Prin întâmpinarea formulata intimata învederează instantei ca BM in calitate de muncitor necalificat a contribuit împreuna cu ceilalţi salariaţi la prejudicierea unitatii cu suma de 30.640.217.412 lei, reprezentând c/valoare combustibil lichid lipsa la Depoul CF Paşcani.
Se face referire la concluziile rezultate din procesul verbal de control si anume lipsa stoc motorina rezerva mobilizare in valoare de 8.794.945.645 lei din care TVA 1.149.499.499 lei la valoarea de înlocuire si lipsa in gestiunea de combustibili, carburanţi si lubrifianţi stoc exploatare in valoare totala de 20.809.027.489 din care TVA 2.795.794.788 leu la valoarea de înlocuire.
Invoca societatea ca prejudiciul cauzat de gestionar a fost mereu ştiut si acoperit de acesta prin înregistrarea cu întârziere a motorinei primite in evidenta tehnico-operativa si contabila, prin întocmirea si falsificarea unor documente de ieşire din gestiune, prin sistemul de măsurare cu mira folosit, prin modul de prelevare a probelor de laborator, prin transmiterea informaţiilor operative si lunare voit eronate privind stocurile de motorina.
Cauzele care au dus la producerea prejudiciului sunt astfel: întocmirea notelor de receptie ulterior datei reale a intrării si descărcării vagonului cisterna cu motorina, astfel ca acea cantitate de motorina primita nu era înregistrata in evidenta contabila si tehnica operativa la data reala a primirii; întocmirea de catre gestionarul SV a unor bonuri in fals, bonuri de consum locomotive, având la dispoziţie un bloc de foi de parcurs seria H de la nr.41177 la 233 insusi nelegal cu stampila Depoului Paşcani; instalaţiile de încărcare descărcare a celor 3 rezervoare aveau un punct comun de alimentare; confirmarea de catre a rezultatului inventarierilor decadale, anuale si de control a soldului scriptic stabilit la începutul inventarierii, preluat in lista de inventariere la soldul scriptic cu toate ca dupa efectuarea inventarierii faptice primeşte documente neavizate de comisie, pe care le înregistrează in pentru perioada supusa inventarierii; lipsa de preocupare si colaborare dintre conducerea depoului si organele tehnice de specialitate atat in cadrul depoului cat si din sucursala Iaşi si compartimentele contabile din cadrul Oficiului SMF al Depoului Paşcani.
Se depune la dosar documentaţia care a stat la baza emiterii celor doua decizii de imputaţie.
Prin sentinţa civila ….. din aprilie 2003 Tribunalul Iaşi declina competenta de soluţionare a cauzei in favoarea Colegiului Jurisdicţional al Curţii de Conturi, constatând incidenta art 41 din Legea 94/1992.
Dosarul este înregistrat la Colegiul Jurisdicţional al Curţii de Conturi sub nr…./2003 la data de 20.03.2003 iar la termenul din 20.03.2003 cauza se suspenda in temeiul art 244 C.pr.civ pentru soluţionarea cu prioritate a cauzei penale.
Prin adresa înregistrata la Tribunalul Iaşi sub nr………./99/2003 dosarul se trimite din nou Tribunalului Iaşi in conformitate cu dispoziţiile OUG 117/2003.
La 20.01.2004 cauza este suspendata din nou conform art 244 C.pr.civ.
La 28.04.2010 SNTFM CFR Marfa solicita redeschiderea cauzei arătând ca prin sentinţa penala ……./14.04.2008 modificata prin Decizia penala nr……../04.03.2009 cauza a fost soluţionata definitiv si irevocabil.
La 08.06.2010 ca urmare a invocării de catre intimata a excepţiei necompetentei funcţionale a secţiei de administrativ si fiscal cauza este trimisa la un complet specializat de litigii de munca.
Se invoca de catre intimata printr-un memoriu exceptia perimării actiunii de fata.
Prin sentinţa civila ………../13.10.2010 se admite contestaţia formulata de BM si se anulează cele doua decizii de impunere reţinându-se ca nu s-a făcut dovada întrunirii condiţiilor răspunderii materiale.
Recursul formulat impotriva acestei sentinţe de SNTFM CFR Marfa este admis prin Decizia nr. ……../2011 a Curţii de Apel Iaşi cauza fiind trimisa spre rejudecare secţiei de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului competenta sa judeca cauza conform art 2 din OU nr.117/2003.
In rejudecare s-a admis din nou contestaţia formulata de BM si se retine ca prejudiciul total cauzat intimatei a fost rezultatul unei infracţiuni savarsite de salariaţi, printre care si contestatorul, ca prin sentinţa penala nr………./14.04.2008 rămasa definitiva prin Decizia penala …………/04.03.2009 a Tribunalului Iaşi s-a soluţionat actiunea civila, admiterea actiunii de fata ducând la existenta a doua titluri executorii pentru unul si acelaşi prejudiciu.
Recursul formulat si impotriva acestei sentinţe este admis prin Decizia nr…………/2011 a Curţii de Apel Iaşi, cauza fiind trimisa spre rejudecare cu menţiunea ca printre persoanele condamnate prin sentinţa la care se face referire nu se afla si contestatorul, ca revine Tribunalului Iaşi sarcina de a clarifica situatia de fapt in sensul de a stabili care este situatia dosarului penal, ca angajarea răspunderii unor salariaţi nu exclude de plano răspunderea altora.
Analizând actele si lucrările dosarului in primul rând luând in considerare exceptia invocata, raportat la art 137 C.pr.civ, si pe fond Tribunalul retine următoarele:
In ceea ce priveşte exceptia perimării subliniem ca potrivit art 248 C.pr.civ orice cerere de chemare in judecata se perima daca a rămas in nelucrare din vina parţii timp de 1 an.
Astfel, dosarul a fost suspendat la Tribunalul Iaşi in temeiul art 244 pct. 2 la data de 20.01.2004.
Aşa cum deja s-a menţionat in dosar prin sentinţa penala nr………/14.04.2008 a Judecătoriei Paşcani rămasa definitiva prin Decizia penala ……..04.03.2009 a Tribunalului Iaşi s-a soluţionat cauza numai in ceea ce-i priveşte pe anumiţi salariaţi printre care nu se regăsea si contestatorul din speţa de fata.
Situatia acestuia se clarifica prin rezoluţia nr………./P/2003 din 22.05.2003( filele 17-19 dosar) prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penala a numitului BC.
Conform adresei de înaintare nr…../2010( fila 16 dosar) soluţia a fost comunicata contestatorului in speţa abia la data de 22.05.2010, de la aceasta data el putând fi considerat in culpa pentru neexercitarea actelor de procedura.
Solicitarea intimatei de redeschidere a judecaţii la 21.04.2010 face ca cerinţele art 248 C.pr.civ sa nu fie îndeplinite, fapt pentru care Tribunalul respinge exceptia perimării invocate.
In ceea ce priveşte fondul cauzei , plecând de la soluţia de scoatere de sub urmărire penala a contestatorului in dosarul penal, Tribunalul subliniază următoarele:
Contestatorul era angajatul intimatei SNTFM CFR Marfa Sucursala Iaşi îndeplinind conform contractului de funcţia de operator tratare ape tehn, locul de munca fiind stabilit la subunitatea Depoul CF Marfa Paşcani.
In urma efectuării unui control pentru perioada 01.11.1997- 08.11.2000
s-a întocmit procesul verbal de control din 02.03.2001 constatându-se lipsa stoc motorina rezerva mobilizare in valoare de 8.794.945.645 lei din care TVA 1.149.499.499 lei la valoarea de înlocuire si lipsa in gestiunea de combustibili, carburanţi si lubrifianţi stoc expoatare in valoare totala de 20.809.027.489 din care TVA 2.795.794.788 lei la valoarea de înlocuire.
Faptul ca prejudiciul cauzat de gestionar a fost mereu ştiut si acoperit de acesta prin înregistrarea cu întârziere a motorinei primite in evidenta tehnico-operativa si contabila, prin întocmirea si falsificarea unor documente de ieşire din gestiune, prin sistemul de măsurare cu mira folosit, prin modul de prelevare a probelor de laborator, prin transmiterea informaţiilor operative si lunare voit eronate privind stocurile de motorina, nu interesează cauza de fata întrucât aşa cum am precizat faptele savarsite de gestionar si de alte persoane salariate au constituit infracţiune si rezolvarea lor a fost găsita prin sentinţa penala rămasa definitiva prin Decizia Tribunalului Iaşi.
Intimata a subliniat asimilarea funcţiei deţinute de contestator cu aceea de gestionar conform tabelului anexa 7 la Ordinul nr.4/25.02.1984, unde la cap V apare la pct. 3 funcţia de pompagiu iar la pct. 10 operator de apa.
Subliniem, in acest context, ca simpla asimilare dintr-un text de lege a calităţii de gestionar cu o serie de alte funcţii nu implica de plano existenta calităţii de gestionar pentru toţi cei care îndeplineau aceste funcţii. De altfel, o astfel de situaţie este nu numai puţin probabila, ci si necorespunzătoare realităţii faptice, realitate subliniata si de intimata in întimpinarea ataşata in care face referire la calitatea de gestionar numai a numitului SV, acesta fiind cel care întocmea toate actele si care avea efectiv sau trebuia sa aiba posibilitatea de control si de gestiune efectiva.
Nu face dovada intimata a atribuţiilor pe care le avea contestatorul, fisa postului depusa la dosar fiind pentru pompagii ( in conditiile in care contestatorul a îndeplinit o cu totul alta funcţie), si nefiind, de altfel, semnata de BM.
Avem astfel îndoieli in ce priveşte funcţia efectiva desfăşurata de contestator care apare in procesul verbal ca si muncitor necalificat, in contractul de munca ca operator tratare ape, iar fisa postului sau apare ca fiind aceea de pompagiu.
Apare astfel ca forţata si încercarea de angrenare a răspunderii sale materiale si de stabilirea in sarcina sa a unui prejudiciu care depaseste cu mult valoarea tranzacţionata a motorinei aferente perioadei in care acesta recunoaşte ca a efectuat serviciu ( nu se ştie si nu se face dovada in baza caror acte) la punctul de distribuţie combustibili lubrefianţi, si anume intre 01.08.-20.10.2000, deci doua luni din cei trei ani verificaţi.
Este adevărat ca in cazul in care s-ar fi dovedit ca salariatul ar fi îndeplinit funcţia de gestionar sau ar fi desfăşurat in mod efectiv o astfel de funcţie, sarcina probei ar fi fost returnata conform unei decizii de speţa a ICCJ pe care o invoca intimata dar in cauza nu s-a dovedit ca BC ar fi avut in paza păstrarea si securitatea bunurilor materiale, neexistând dovada ca a primit ceva sau ca a manipulat produsele la care se face referire.
Pentru a exista răspundere patrimoniala, potrivit dispoziţiilor art. 270 Codul Muncii, este necesar sa fie întrunite cumulativ următoarele condiţii: calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicita si personala a salariatului savarsita in legătura cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, precum si vinovatia salariatului.
Intre cele doua parţi exista încheiat un contract de munca dar aşa cum am arătat nu s-a făcut dovada ca paratul nu a executat sau a executat necorespunzător atribuţiile ce-i reveneau in calitatea sa pe care o avea conform contractului de munca si nu in alta in care era asimilat.
Potrivit dispoziţiilor art.270(1) Codul muncii, angajaţii răspund patrimonial, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina şi în legătură cu munca lor. Pentru a exista posibilitatea antrenării răspunderii patrimoniale a angajatului este necesar să existe un contract valabil, un prejudiciu, un fapt generator constând în neexecutarea sau executarea necorespunzătoare, din culpă a contractului şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
Drepturile şi îndatoririle, ca şi sarcinile de serviciu, sunt concretizate pentru toate categoriile de salariaţi, inclusiv pentru gestionari, în contractele individuale de muncă. În cazul producerii unor prejudicii materiale, faptul că acestea s-au produs în legătură cu munca anumitor salariaţi şi din vina acestora se examinează în raport cu sarcinile concrete, prevăzute în contractul individual de muncă, şi cu modul de îndeplinire a acestora.
Analizând aspectele relatate Tribunalul apreciază ca actiunea formulata de BM este fondata, fapt pentru care admiţând actiunea va dispune anularea celor doua decizii de imputare .
