– Cod procedură civilă
Simpla preluare a afirmaţiilor din acţiunea reclamantului, fără a se face o analiză a contractelor de furnizare a masei lemnoase şi a facturilor emise în baza acestora (documente care nici nu au fost depuse la dosar) nu poate fi considerată ca fiind o motivare a sentinţei, iar împrejurarea că pârâta nu s-a prezentat în instanţă, prin reprezentant şi nu a formulat Întâmpinare, nu poate constitui temei pentru admiterea acţiunii reclamantului.
(Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 138/2009,
nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 1375 din 16 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Năsăud s-a admis acţiunea formulată de reclamanta C.L al comunei Telciu, împotriva pârâtei SC M. SRL Moisei şi, în consecinţă a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 14.334,40 lei cu titlu penalităţi de întârziere.
împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta.
Examinând recursul formulat de pârâtă prin prisma motivelor invocate şi a disp. art. 304 pct. 5 şi art. 312 alin. 5 C. pr. civ., tribunalul constată că este întemeiat, admiţându-l ca atare, în temeiul dispoziţiilor legale mai sus arătate, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 261 alin. 1 pct. 5 C. pr. civ., hotărârea judecătorească se dă în numele legii şi va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
în cauză, sentinţa atacată reproduce susţinerile reclamantei din acţiunea introductivă şi preia unele date din Situaţia privind Calculul penalităţilor de întârziere întocmit de reclamantă, între care totalul penalităţilor în sumă de 14.334,40 lei. în cuprinsul sentinţei se mai reţine că reclamantul a ataşat la acţiune dovada îndeplinirii procedurii de conciliere prev. de art. 7201 C. pr. civ., calculul penalităţilor de întârziere aferente fiecărei facturi de plată în parte şi o xerocopie de pe răspunsul dat de pârâtă prin care aceasta refuză să plătească penalităţile de întârziere şi se constată că, deşi legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanţă prin reprezentantul său şi nici nu a formulat întâmpinare, şi întrucât nu s-au contestat pretenţiile reclamantului, precum şi contractele de furnizare de masă lemnoasă pe picior şi clauzele contractuale, instanţa a găsit întemeiată acţiunea reclamantei.
De menţionat că la dosarul de fond nu a fost depus niciunul din cele 5 contracte de furnizare a masei lemnoase şi de asemenea, nu a fost depusă nici o factură din cele 12 facturi menţionate în Calculul penalităţilor (…) întocmit de reclamant, şi pe care acesta şi-a întemeiat pretenţiile.
Aşa fiind, se poate afirma cu certitudine că sentinţa atacată nu este motivată în fapt, deoarece simpla preluare a afirmaţiilor din acţiunea reclamantului, fără a se face o analiză a contractelor de furnizare a masei lemnoase şi a facturilor emise în baza acestora (documente care nici nu au fost depuse la dosar) nu poate fi considerată ca fiind o motivare a sentinţei, iar împrejurarea că pârâta nu s-a prezentat în instanţă, prin reprezentant şi nu a formulat întâmpinare, nu poate constitui temei pentru admiterea acţiunii reclamantului, acţiune soluţionată la primul termen de judecată, termen la care procedura de citare cu pârâta a fost îndeplinită prin afişare.
Nemotivarea în fapt a sentinţei în sensul disp. art. 261 alin. 5 C. pr. civ. constituie motivul de casare prev. de art. 304 pct. 5 din acelaşi cod şi pentru că nemotivarea echivalează cu necercetarea fondului cauzei, în sensul disp. art. 312 alin. 5 C. pr. civ., tribunalul constată că critica recurentei conform căreia instanţa de fond a judecat cauza în lipsa contractelor de furnizare de material lemnos şi facturilor aferente este întemeiată, şi pe cale de consecinţă, tribunalul va admite recursul, va casa sentinţa şi va trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, pentru administrarea probelor necesare în vederea stabilirii unei stări corecte de fapt şi de drept în cauză. în acest sens, instanţa va pune în discuţia părţilor necesitatea administrării de probe, şi va avea în vedere şi prev. art. 129 alin. 5, partea finală C. pr. civ., conform cărora judecătorii vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.
Referitor la cel de-al doilea recurs vizând judecata în fond cu procedura de citare neîndeplinită cu pârâta, tribunalul îl găseşte neîntemeiat, deoarece pentru termenul de judecată din 16 octombrie 2008, procedura a fost îndeplinită prin afişare, cu menţiunea că nicio persoană nu a fost găsită, aceasta în conformitate cu disp. art. 921 C. pr. civ. în ce priveşte competenţa teritorială a instanţei la care se face referire în motivarea recursului, dar nu a fost invocată ca motiv de recurs, se va analiza după domiciliul (sediul) pârâtei, sau o competenţă alternativă, ori o competenţă teritorială exclusivă (judecător Gălăţan Dumitru).
