Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Olt – Sectia a II-a Civila, de Administrativ si Fiscal, reclamanta SC TV SRL , in contradictoriu cu parata Directia generala a Finantelor Publice Olt a formulat contestatie impotriva deciziei nr. 9../17.08.2011 emisa de DGFP Olt prin care s-a respins contestatia administrativ fiscala impotriva raportului de inspectie fiscala nr. 3../28.06.2011 , care a stabilit obligatii de plata in suma de 74.550 lei.
In motivarea contestatiei se arata ca organul fiscal a efectuat o inspectie fiscala in perioada 07.06 – 16.06.2010 si 14.06 – 26.06.2011, intocmind Raportul de inspectie fiscala nr. 3../28.06.2011 prin care s-au calculat obligatii fiscale suplimentare constand in: diferenta TVA – 30698 lei; majorari -24988 lei; penalitati- 4607 lei; diferenta impozit profit – 6779 lei; majorari- 6462 lei si penalitati 1016 lei.
Asupra acestui raport reclamanta a formulat contestatia administrativ fiscala ce a fost motivata in fapt si in drept insa intimata a respins-o ca neintemeiata prin decizia nr. 9.. din 17.08.2011. Se arata ca organul fiscal nu face nicio referire la motivele invocate de catre reclamanta , indicand numai texte de lege, nu respecta dispozitiile Ordinului ANAF nr.2137/2011, care face referire la art.211 cod pr fiscala , respectiv la motivarea deciziei si aceasta nu face decat sa reia motivarea contestatiei petentei , precum si aspecte din raportul de inspectie fiscala si a actelor normative incidente.
Un prim aspect vizeaza facturi emise de cinci contribuabili declarati inactivi, astfel ca potrivit legii, acestia nu mai erau inregistrati ca platitori de TVA si printre acestia SC CCMI SRL Bucuresti era inactiv incepand cu data de 22.08.2007 , dar acesta a continuat sa emita facturi, reclamanta cumparand produse pe baza de facturi in anii 2008 – 2009, desi era obligatia intimatei prin organele sale specializate sa verifice aceasta societate.
Alte societati furnizoare de produse catre reclamanta pe baza de facturi si anume HT SRL, ATU si UF SRL au fost declarate inactive conform ordinului ANAF nr. 1.. din 29.05.2009 si acestora le-au fost anulate certificatele de inregistrare in scopul de TVA incepand cu 1.07.2009 , ordin care nu a fost publicat in Monitorul Oficial pentru a-si produce efecte si ulterior acesta a fost prorogat printr-un alt ordin cu nr. 1179/1.06.2009.
Pe de alta parte, potrivit art.76 din cod pr fiscala, contribuabilii care realizeaza venituri din activitati de comert sau prestarii de servicii catre populatie sunt obligati sa afiseze certificatul de inregistrare fiscala (RO) in locurile unde se desfasoara activitatea , cele cinci societatii comerciale mentionate aveau afisate la standul de vanzare aceste inscrisuri pe care reclamanta nu avea cum sa le verifice asupra realitatii.
Un alt aspect priveste 22 de societati comerciale mentionate in raportul de inspectie , de la care societatea reclamanta a cumparat bunuri pe baza de facturi , pe care le-a inregistrat in contabilitate, intimata considerand ca acestea nu indeplineau conditiile legale ca document justificativ, astfel ca a considerat ca nu sunt deductibile fiscal, desi facturile indeplineau conditiile cerute de art. 146 alin. 1 lit. a si art.155 alin. 5 lit. a din codul fiscal.
Aceeasi situatie se regaseste si la facturile emise de alte 19 societati comerciale, asa cum au fost mentionate de organele de control la pagina 17 – 22 din raportul fiscal, desi facturile respective indeplineau conditiile legale pentru inregistrare, sens in care au si fost evidentiate in contabilitatea societatii reclamante.
Se sustine ca aceste facturi au numere , serii ce se identifica separat, au imprimate denumirea societatii , adresa, CUI, fiind aplicate si stampilele si prin neluarea in considerare a acestor inscrisuri, ca fiind false, implicit, este acuzata societatea de comiterea unor infractiuni.
Organul de control fiscal nu a tinut cont de prevederile deciziei nr. V/2007 a ICCJ publicata in M.Of. nr. 732/30.10.2007, potrivit careia dreptul de deducere a TVA se face pe baza documentelor ce indeplinesc conditiile cerute de art. 21 al. 4 lit. f si art. 145 al. 8 lit. a si b din legea nr. 571/2003, facand referire la documente justificative intocmite legal sau conform legii, fara a se determina tipul de document necesar.
Pentru perioada 1.01.2007 – 30.10.2007, data intrarii in vigoare a acestei decizii, organul de control a considerat nedeductibile fiscal facturile emise , calculand astfel obligatii fiscale in suma de 18.765 lei.
Se mai arata ca societatea reclamanta a fost de buna credinta si, in calitate de cumparator, a considerat ca a efectuat tranzactia de procurare de bunuri cu adevaratul proprietar care a si emis factura cu respectarea tuturor dispozitiilor legale in vigoare la momentul incheierii inscrisului. In acest sens, sunt invocate si decizii de speta ale ICCJ pronuntate in perioada 2003 – 2005.
In fine, se mai sustine ca, organele fiscale au procedat in mod nelegal si abuziv la nedeductibilitatea facturilor emise de furnizor care nu au respectat prevederile art. 146 si 155 din codul fiscal, contravenind si Directivei 2006/112/CE ce reglementeaza dreptul de deducere al TVA si care se regaseste in dispozitiile art. 167 – 226 din acest act normativ.
In sustinerea actiunii, reclamanta a depus in copie inscrisurile constand in: Decizia nr. 912/17.08.2011, de pe pagina de internet a ANAF privind societatile declarate inactive cat si controlul efectuat de Garda Financiara Bucuresti, extras din codul fiscal si normele metodologice de aplicare si din Directiva 2006/112/CE.
Intimata DGFP Olt a formulat intampinare prin care a solicitat respingerea contestatiei reclamantei ca neintemeiata.
Se sustine ca organele de inspectie fiscala au stabilit corect situatia de fapt si de drept avand in vedere obiectivele controlului, respectiv modul de constituire ,inregistrare, declarare si virare la bugetul de stat a obligatiilor fiscale ale reclamantei , constand in: TVA si impozitul pe profit.
In ce priveste TVA-ul datorat si contestat, parata face trimitere la aplicarea dispoz. art. 146 si 155 din legea nr. 571/2003 privind codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare pentru perioada verificata, iar facturile in baza carora reclamanta a dedus TVA in suma de 3.869 lei nu contin codul de inregistrare in scop de TVA , astfel ca nu indeplineste conditiile cerute de textele de lege mentionate.
O serie de furnizori au fost declarati inactivi la 11.06.2009 prin ordinul ANAF nr. 1167/2009, astfel ca s-a anulat din oficiu inregistrarea in scopul de TVA a acestor persoane, motiv pentru care tranzactiile incheiate ulterior de catre reclamanta cu aceste societati comerciale, nu indeplineau conditiile legale pentru deducerea TVA.
Pe de alta parte, in perioada 1.06.2007 – 30.06.2009 reclamanta a dedus TVA in suma de 9.880 lei de la cinci agenti economici neplatitori de TVA, asa cum acestia sunt evidentiati de parata la fila 28 si mentionati si de reclamanta in contestatie , iar facturile de aprovizionare nu indeplineau calitatea de document justificativ chiar in sensul deciziei nr. V/2007 a I.C.C.J.
Pentru toate aceste facturi s-a calculat o diferenta suplimentara de TVA in suma de 30.698 lei la care se adauga majorari de intarziere si penalitati.
Referitor la impozitul pe profit, in cauza sunt aplicabile dispoz. art. 19 al. 1 si 2 din legea nr. 571/2003, astfel ca prin deducerea nelegala a TVA s-a stabilit o diferenta suplimentara la calculul impozitului pe profit pentru cheltuielile considerate, nedeductibile fiscal, aplicand prevederile art. 21 din codul fiscal.
Pentru perioada supusa inspectiei fiscale, reclamanta a contabilizat cheltuieli cu marfuri in baza facturilor emise de cinci furnizori care au fost declarati inactivi si in baza altor facturi care nu aveau calitatea de document justificativ legal, stabilindu-se o diferenta de impozit pe profit de 6.779 lei la care s-au adaugat majorari si penalitati calculate potrivit art. 119 si 120 din OG nr. 92/2003.
S-a atasat la intampinare copia raportului de inspectie fiscala din 24.06.2011, a deciziei de impunere si a contestatiei administrativ fiscala formulata de petenta.
Instanta a pus in vedere paratei sa depuna inscrisuri din care sa rezulte situatia celor doua categorii de societati furnizoare mentionate in intampinare si in actul de control care au fost inactive si, respectiv, neplatitoare de TVA , inscrisuri comunicate la data de 2 martie 2012.
Fata de aceste inscrisuri, reclamanta a formulat precizari ce vizeaza motivarea actiunii, cu referire expresa la societatile comerciale furnizoare si facturile emise de acestea.
Pentru aflarea adevarului in cauza, instanta , din oficiu, a pus in discutia partilor efectuarea unei expertize contabile pentru ca sa fie verificata totalitatea facturilor fiscale retinute de parata in actul de control in sensul indeplinirii conditiilor cerute de Codul fiscal si, cu acordul partilor a fost desemnat expert fiscal, in persoana numitei CAM, care, la data de 19 iunie 2012, a depus la dosar lucrarea intocmita in cauza.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, a probelor administrate in cauza, instanta retine ca , in perioadele 7.06. – 14.06.2010 si 14.06. – 24.06.2011, societatea reclamanta a fost verificata fiscal de catre parata asupra modului de constituire , declarare si virare a obligatiilor fiscale fata de bugetul de stat, in conditiile in care aceasta nu fusese verificata in ultimii cinci ani. Perioada de intrerupere dintre datele mentionate a reprezentat suspendarea inspectiei fiscale pentru efectuarea de controale incrucisate.
La data de 24.06.2011, s-a incheiat raportul de inspectie fiscala care la punctul 12 a constatat o diferenta la impozitul pe profit de 6.779 lei la care s-au adaugat majorarile si penalitatile aferente, iar la punctul 13 , referitor la modul de colectare si deducere TVA , a stabilit obligatii de plata de 30.698 lei la care, de asemenea, s-au calculat majorari , dobanzi si penalitati aferente.
Sub acest aspect a fost contestat raportul de inspectie fiscala de catre societatea reclamanta.
Conform inscrisurilor depuse de catre parata la dosar, la solicitarea instantei si rezultate si din raportul de expertiza, in ce priveste impozitul pe profit, societatea a inregistrat cheltuieli cu marfa pentru achizitii de la societati declarate inactive prin ordinele ANAF nr. 1039/2007, nr.1167/2009, in aceasta situatie gasindu-se furnizorii SC CCMI SRL, SC J&A SRL , SC HT SRL, SC A TU SRL , SC U F SRL.
Potrivit art. 11 alin. 1 si art. 21 alin. 4 din codul fiscal nu sunt deductibile cheltuielile inregistrate in evidenta contabila care au la baza un document emis de un contribuabil inactiv , al carui certificat de inregistrare fiscala a fost suspendat in baza ordinului ANAF.
Pe de alta parte, profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile si la care se adauga cheltuielile nedeductibile, potrivit art. 19 din Codul fiscal. Cheltuielile inregistrate in care nu au la baza un document justificat, potrivit legii, nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil, dispozitii prevazute la art. 21 din acelasi cod.
In cauza de fata, asa cum s-a aratat mai sus si cum este demonstrat in dosar, societatile mentionate au fost declarate inactive, astfel ca facturile emise de acestea nu puteau fi inregistrate si sa produca efecte fiscale de deducere.
Pe langa acestea, mai exista o serie de cheltuieli ,reprezentand achizitia de produse prin facturi emise de societatile mentionate la filele 46 – 51 din raportul de inspectie fiscala si depuse de parata la dosar, pentru care s-a constatat in urma controlului incrucisat ca societatile nu detineau facturile mentionate in sensul ca seriile si numerele facturilor inregistrate la reclamanta nu corespund cu cele emise de aceste societati (SC FN SRL, SC TG SRL, SC D&M CA SRL, SC M I SRL, SC K-ASRL, SC PT SRL, SC EG SRL, SC D SRL, SC J&R SS SRL, SC A P SRL, SC E SRL, SC M D SRL, SC A C SRL). Facturile emise pe numele SC IC SRL, reprezinta o societate radiata din anul 2007.
Un alt furnizor al reclamantei este SC NG SRL care s-a constatat a fi in dizolvare judiciara, neavand sediu , situatie confirmata de catre Garda Financiara Bucuresti, iar SC MC SRL are ca obiect de activitate fast-food si emite numai bonuri fiscale si nu facturi. Alte facturi emise de SC HL SRL s-a constatat din controlul incrucisat ca aceasta nu a achizitionat documente cu regim special si nu a emis facturi, iar cele emise de SC CT SRL privesc o societate ce nu a desfasurat activitate ,iar facturile achizitionate nu au fost utilizate.
O alta societate care apare cu facturi emise, este SC CC SRL care desfasoara activitate exclusiv in domeniul consultantei pentru afaceri si management si nu activitate de comert.
In ce priveste TVA-ul datorat si contestat, pe baza probelor administrate in cauza se retine ca reclamanta , in calitate de contribuabil si persoana impozabila, trebuie sa indeplineasca conditiile cerute la art.146 din legea nr. 571/2003 pentru a avea dreptul de deducere a TVA in sensul ca actul justificativ ,respectiv factura, sa cuprinda informatiile cerute de art. 155 alin. 5 din lege.
Potrivit celor aratate, coroborate cu inscrisurile depuse de reclamanta si parata, se constata ca furnizorii declarati inactivi li se anuleaza din oficiu inregistrarea in contul de TVA potrivit art. 153 din codul fiscal, coroborat cu normele metodologice de aplicare a acestuia aprobat prin HG nr. 44/2004 , aspect, de altfel, confirmat si prin raportul de expertiza contabila efectuat in cauza.
Pe de alta parte, reclamanta a inregistrat in evidentele contabile facturi emise de cinci societati comerciale neplatitoare de TVA si anume: SC SP SRL, SC D C SRL, SC AS SRL, SC L FMC SRL si SC VI SRL , situatie in care aceste documente nu justificau deducerea de TVA, iar obligatia de informare, sub acest aspect, apartinea reclamantei care beneficia de deducerea legala.
In afara de aceste imprejurari, mai este situatia facturilor emise de ceilalti furnizori mentionati care din rezultatul verificarilor incrucisate facute de catre intimata in perioada controlului a rezultat ca aceste facturi sunt nelegal emise, asa cum s-a aratat, astfel ca documentele justificative prezentate nu contin si nu furnizeaza informatiile prevazute de lege, aprecierea fiind in concordanta cu decizia nr. V/2007 emisa de I.C.C.J. ,invocata in aparare chiar de catre reclamanta.
Concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza sub aspectul indeplinirii conditiilor legale pentru deducerea TVA in cazul achizitiilor efectuate de catre reclamanta de la societati neplatitoare de TVA, sunt contrare dispozitiilor legale enuntate chiar de catre expert, in conditiile in care beneficiarul achizitiilor are dreptul de deducere al TVA si obligativitatea de informare asupra regimului juridic al societatilor furnizoare.
Referitor la deducerea cheltuielilor pe baza unor facturi care nu indeplinesc conditiile legale de document justificativ, expertul s-a limitat sa reproduca numai dispozitii legale, fara sa faca o analiza pe fond a facturilor in cauza , parte din acestea fiind si la dosar, precum si a verificarilor incrucisate efectuate de catre intimata la societatile furnizoare, prin institutii ale statului si care nu au fost contestate.
De altfel, observand copiile facturilor aflate la dosar, depuse chiar de catre reclamanta, se constata contradictii in privinta numarului acestora ,in raport de data emiterii, in unele situatii numarul facturii fiind mai mic in raport cu o data anterioara a altei facturi, care are un numar mai mare , iar in altele sunt trei facturi ale aceluiasi furnizor , din aceeasi zi, cu serii ,numere si format diferit , diferenta de numere la seria VPC fiind de aproximativ 6.000. Multe din ele sunt ilizibile si nu sunt completate toate rubricile prevazute in formular, forma stampilei fiind ,de asemenea, diferita, astfel ca, creeaza in mod neindoielnic suspiciuni asupra valabilitatii acestora.
Contrar sustinerilor reclamantei din actiune , dreptul de deducere al TVA reglement de legislatia interna este in acord cu Directiva 2006/112/CEE, statele membre putand sa impuna conditii suplimentare persoanelor impozabile.
Pentru considerentele expuse, instanta va respinge contestatia formulata de reclamanta impotriva deciziei nr. 9../17.08.2011 emisa de catre intimata , a deciziei de impunere nr. 8.. din 28.06.2011 si a raportului de inspectie fiscala nr. 3.. din 28.06.2011, asa cum aceasta a precizat la termenul de judecata din 14 martie 2012.
Data publicarii pe portal : 15.10.2012
