ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2367/R/2008
Ședința publică din data de 2 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1636 din 25 septembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe pârâta intimată C, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentei – avocat și reprezentanta pârâtei intimate – avocat.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 26 noiembrie 2008 pârâta a formulat prin reprezentanta sa întâmpinare înregistrâând-o la dosar și i se comunică un exemplar al acesteia reprezentantei recurentei, arătând ambele reprezentante ale părților că nu au cereri cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate alte cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată ocazionate de judecata pe fond a cauzei. În recurs nu solicită cheltuieli.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea recursului, susținând motivele expuse în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului declarat:
Prin sentința civilă nr.1636/25 septembrie 2008, Tribunalul Cluja respins contestația formulată de împotriva Deciziei nr.183/13 iunie 2008 emise de SC SRL.
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Contestatoarea a îndeplinit funcția de manager resurse umane, în baza contractului individual de muncă nr.-/15 martie 2007. Prin Notificarea de nr.164/19 mai 2008, contestatoarea a fost înștiințată că, începând cu 13 iunie 2008 va fi concediată, întrucât locul său de muncă va fi desființat.
Totodată i s-a adus la cunoștință faptul că în timpul preavizului nu este obligată să presteze activitate și că va beneficia de un salariu compensatoriu și că în cadrul întreprinderii nu există locuri de muncă vacante.
La data de 13 iunie 2008 s-a desfăcut contractul de muncă al contestatoarei prin decizia nr.183 cu aceeași dată, în temeiul art.65 alin.1 muncii.
S-a avut în vedere raportul de activitate privind anul fiscal 2007, din care a rezultat o situație financiară slabă, pericol de a ajunge în imposibilitate de plată, ceea ce a determinat reorganizarea activității în vederea eficientizării.
S-a hotărât în acest context desființarea postului de director resurse umane și cel de director administrativ.
În sensul celor de mai sus s-a adoptat Hotărârea AGA nr.5.
Reducerea de personal este una reală și a avut la bază politica internă de dezvoltare a întreprinderii, elaborată de organele de conducere, ca atribut exclusiv ale acestora.
Cu privire la incidența art.74 din Codul muncii, prima instanță a reținut faptul că societatea comercială pârâtă a informat-o pe contestatoare în legătură cu lipsa unor posturi ce ar putea fi oferite. Pe de altă parte, textul legal de mai sus nu impune obligația de a oferi un alt loc de muncă în cazul încetării raporturilor de muncă în temeiul art.65 din muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea ei în sensul admiterii contestației.
Să se constate nulitatea absolută a Deciziei de concediere nr.183/13 iunie 2008, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art.74 cu raportare la art.64 din muncii.
Aceasta întrucât nu s-a solicitat AJOFM ca reclamanta să fie redistribuită și în cuprinsul deciziei nu s-au arătat motivele care au dus la desființarea locului de muncă ocupat de contestatoare.
S-a solicitat să se rețină și netemeinicia deciziei de concediere întrucât pârâta nu a justificat existența unor cauza reale și serioase care să justifice măsura concedierii.
În consecință, s-a solicitat anularea deciziei, reîncadrarea în muncă a contestatoarei și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale începând cu 13 iunie 2008 și până la reintegrarea efectivă.
S-a mai arătat că nu se poate reține că în cazul prev. de art.65 din muncii nu ar exista obligația angajatorului de a propune locuri de muncă sau de a face demersuri pentru redistribuirea persoanei în cauză decât în anumite situații, întrucât o asemenea apreciere ar fi discriminatorie față de cei ale căror raporturi de muncă încetează din motive ce țin de persoana angajatului.
Pe de altă parte, decizia de concediere nu cuprinde motivele ce au determinat concedierea, respectiv motivele reorganizării activității, cu consecința desființării locului de muncă ocupat de contestatoare. Această obligație se întemeiază pe dispozițiile art.74 alin.1 lit.a din muncii.
De altfel, situația precară financiară a societății, invocată, nu este reală, întrucât la 13 iulie 2008 societatea comercială a oferit reclamantei un eventual post de consultant în proiecte comunitare, pe care urma să-l înființeze, ceea ce în situația grea financiară afirmată, nu s-ar fi putut realiza.
Recursul nu este întemeiat.
Așa cum rezultă din decizia contestată, temeiul încetării raporturilor de muncă ale contestatoarei, îl constituie art.65, 73-75 din Codul muncii.
Conform art.65 concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contactului individual de muncă, determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Din actele aflate în dosar și avute în vedere de prima instanță rezultă că postul deținut de contestatoareaa fost efectiv desființatși această măsură s-a impus ca urmare a situațieifinanciare dificilea societății comerciale, care a determinat reorganizarea acesteia.
De altfel, contestatoarea a luat la cunoștință de măsura luată în legătură cu desființarea postului ocupat – acela de director resurse umane, încă la data de 19 mai 2008, când i-a fost înmânată “Notificarea preaviz” cu nr.164/19 mai 2008, act în care i s-a adus la cunoștință atât reorganizarea întreprinderii cât și faptul că urmează să-i înceteze raportul de muncă, fiind plasată în perioada de preaviz de 20 zile (19 mai – 13 iunie 2008). I s-a comunicat și faptul că unitatea nu are posturi vacante.
Acest act nu a fost contestat de către reclamantă, putându-se concluziona în sensul că aceasta a acceptat situația creată ca urmare a reducerii postului și a recunoscut faptul că această măsură a fost luată ca urmare a situației financiare a societății comerciale.
De altfel, așa cum rezultă din organigramele pârâtei înainte și după reorganizare, au fost afectate mai multe sectoare (31 și următoarele) cu consecința desființării unor posturi.
În raport de aceste probe, corect prima instanță a reținut a fi date condițiile încetării raportului de muncă având ca temei art.65 din muncii.
În ceea ce privește nulitatea deciziei contestate, privite prin prisma dispozițiilor art.74 raportat la art.64 muncii, această critică nu este întemeiată.
Deși nu s-a insistat în legătură cu acest aspect, rezultă din dosar că, încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei, având ca temei desființarea locului de muncă determinată de situația financiară dificilă (pierderi importante ce rezultă din bilanț) a parcurs două etape.
Astfel, constatând că, raportat la numărul în descreștere al angajaților nu se impune păstrarea postului de Director Resurse Umane, conducerea societății comerciale hotărăște desființarea acestui post (Hotărârea AGA din 12 mai 2008 – 20). Hotărârea a fost comunicată în ședința din 16 mai 2008 și angajaților (21).
Urmare hotărârii de mai sus, s-a emis “Notificarea preaviz” din 19 mai 2008 (act necontestat, așa cum s-a arătat mai sus) și în final, s-a emis și Decizia nr.183/13 iunie 2008.
În această situație, deși măsuraefectivăde desfacere a contractului de muncă s-a dispus prin Decizia 183/13 iunie 2008, se poate reține faptul că acest acta finalizatprocesul de încetare a raporturilor de muncă ale reclamantei cu societatea pârâtă, procesce a demarat prin actul nr.164/19 mai 2008,comunicat reclamantei în aceeași zi și necontestat de aceasta (18). Din acest act rezultă fără nici un dubiu că reclamanta va fi concediată, data de la care vor înceta raporturile de muncă precum și motivul -respectiv desființarea postului ocupat. Prin același act, s-a adus la cunoștința reclamantei faptul că unitatea nu are posturi vacante.
În acest context nu se poate reține nulitatea deciziei nr.183/13 iunie 2008, care răspunde exigențelor art.65 și următoarele din muncii.
Având în vedere considerentele de mai sus, ce le completează pe cele avute în vedere de prima instanță, se constată că recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins ca atare.
Văzând și dispozițiile art.274 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.1636/2008 din 25 sept.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei SC SRL suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – – –
GREFIER,
Red.GP
Dact./2ex.
21.01.2009
