– Legea nr. 85/2006: art. 64, art. 72 alin. 4;
– Legea nr. 10/2001: art. 29.
Creditorul B.P.V. a formulat contestaţie împotriva tabelului definitiv de creanţe şi a raportului final întocmit de lichidatond SC F. SA, motivat de faptul că suma înscrisă în tabelul definitiv de creanţe reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 1.910 mp teren este insuficientă, în condiţiile în care s-a calculat la preţul de 20 E/m.p., deşi preţul zonei este de 50-80 E/m.p.
Judecătorul sindic a apreciat că, în raport de dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, competenţa de a acorda măsuri reparatorii prin echivalent se propune de instituţia publică ce a efectuat privatizarea (în speţă A.V.A.S.), iar nu de societatea comercială privatizată.
Prin urmare, s-a respins contestaţia împotriva tabelului definitiv consolidat ca nefondată, reţinându-se totodată că, în conformitate cu principiul „non reformatio in peius”, nu se poate înlătura suma deja înscrisă în tabelul definitiv de creanţe.
(Tribunalul Suceava, sentinţa nr. 219 din 17 februarie 2009)
La data de 4 decembrie 2007, creditorul B.P.V., prin înscrisul intitulat „întâmpinare”, a depus contestaţie împotriva tabelului suplimentar de creanţe întocmit de lichidatorul judiciar la data de 13 martie 2007, prin care acesta a fost înscris cu o creanţă în cuantum de 21.010 lei, la care se adaugă 725 lei cheltuieli de judecată.
în cuprinsul contestaţiei acesta arată că nu este de acord cu suma înscrisă în tabelul suplimentar, în condiţiile în care prin decizia nr. 203 din 15 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava s-a constatat că are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 1.910 mp şi, deşi preţul unui mp de teren în zonă se tranzacţionează cu suma de 50-80 euro, lichidatorul judiciar a calculat o valoare de 20 euro/m.p.
Lichidatorul judiciar, prin întâmpinarea depusă, a solicitat respingerea contestaţiei ca tardiv depusă, motivat de faptul că tabelul suplimentar de creanţe a fost întocmit la data de 13 martie 2007, iar contestaţia a fost formulată la data de 4 decembrie 2007. Pe fondul cauzei, arată că prin decizia nr. 203/2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava s-a prevăzut că B.P.V. are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, dar nu s-a stabilit cuantumul despăgubirilor, astfel că suma înscrisă în tabelul suplimentar al creanţelor este just stabilită.
Analizând excepţia tardivităţii invocată de lichidatorul judiciar, judecătorul sindic o apreciază ca nefondată întrucât:
în art. 72 alin. 4 din se arată că, odată cu afişarea tabelului, administratorul/lichidatorul judiciar va trimite de îndată notificări creditorilor ale căror creanţe au fost trecute parţial în tabelul preliminar de creanţe.
în speţă, deşi lichidatorul judiciar a întocmit tabelul suplimentar la data de 13 martie 2007 şi a trecut parţial pretenţiile creditorului, nu a depus la dosar dovada efectuării notificării către acesta din urmă, astfel că nu sunt incidente în speţă disp. art. 73 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 şi nu este dată în speţă excepţia tardivităţii, urmând a o respinge.
Pe fondul cererii, contestaţia creditorului apare ca nefondată.
Astfel, în art. 64 din Legea nr. 85/2006 se prevede că cei care au o creanţă anterioară datei deschiderii procedurii insolvenţei, vor formula o cerere de admitere a creanţelor.
în speţă, creditorul B.P.V. nu deţine un drept de creanţă împotriva debitoarei anterior datei deschiderii procedurii, astfel că nu este în măsură să facă o declaraţie de creanţă în prezenta cauză.
Mai mult, în art. 29 din Legea nr. 10/2001 se prevede că pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor privatizate, măsurile reparatorii prin echivalent se propun de instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea (în speţă A.V.A.S.), astfel că nu societatea debitoare este ţinută de lege să facă propuneri şi să acorde despăgubiri prin echivalent.
Din aceste considerente, creditorul nu are un drept de creanţă împotriva debitoarei întrucât nu aceasta acordă măsurile reparatorii, după cum am arătat în alineatul precedent al prezentei hotărâri, dar întrucât ne aflăm în contestaţia formulată de creditor, conform principiului non reformatio in peius (nereformare în rău în propria cale de atac), judecătorul sindic va respinge contestaţia la tabelul suplimentar de creanţe ca nefondată.
La data de 7 aprilie 2008, creditorul B.P.V. a formulat obiecţiuni la raportul final depus de lichidatorul judiciar.
Motivele prezentate în obiecţiunile la raportul final privesc acelaşi împrejurări expuse şi în contestaţia formulată împotriva tabelului suplimentar de creanţe referitoare la cuantumul despăgubirilor acordate în baza deciziei nr. 203 din 15 septembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Suceava.
Dincolo de aspectul netemeiniciei celor cuprinse în obiecţiuni, aşa cum am expus în aliniatele anterioare ale prezentei hotărâri, pe calea obiecţiunilor la raportul final nu se soluţionează chestiunile referitoare la cuantumul creanţelor, ci doar cele ce privesc menţiunile cuprinse în acesta.
Faţă de cele expuse şi anterior, judecătorul sindic va respinge ca nefondate obiecţiunile formulate împotriva raportului final.
