără a cere in mod expres dovada comunicării către reclamantul intimat a deciziei de concediere, limitându-se in a aprecia ca decizia de concediere nr. 8267 din data de 17.04.2008 deși a produs efecte, este doar un act intern al angajatorului.
Aceasta decizie nu a fost contestată de reclamant prin petitele acțiunii precizate în dosarul de fond și nici într-un alt dosar separat.
Prin lumina dispozițiilor legale, respectiv art. 268 alin.3, raporturile de munca cu reclamantul intimat au încetat sa-si producă efectele de la data de 09.04.2008, asa cum rezultă din decizia nr. 8267 din data de 17.04.2008, decizie necontestată de reclamantul intimat în termenul legal, de ltfel reclamantul nu a înțeles să conteste această decizie de concediere nici după data la care i-a fost comunicata.
Cu toate ca reclamantul avea posibilitatea legală de a ataca Decizia de Concediere nr.8267/2008, în termen de 30 de zile de la data comunicării, nu a înțeles să se prevaleze de acest drept, reclamantul intimat a înțeles să-și modifice acțiunea principala în data de 14.04.2008, in sensul anularii procesului-verbal de concediere și repunerea în situația anterioara și obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri bănești, egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate.
Din analiza probelor administrate în cauză rezultă cu certitudine că singurul act care a fost contestat este Procesul-Verbal nr. 259/1 din data de 08.04.2008, si nu decizia de concediere, decizie care își produce efecte si in prezent.
Actul care a stat la baza concedierii este decizia de concediere si nu procesul verbal contestat de reclamantul-intimat.
Decizia de Concediere nr.8267/2008, deși a fost comunicata reclamantului intimat așa cum reiese din înscrisurile anexate, nu a fost contestata nici pana in prezent cu toate ca reclamantul intimat nu era strai n de termene si de modalități de contestare fiind avocat in Bardul C chiar si la data încheierii contractul ui individual de munca cu pârâta, cu toate ca Legea 51/1995 privind exercitarea profesiei de avocat interzice in mod expres exercitarea cu contract de munca a altor funcții de natura celor exercitate de reclamantul intimat.
De aici se poate observa atitudinea si reaua credință a reclamantului intimat, care la momentul la care a încheiat contractul individual de munca cu pârâta cunoștea împrejurarea ca se afla în stare de incompatibilitate prin
exercitarea profesiei de avocat.
Prin recursul declarat de reclamantul s-a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii integrale a acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că măsura concedierii a fost nelegală impunându-se anularea sa, reintegrarea pe postul deținut anterior, precum și acordarea drepturilor salariale de care ar fi beneficiat până la reintegrare.
S-a susținut și că hotărârea recurată nu a fost pronunțată în ședință publică.
Examinând hotărârea, Curtea de Apel va admite recursurile pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat printre altele anularea procesului verbal de concediere din 08.04.2008, emis de pârâtă (10 fond), iar prin concluziile scrise (70 fond) depuse la ultimul termen de judecată a formulat critici împotriva deciziei de concediere nr.8267/17.04.2008.
Hotărârea recurată nu reflectă soluția dată cererii de anulare a procesului-verbal de concediere din 08.04.2008, nepronunțându-se prin dispozitiv asupra acestei cereri de care depindea, în cele din urmă, conform art.78 Codul muncii, măsura accesorie a reintegrării și a plății drepturilor salariale.
În considerentele hotărârii se reține pe de o parte că, în fapt, procesul-verbal din 08.04.2008 a determinat încetarea raporturilor juridice de muncă, dar, sub aspect juridic, actul menționat nu respectă condițiile legale pentru a produce efecte. În consecință, s-a apreciat că raporturile juridice dintre părți sunt în ființă, ceea ce contravine primei concluzii menționate.
Curtea observă astfel că hotărârea atacată cuprinde considerente contradictorii cu privire la efectele procesului verbal din 08.04.2008, act asupra căruia prima instanță nu s-a pronunțat.
De asemenea, nu s-a lămurit pe deplin dacă reclamantul a înțeles să atace și decizia de concediere nr.8267/17.04.2008 (45 fond), nefiind stabilit cu certitudine obiectul cauzei, în condițiile în care s-au adus critici asupra acestei decizii. Prima instanță a reținut în considerente că actul nu produce efecte juridice, nefiind comunicat, însă aceste motive de fapt și de drept nu sunt reflectate în dispozitivul hotărârii.
În fine, Curtea constată că respingerea cererii de reintegrare se sprijină pe argumentul că din punct de vedere juridic raporturile de muncă dintre părți nu au încetat, care însă contravine considerentului referitor la încetarea faptică a contractului individual de muncă în baza procesului-verbal din 08.04.2008.
Or, este evident că atât procesul verbal din 08.04.2008, cât și decizia nr.8267/17.04.2008 reprezintă dispoziții de concediere a reclamantului, astfel încât prima instanță era datoare să stabilească dacă ambele acte au fost atacate, iar în caz afirmativ să le analizeze sub aspectul legalității, inclusiv în ceea ce privește comunicarea actului din 17.04.2008 și să se pronunțe asupra lor, referindu-se și la raportul dintre ele.
Având în vedere omisiunea primei instanțe de a lămuri obiectul cauzei, considerentele contradictorii ale hotărârii, precum și nepronunțarea expresă asupra tuturor capetelor de cerere, Curtea de Apel apreciază că motivele de ordine publică premerg criticilor dezvoltate de recurenți, astfel încât va admite recursurile sub aspectul invocat, va casa hotărârea în temeiul art.312 alin.5 pr.civ. și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, care în baza art.315 alin.1 pr.civ. este datoare să se pronunțe cu luarea în considerare a problemelor de drept dezlegate prin prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul și de pârâta ” FOOD”SRL împotriva sentinței civile nr.1487 din 11.09.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în întregime și în consecință trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Laura
— – – – –
GREFIER
Red.//3 ex./18.12.2008
