ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
DOSAR NR-
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamanta, și, respectiv de pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T, MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T și GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL ” ” împotriva sentinței civile nr. 239/F din 12 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul cu nr-, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta recurentă, reprezentanta pârâtului recurent Inspectoratul Școlar Județean T, , reprezentantul pârâtului recurent Ministerul Educației, Cercetării și T, consilier juridic, reprezentantul pârâtei recurente Grădinița cu program normal ” “, avocat, și reprezentantul Comitetului de părinți din cadrul Grădiniței cu program normal ” “, avocat, în substituirea d-lui avocat, lipsă fiind reprezentantul reclamantei recurente, dl. avocat.
Cauza a fost lăsată la o strigare ulterioară pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamantei recurente să se prezinte la instanță.
La a doua strigare a cauzei se prezintă reclamanta recurentă, asistată de avocat, reprezentanta pârâtului recurent Inspectoratul Școlar Județean T consilier juridic, reprezentantul pârâtului recurent Ministerul Educației, Cercetării și T, consilier juridic, reprezentantul pârâtei recurente Grădinița cu program normal ” “, avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, reclamanta recurentă învederează instanței că dl. avocat desemnat din oficiu pentru a-i reprezenta interesele în prezenta cauză nu a fost la instanță să studieze dosarul, nu a făcut nici un act cu privire la această cauză, și crede că nici nu se va prezenta la termenul de azi întrucât știe că este bolnav, și nici nu îi răspunde la telefon.
La întrebarea instanței, arată că este de acord să pună concluzii cu privire la cererea de intervenție formulată în cauză și în lipsa reprezentantului său.
Curtea, deliberând, pune în discuția părților admisibilitatea cererii de intervenție formulat de Comitetul de Părinți din cadrul Grădiniței cu program normal ” “.
Reprezentanta intervenientului depune la dosar delegația de substituire, susține cererea de intervenție așa cum a fost formulată în scris și solicită admiterea acesteia în principiu.
Reclamanta recurentă solicită respingerea cererii de intervenție întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 49 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Reprezentanta pârâtului recurent Inspectoratul Școlar Județean T, pune concluzii în sensul admiterii în principiu a cererii de intervenție, potrivit art. 52 Cod proc. civ. întrucât sunt întrunite toate condițiile legale în acest sens.
Reprezentantul pârâtei recurente Grădinița cu program normal ” ” consideră pertinentă cererea de intervenție, astfel că solicită în temeiul prevederilor art. 49, art. 51 și art. 52 Cod proc. civ. admiterea acesteia în principiu.
Curtea, deliberând, după examinarea în principiu a cererii, în temeiul art. 52.pr. civ. respinge cererea de intervenție accesorie, având în vedere că nu justifică un interes juridic propriu, condiție de exercitare a acțiunii civile.
Cauza este lăsată la o strigare ulterioară pentru a da posibilitatea reprezentantului reclamantei recurente să se prezinte la cauză și să pună concluzii cu privire la cererea de suspendare a executării sentinței recurate formulată de reprezentantul pârâtei recurente Grădinița cu program normal ” “.
Reprezentantul pârâtei recurente Grădinița cu program normal ” ” arată că în ipoteza în care cauza se poate judeca la termenul de azi, înțelege să renunțe la cererea de suspendare a executării sentinței recurate.
La reluarea cauzei se prezintă reprezentantul reclamantei recurente, avocat și aceleași părți ca și la prima strigare a cauzei, mai puțin reprezentanta intervenientului Comitetul de părinți din cadrul Grădiniței cu program normal ” “.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar întâmpinare și concluzii scrise.
Reclamanta recurentă solicită instanței să ia act de faptul că înțelege să renunțe la serviciile d-lui avocat desemnat din oficiu întrucât dorește să-și susțină singură cauza.
Reprezentantul reclamantei recurente având în vedere poziția reclamantei recurente cu privire la asistarea acesteia, solicită instanței să ia act de poziția reclamantei recurente și să-i permită să se retragă de la dezbateri.
Curtea, după deliberare, văzând poziția reclamantei recurente cu privire la oficiile d-lui avocat, încuviințează cererea de retragerea acestuia de la dezbateri.
Reprezentantul reclamantei recurente depune la dosar un referat pentru plata onorariilor din fondurile Ministerului Justiției și solicită instanței să se aprecieze participarea sa la două termene și să se ia act de înscrisurile pe care le-a depus în această cauză.
Nefiind cereri suplimentare de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reclamanta recurentă solicită admiterea propriului recurs așa cum a fost formulat în scris, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul anulării în totalitate a deciziei nr. 266/21.06.2005 emisă de Inspectoratul Școlar Județean T prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, și pe cale de consecință admiterea cererilor accesorii din acțiunea introductivă și recurs, respectiv obligarea intimatelor în solidar la plata cheltuielilor de judecată și a daunelor morale.
Reprezentantul pârâtei recurente Grădinița cu program normal ” ” pune concluzii în sensul respingerii recursului reclamantei ca neîntemeiat, întrucât criticile aduse prin memoriul de recurs nu privesc soluția pronunțată de instanța de fond, ci sunt aspecte legate strict de atitudinea și comportamentul pe care le-a avut față de personalul grădiniței. Arată de asemenea că nu sunt justificate cererile privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată și nici cele privind acordarea de daune morale.
Reprezentanta pârâtului recurent Inspectoratului Școlar Județean T pune concluzii de respingere a recursului promovat de reclamanta.
Reprezentantul pârâtului recurent Ministerul Educației, Cercetării și T solicită respingerea recursului reclamantei, arătând că achiesează la poziția procesuală a reprezentantului pârâtei Grădinița cu program normal ” “.
Reprezentantul pârâtei recurente Grădinița cu program normal ” ” susține propriul recurs așa cum a fost formulat în scris, și în temeiul prevederilor art. 3041Cod proc. civ. solicită admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii în tot a contestației formulate de reclamanta, cu consecința menținerii ca temeinice și legale a hotărârii Colegiului central de disciplină și a deciziei Inspectoratului Școlar Județean T prin care s-a desfăcut din motive de disciplină contractul de muncă al reclamantei recurente. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentata pârâtului recurent Inspectoratul Școlar Județean T solicită admiterea recursului pârâtei Grădinița cu program normal ” “
Reprezentantul pârâtului recurent Ministerul Educației, Cercetării și T pune concluzii în sensul admiterii recursului pârâtei Grădinița cu program normal ” “.
Reprezentanta pârâtului recurent Inspectoratul Școlar Județean T solicită admiterea propriului recurs și modificarea sentinței în sensul respingerii contestației reclamantei.
Reprezentantul pârâtului recurent Ministerul Educației Cercetării și T susține propriul recurs așa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia, și pe cale de consecință respingerea acțiunii promovate de reclamantă ca fiind neîntemeiată. Pune concluzii în sensul admiterii recursului promovat de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean
Reprezentanta pârâtului recurent Inspectoratul Școlar Județean T solicită admiterea recursului promovat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și
Reprezentantul pârâtei Grădinița cu program normal ” ” pune concluzii în sensul admiterii recursului promovat de pârâtul Ministerul Educației Cercetării și
Reclamanta recurentă solicită respingerea recursului declarat de pârâta Grădinița cu program normal ” ” ca fiind nelegal și netemeinic și depune la dosar un set de înscrisuri.
Reprezentanții părților prezenți la dezbaterile de azi solicită instanței să nu mai primească înscrisurile pe care reclamanta recurentă le depune după închiderea fazei probatorii.
Având în vedere poziția reprezentanților părților, instanța restituie reclamantei recurente înscrisurile depuse la dosar după închiderea fazei probatorii.
Cu privire la recursurile declarate în cauză de către pârâții Inspectoratul Școlar Județean T și Ministerul Educației Cercetării și T, reclamanta recurentă pune concluzii în sensul respingerii acesteia și depune la dosar note de cheltuieli.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 239 din 12.05.2008 pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr- fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea, împotriva intimaților Inspectoratul Școlar Județean T, Grădinița cu program prelungit ” ” T și Ministerul Educației, Cercetării și T, și în consecință:
– a fost anulată în întregime Hotărârea nr. 6/2006, emisă de Colegiul Central de Disciplină și drept urmarea fost modificată în parte Decizia nr.266/21.06.2005, emisă de T în sensul înlocuirii sancțiunii disciplinare aplicate cu sancțiunea “diminuarea salariului de bază cu 15%, pe o perioadă de 6 luni”;
– s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior desfacerii contractului individual de muncă;
– au fost obligați pârâții T și Grădinița ” ” T să plătească contestatoarei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea începând cu data de 22.06.2005 și până la reintegrarea efectivă;
– s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al contestatoarei;
S-a respins cererea contestatoarei de obligare a pârâților și Grădinița ” ” la plata daunelor morale.
Au fost compensate integral cheltuielile de judecată.
Pentru hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cauza ca face obiectul prezentului dosar a fost înregistrată la Tribunalul Bistrița N sub nr. de mai sus, ca urmare a trimiterii ei spre rejudecare, potrivit Deciziei nr.892/R/2007, pronunțată de Curtea de APEL CLUJ în dosarul nr-, investită cu soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.2325/2006, a Tribunalului Timiș, prin încheierea nr-, prin care s-a dispus strămutarea judecării litigiului, de la Curtea de Apel Timișoara la Curtea de APEL CLUJ.
Prin contestația înregistrată inițial la Tribunalul Timiș sub nr.3317/2006 (dosar atașat) contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Școlar al Județului T, a solicitat desființarea Hotărârii nr.6/09.02.2006 emisă de Colegiul Central de Disciplină din cadrul Ministerului Educației și Învățământului, anularea Deciziei nr.266/21.06.2005, emisă de T, obligarea T la reîncadrarea ei pe postul deținut anterior; obligarea intimaților la plata de despăgubiri bănești reprezentând drepturile salariale indexate și majorate; efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Cu ocazia rejudecării contestatoarea a solicitat și daune morale.
În motivarea contestației se arată că, prin Decizia nr.266/2005 Tas ancționat-o disciplinar cu sancțiunea desfacerii contractului individual de muncă, în mod nelegal, cu nerespectarea dispozițiilor legale privind cercetarea disciplinară prealabilă și fără să se facă vinovată de săvârșirea vreunei abateri disciplinare.
Împotriva acestei decizii a formulat contestație la Colegiul Central de Disciplină contestație ce i-a fost respinsă prin Hotărârea nr.6/09.02.2006.
Contestația a fost respinsă de Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr.2325/2006, sentință casată de Curtea de APEL CLUJ, prin Decizia civilă nr.892/R/2007, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Bistrița –
Prin această decizie, instanța de control, judiciar a statuat că decizia de sancționare a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art.267 din Codul muncii ce reglementează desfășurarea cercetării disciplinare și că motivul de recurs întemeiat pe acest motiv nu este întemeiat.
În consecință, în temeiul art.315 Cod proc. civilă, potrivit căruia hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezbătute sunt obligatorii pentru instanța de rejudecare, tribunalul nu a mai administrat probele solicitate de contestatoare prin care se urmărea să se dovedească nelegalitatea deciziei, reținând că cercetarea disciplinară s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art.267 Codul muncii, așa cum a statuat Curtea de APEL CLUJ.
În rejudecare, contestatoarea a solicitat citarea, în calitate de pârâți și a Ministerului Educației Cercetării și T (18) și a Grădiniței ” ” T (61), primul în calitate de emitent a Hotărârii nr.6/2006, contestată și al doilea în calitate de angajator al contestatoarei, care achită efectiv drepturile salariale acesteia.
Prin întâmpinările formulate (37 și 52) a solicitat respingerea contestației pentru lipsa calității procesuale pasive; a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată (47 dosar nr.3317/2006 al Tribunalului Timiș, atașat) și Grădinița ” ” Tas olicitat respingerea acesteia tot ca neîntemeiată (159 prezentul dosar).
Atât cât și Grădinița ” ” T susțin că contestatoarea se face vinovată de toate abaterile reținute în sarcina ei, că acestea sunt grave și pentru că anterior contestatoarea a mai fost sancționată disciplinar de încă două ori, măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă este legală și temeinică.
Prin încheierea de ședință din 19.11.2007 (104), tribunalul a respins excepția necompetenței materiale a Tribunalului Bistrița -N pentru soluționarea cauzei, excepție invocată de contestatoarea, care a susținut că Hotărârea nr.6/2006 emisă de este un act administrativ a cărui anulare este de competența curții de apel.
Pentru a se pronunța în sensul respingerii excepției necompetenței materiale, tribunalul a reținut faptul că obiectul cauzei îl constituie un litigiu de muncă, actul emis de nefiind unul administrativ, ci unul emis în procedura contestării unei sancțiuni disciplinare astfel că, potrivit art.2 pct.1 lit. c Cod proc.civilă, competența revine tribunalului.
Pe de altă parte, Tribunalului Bistrița Na fost investit cu soluționarea litigiului printr-o decizie de casare, care a statuat că litigiul este un litigiu de muncă și a stabilit instanța de rejudecare competentă, ca fiind Tribunalul Bistrița -N astfel că aceste statuări sunt obligatorii, potrivit art.315 Cod proc.civilă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul tribunalul constată că nu este întemeiată astfel că și față de acest intimat contestația va fi analizată pe fond.
În acest sens tribunalul reține că, prin contestație, se solicită și desființarea Hotărârii nr.6/2006 emisă de Comisia Centrală de Disciplină care funcționează în cadrul, comisie care nu are personalitate juridică, astfel că intimatul în calitate de unitatea cu personalitate juridică emitentă a actului contestat are obligația de a sta în judecată în calitate de pârât.
În ce privește temeinicia deciziei de sancționare disciplinară și a Hotărârii nr.6/200, prin care a fost respinsă contestația administrativ jurisdicțională (39-40 dosar 3317/2006), tribunalul reține următoarele:
Prin Decizia nr.266/21.06.2005 (43 dosar inițial nr.3317/2006 al Tribunalului Timiș ) emisă de T s-a dispus desfacere disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei, de la Grădinița ” ” T, începând cu data de 22 iunie 2005.
În considerentele deciziei se reține că aceasta a săvârșit cu vinovăție următoarele fapte: comportament agresiv față de îngrijitoarea; introduce persoane din afara grădiniței cu dânsa, ca martor (un fost părinte; creează stres în rândul părinților, a copiilor, îngrijitorilor și educatoarelor; împinge pe îngrijitoare; bruschează pe educatoarea – lider de sindicat, și pe educatoarele și, pe care le împinge în accese de furie în dorința de a se instala în biroul directorului în lipsa acestuia, încălcând astfel art.10 din și Cap. I, alin.1, 2, 3,5, 11, Cap. III alin.1, 2, 7, 8, 9, 10, 11, 12, 13, 14, 16, 18 și 19 Cap. IV al. 1, 2, 3, 4, 5, 6 din, că faptele sunt probate: prin procesele verbale nr.126 din 9.06.2005; 128/9.06.2005, declarația 137 din 15.06.2005, declarația 140/16.06.2005, declarația 144/17.06.2005, procesul verbal 129/a/9.06.2006 și procesul verbal din 17.06.2005, înștiințarea nr.32 din 13.06.2005.
De asemenea, se reține că educatoarea folosește un limbaj neadecvat, chiar agresiv, calomnios cu directorul și cu colegii, aspect dovedit de majoritatea proceselor verbale, nu își îndeplinește sarcinile de serviciu prin lipsa documentelor obligatorii ale educatoarei planificate (planuri de lecții) cerute de director în 16.06.2005, creează stres în consiliul profesoral, refuză să semneze participarea la Consiliul profesoral din data de 13.06.2005 și de primirea înștiințării nr.132 din 13.06.2005, denigrează conducerea și colectivul încălcând sarcinile prevăzute în “Fișa postului”. S-au reținut și alte fapte ca de exemplu, înregistrarea tuturor discuțiilor din ședințe, are o poziție indecentă în fața părinților, cheamă avocatul în timpul procesului didactic, deranjând prin intimidarea colectivului, încălcând at.95 (2), art.115, art.3 (2), art.4, art.97 (1) și (2), art.100 din Statutul personalului didactic, fapte ce se regăsesc în cuprinsul proceselor verbale 126/9.06.2005, 128/9.06.2005, procesul verbal 129/a/9.06.2005, declarația 137/15.06.2005, 140 din 16.06.2005, 144 din 17.06.2005.
Din probele administrate, respectiv actele indicate în cuprinsul deciziei de sancționare(11,172,176,178,195,200,2008 dosar fond inițial), răspunsurile la interogatoriile luate (89-91 și 172-175 prezentul dosar), precum și din declarațiile martorilor audiați de tribunal (179-182, 183-186, 203-206, 207-210, 226-230, 267-268, 270-272 prezentul dosar), rezultă săvârșirea de către contestatoarea de abateri disciplinare care justifică aplicarea unei sancțiuni disciplinare.
Într-adevăr, în instanță nu a fost probată săvârșirea următoarelor fapte: neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, prin lipsa documentelor obligatorii ale educatoarei planificate (planuri de lecții) cerute de director în 16.06.2005; denigrarea conducerii și colectivului; înregistrarea tuturor discuțiilor din ședințe, chemarea avocatului în timpul procesului didactic, dar contestatoarea se face vinovată de săvârșirea celorlalte fapte reținute în cuprinsul deciziei de sancționare, aceasta având un comportament necorespunzător funcție pe care o deține, aceea de educatoare.
Fără a fi de acord cu atitudinea colectivului grădiniței și a conducerii acesteia care încearcă schimbarea locului de muncă al unui cadru didactic, prin presiunea părinților și permite participarea părinților la discutarea unor probleme a căror rezolvare nu intră în competența lor, tribunalul a concluzionat că au fost săvârșite abateri disciplinare de către contestatoare, având în vedere considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.
Contestatoarei, în calitate de educatoare la Grădinița ” ” din T, în anul 2004, i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, prin Decizia nr.71/17.02.2004 (58 dos.nr.5958/2006 al Tribunalului Timiș ), decizie care a fost anulată irevocabil prin Decizia nr.953/06.04.2005, pronunțată de Curtea de Apel Timiș în dosarul nr.10.221/C/2004 (atașat), prin care s-a menținut soluția pronunțată de Colegiul Central de Disciplină al nr.7/2004, cu consecința reintegrării contestatoarei pe postul deținut anterior.
Deși reintegrarea are efect retroactiv și presupune continuarea aceluiași contract de muncă, iar hotărârea instanței este de drept, Tae mis dispoziția de reîncadrare (nr.248/ 08.06.2005) abia după două luni de la data pronunțării deciziei de către Curtea de Apel Timișoara (110 dos. fond), în perioada cuprinsă între data anulări irevocabile a deciziei de sancționare disciplinară și data emiterii dispoziției de reintegrare, încercându-se, împotriva consimțământului contestatoarei transferarea acesteia la o altă grădiniță și nu a fost permisă intrarea în unitatea școlară a cărei angajată era, personalul responsabil de permiterea accesului în grădiniță fiind avertizat de către conducerea grădiniței în acest sens.
La data indicată ca fiind cea a reintegrării, respectiv în dimineața zilei de 09.06.2005, contestatoarea s-a prezentat la serviciu.
Intimații au susținut că nu aveau cunoștință despre faptul că în acea zi contestatoarea urma să se prezinte în unitate dar tribunalul reține că, atât personalul didactic cât și personalul auxiliar nedidactic(de îngrijire)din cadrul Grădiniței ” “, aveau cunoștință despre faptul că s-a dispus reintegrarea contestatoarei însă refuzau și refuză și în prezent să accepte dispozițiile unei instanțe judecătorești.
Aceste aspecte rezultă atât din demersurile efectuate la pentru a se realiza transferul contestatoarei, cât și din atitudinea acestora, aceea de a incita și pe părinții copiilor ce frecventau grădinița să nu accepte o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar mai ales din plângerea adresată, la 18.04.2005, după pronunțarea deciziei irevocabile de către Curtea de Apel Timișoara, Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara, aflată în copie la fila 125 prezentul dosar, înregistrată sub nr.3864/P/18.04.2005.
În acest context întregul colectiv al grădiniței a fost pregătit să o primească pe contestatoare cu ostilitate, fiind anunțați și părinții despre faptul că educatoarea urmează să se prezinte la serviciu și aceștia chiar au fost prezenți la discuțiile dintre conducerea grădiniței și contestatoare, lăsându-se intenționat ușa biroului deschisă.
Astfel, îngrijitoarea a nu a permis intrarea contestatoarei în incinta unității școlare, cerându-i acesteia să prezinte actul prin care s-a dispus reintegrarea. Contestatoarea, în loc să prezinte acest act, pe care s-a dovedit că îl deținea asupra ei, a avut o atitudine sfidătoare, nedemnă pentru un cadru didactic, intrând forțat în instituție, îmbrâncindu-o pe persoana care ședea în cadrul ușii și are nu i-a permis intrarea.
Este adevărat că petenta avea dreptul să intre în instituție însă față de refuzul nejustificat de a i se permite intrarea trebuia să procedeze în altă modalitate, chiar dacă era în posesia unei hotărâri judecătorești irevocabile, nefiind permisă executarea unui titlu executoriu prin mijloace abuzive.
S-a susținut că educatoarea ar fi introdus în grădiniță pe mama unui copil ce nu mai frecventa grădinița, însă nu s-a probat nici că contestatoarea ar fi chemat-o special pentru a fi martoră și nici că a folosit forța pentru aoi ntroduce pe aceasta în unitatea școlară, accesul acelei persoane fiindu-i permis de îngrijitoarea
Chiar dacă nu se poate reține că petenta a dorit să se instaleze în biroul directorului fiind probat că aceeași încăpere avea destinația atât de birou al directorului, cât și de cancelarie pentru educatoare, comportamentul contestatoarei dat atât față de colege cât și față de îngrijitoare și părinți a fost unul necorespunzător, aceasta având obligația să răspundă calm și politicos întrebărilor, chiar dacă acestea erau șicanatoare la adresa ei și provocărilor celor din jur, având în vedere că este cadru didactic.
Dimpotrivă, contestatoarea a răspuns nepotrivit incitărilor, dând dovadă de lipsă de respect atât față de colege cât și față de părinți ca apoi nu a mai răspuns întrebărilor adresate și a adoptat o altă soluție, aceea de a citi și a mânca, atitudine necorespunzătoare în acele momente, fiind în fața părinților. Totodată, în loc să se adreseze civilizat colegelor, pentru a i se permite trecerea spre ieșirea din birou și respectiv intrarea în birou, a preferat să forțeze trecerea prin împingere și bruscare.
De asemenea și refuzul de a semna convocările pentru participarea la consiliul profesoral, precum și comportamentul acesteia în timpul ședințelor de consiliu profesoral, au caracterul unor abateri de la conduita normală a unei educatoare. Nu s-a probat că petenta a înregistrat audio discuțiile din consiliul profesoral, dar atitudinea ei de a se tot timpul, de a căuta în poșetă și de a distrage atenția celorlalți este apreciată de tribunal ca fiind una șicanatoare.
Așa cum s-a reținut și de către Colegiul Central de Disciplină, nu-i poate fi imputat contestatoarei faptul că nu a întocmit planuri de lecție în condițiile în care nu i s-a repartizat o anumită grupă de copii. Nu rezultă nici că petenta a chemat avocatul la locul de muncă, astfel că prezența acestuia în grădiniță nu-i poate fi imputată.
În concluzie, tribunalul reține că, prin comportamentul său, contestatoarea a săvârșit abaterile disciplinare anterior reținute de instanță și a încălcat astfel dispozițiile din Capitolul I alin.1,2,11; Capitolul III, alineatele 1,7,8,9,10,11,12 și din Capitolul IV, alineatele 1, 2, 4, 5 din Regulamentul de Ordine Interioară al unității de învățământ preșcolar intimată, aflat în copie extras la filele 232-235 din prezentul dosar, precum și dispozițiile art.2, 5, 6 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar, aprobat prin Ordinul nr.4747/2001, în vigoare la acea dată( acest ordin a fost în vigoare până în septembrie 2005), potrivit cărora personalul didactic de predare trebuie să respecte Regulamentul de ordine interioară, dispozițiile Legii nr.128/1997, principiile cuprinse în Declarația Universală a Drepturilor Omului și ale Convenției cu privire la drepturile copilului, precum și dispozițiile din legile speciale care reglementează activitatea de instruire și educare.
Chiar dacă din decizie se înlătură faptele enumerate de angajator ca fiind abateri și nereținute de tribunal, respectiv cele care constituie încălcarea dispozițiilor din, capitolul I, alin.3,5; capitolul III, alineatele 2,13, 14, 16, 19 și din capitolul IV, alineatul 6, tribunalul reține că se impune sancționarea contestatoarei pentru săvârșirea abaterilor disciplinare, prin aplicarea unei sancțiuni disciplinare, din cele prevăzute de art.116 din Legea nr.128/1997, însă apreciază că sancțiunea aplicată este prea severă față de gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările în care acestea au fost săvârșite și consecințele produse.
Având în vedere criteriile de apreciere prevăzute de art.266 din Codul muncii care prevede că la stabilirea sancțiunii, pe lângă gravitatea faptelor săvârșite, împrejurările în care acestea au fost săvârșite și consecințele produse de abaterile comise, trebuie avut în vedere și eventualele sancțiuni disciplinare aplicate anterior, chiar dacă faptele pentru care a fost sancționată contestatoarea nu sunt atât de grave, încât să determine desfacere contractului de muncă, întrucât aceasta a mai fost sancționată anterior de două ori, cu sancțiunile “avertisment” și diminuarea salariului cu 10% pe timp de 3 luni (dosar nr.2250/2005 al Curții de APEL CLUJ atașat), tribunalul apreciază că aplicarea sancțiunii “diminuarea salariului de bază cu 15% pe o perioadă de 6 luni” sancțiune prevăzută de art.116 litera c din Legea nr.128/1997, este proporțională cu gravitatea faptelor săvârșite și de natură să determine îndreptarea angajatului.
În fața instanței intimatele și Grădinița ” ” au încercat să probeze faptul că intimata a săvârșit și alte fapt decât cele pentru care a fost sancționată, precum și să dovedească instanței că este imposibilă continuarea raporturilor de muncă pentru motive de ordin medical.
În actualul cadru procesual, în care se cercetează temeinicia sancțiunii disciplinare aplicată pentru faptele indicate în cuprinsul deciziei de sancționare, nu au nici o relevanță aceste susțineri ale intimatelor care tind să probeze alte motive de încetare a contractului individual de muncă decât cele care au determinat sancționarea contestatoarei deoarece, conform art.77 din Codul muncii, în fața instanței nu pot fi invocate alte motive de fapt sau de drept decât cele indicate în decizia contestată.
Pentru cele anterior reținute, se impune înlocuirea sancțiunii disciplinare aplicată contestatoarei cu sancțiunea anterior arătată de tribunal “diminuarea salariului de bază cu 15% pe o perioadă de 6 luni”.
Așa fiind, decizia de sancționare apare ca fiind netemeinică sub aspectul sancțiunii aplicate și în consecință și Hotărârea nr.6/2006 a Colegiului Central de Disciplină, prin care s-a reținut temeinicia deciziei este netemeinică.
Prin urmare, contestația a fost admisă în parte și a fost anulată în întregime Decizia nr.6/2006 a din cadrul și în parte Decizia de sancționare disciplinară nr.266/21.06.2005 a T, care a fost modificată în sensul înlocuirii sancțiunii aplicate.
Ca urmare a înlocuirii sancțiunii desfacerii Contractului individual de muncă s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior și obligarea T și a Grădiniței ” ” la plata de despăgubiri, potrivit at.78 din Codul muncii, pentru perioada cuprinsă între data desfacerii Contractului individual de muncă și data reintegrării efective,constând în salariile indexate, majorate și actualizate.
Întrucât instanța a reținut săvârșirea de către contestatoare de abateri disciplinare, care au impus aplicarea unei sancțiuni disciplinare, a apreciat că cererea acesteia de obligare a angajatorilor la plata de daune morale este neîntemeiată și a fost respinsă, în baza art.269 Codul muncii.
În baza art.8 din Decretului nr.92/1976, au fost obligați și Grădinița ” ” să efectueze mențiunile corespunzătoare în Carnetul de muncă al contestatoarei.
Cum cheltuieli de judecată efectuate de contestatoare, pe de o parte și de intimați, pe de altă parte, sunt aproximativ egale iar contestația a fost admisă în parte, în baza art.276 Cod proc.civilă, tribunalul a compensat integral cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri s-a declarat recurs de fiecare parte.
Prin recursurile declarate de pârâții Inspectoratul Școlar Județean T, Grădinița cu program Normal ” ” și Ministerul Educației, Cercetării și T s- solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
Prin recursul declarat de reclamanta s- solicitat modificarea în parte sentinței în sensul anulării în totalitate deciziei nr.266/21.05.2005 a Inspectoratului Școlar Județean T și admiterii integrale cererilor accesorii și acordării în totalitate cheltuielilor de judecată.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de Apel constată următoarele:
Recursul reclamantei este nefondat.
1. În motivarea recursului s-a invocat de către reclamantă nelegalitatea cercetării disciplinare prealabile care a stat la baza sancționării sale prin decizia civilă nr. 266/21.06.2008, nefiind respectată prezumția de vinovăție și fiindu- încălcat dreptul la apărare.
Sub acest aspect, Curtea reține că motivul de recurs menționat a primit anterior un răspuns într-un prim ciclu procesual prin decizia civilă nr. 892/R din 02.05.2007 Curții de APEL CLUJ (dosar nr-), care, dezlegând problema de drept, a statuat asupra legalității cercetării disciplinare, astfel încât nu mai poate fi repus în discuție ceea ce s-a stabilit printr-o hotărâre irevocabilă.
2. În continuarea primului motiv de recurs, reclamanta a criticat omisiunea instanței de fond de administra probele și de a analiza mijloacele de apărare referitoare la nelegalitatea cercetării prealabile.
Curtea de Apel constată că dezlegarea dată problemei legalității cercetării disciplinare prealabile este obligatorie, conform art.315 alin.1 Cod proc.civ. pentru instanța de fond, care, astfel, nu mai are posibilitatea de a administra probe sau analiza apărări ce tind să contravină deciziei pronunțată în recurs.
3. Pe fondul cauzei, reclamanta susținut că nu săvârșit faptele care i se impută, că declarațiile martorilor pârâtei Grădinița ” ” nu pot fi luate în considerare având în vedere calitatea lor de membri ai comisiei de disciplină și că instanța de fond nu respectat criteriile de individualizare sancțiunii disciplinare aplicate pentru abaterile din data de 09.06.2005, când fost jignită de către părinții copiilor.
În această privință, Curtea observă că reclamanta repune în discuție legalitatea cercetării disciplinare, invocând incompatibilitatea sau subiectivismul membrilor comisiei de disciplină, audiați și ca martori în această procedură. Cum însă și acest aspect a fost dezlegat în drept prin decizia nr.825/2007 Curții de APEL CLUJ, criticile reclamantei sunt lipsite de temei legal.
Asupra modului de individualizare sancțiunii disciplinare, Curtea se va referi, după ce va prezenta punctul de vedere al pârâților pentru asigurarea unei perspective complete problemei în discuție.
4. S-a apreciat de către reclamantă că respingerea cererii de amânare cauzei din motive medicale la data de 04.02.2008 și de reaudiere martorilor în prezența sa, precum și că neasistarea sa de către un avocat, datorită lipsei veniturilor, reprezintă o încălcare dreptului la apărare.
Curtea observă că în mod corect respins prima instanță cererea de amânare judecății la data de 04.02.2007 (187-188 fond), deoarece nu era justificată printr-un certificat medical (178), cu atât mai mult cu cât se impunea, conform Legii nr. 168/1999, soluționarea cu celeritate a litigiului de muncă.
De asemenea, reclamanta avea posibilitatea în lipsa veniturilor, să solicite acordarea asistenței judiciare în condițiile art.75 Cod proc.civ. în vigoare la momentul respectiv, astfel încât nu se poate prevala de pasivitatea sa.
5. S-au adus critici disproporției de compensare cheltuieli de judecată, însă Curtea se va pronunța asupra lor după examinarea celorlalte recursuri în vederea justei aplicări dispozițiilor art.274 – 277 Cod proc.civ.
6. În fine, s-a solicitat acordarea daunelor morale, însă această cerere accesorie poate fi soluționată numai după examinarea fondului cauzei.
S-a invocat necomunicarea încheierii din 05.05.2008 în care s-au consemnat dezbaterile asupra fondului și prin care s- dispus amânarea pronunțării hotărârii, însă, în condițiile în care art.266 alin.3 Cod proc.civ. impune comunicarea hotărârii nu și celorlalte încheieri și având în vedere că nu s-a făcut dovada vreunei vătămări în sensul art.105 alin.2 Cod proc.civ. Curtea de Apel va înlătura ca nefondată această critică.
Recursul pârâților este întemeiat sub următoarele aspecte:
Fiecare dintre pârâți invocă nelegalitatea și netemeinicia reindividualizării sancțiunii disciplinare de către prima instanță, dezvoltând și apărări proprii.
Astfel, pârâtul Inspectoratul Școlar Județean susținut că prima instanță nu soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtului Ministerul Educației, Cercetării și T, însă Curtea constată că acest motiv de recurs este lipsit de interes, deoarece nu îi poate conferi acestui recurent vreun folos, referindu-se la situația altei părți procesuale.
De asemenea, același recurent dezvoltă apărări asupra obligării sale în solidar cu pârâta Grădinița cu Program Normal ” ” la plata către reclamantă drepturilor salariale; această apărare are caracter subsecvent analizei deciziei de sancționare, urmând fi examinată ulterior acesteia.
Pârâta Grădinița cu Program Normal susține că reclamanta săvârșit toate faptele reținute în sarcina sa prin decizia de sancționare, afirmând în acest sens că reclamanta nu și- respectat obligația de efectua studiul individual, de a întocmi toate situațiile și planurile de lecții și de a lua notițe cu privire la constatările efectuate.
Recurenta nu adus însă alte argumente care să combată considerentele hotărârii referitoare la imposibilitatea executării acestor obligații în lipsa repartizării către reclamantă unei grupe de copii, aspect reținut și de către Colegiul Central de Disciplină, astfel încât Curtea va înlătura această critică.
În fine, se susține de către aceeași recurentă că împotriva reclamantei s- dispus începerea urmăririi penale și că aceasta se sustrage repetat de la expertizarea sa sub aspectul existenței discernământului; or, art. 77 Codul muncii interzice invocarea în fața instanței a altor norme de fapt și de drept decât cele pe care se sprijină decizia de sancționare.
Pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și arată că în mod greșit a considerat prima instanță că reclamanta nu a săvârșit toate faptele imputate.
Se arată astfel că doamna, persoana pe care reclamanta introdus-o în grădiniță, nu avea motive pentru fi prezentă în grădiniță, deoarece nu mai avea copilul înscris la grădiniță, iar reclamanta recunoscut că intrat în grădiniță cu această persoană.
Curtea reține însă că elementul faptic pe care recurenta își întemeiază afirmația, respectiv sosirea și intrarea împreună reclamantei și a d-nei, nu reprezintă în sine o dovadă faptului că reclamanta introdus o persoană străină în grădiniță, putând fi doar o coincidență de loc și timp.
De asemenea, recurentul consideră că eronat reținut prima instanță că reclamanta nu și-a chemat avocatul la locul de muncă, însă aduce ca argument în sprijinul criticii sale faptul că acesta și- declinat identitatea în calitate de avocat al reclamantei, ceea ce înseamnă că reclamanta l-a chemat.
Curtea consideră că împrejurarea de fapt invocată de recurent nu poate reprezenta sub aspect logic proba faptei imputată reclamantei, neexistând un raport de cauzalitate necesar între elementul de fapt și concluzia la care ajuns recurentul.
S-a apreciat de către recurent că reclamanta încălcat contrar celor reținute de prima instanță, prevederile capitolului I alin. 3 și 5 din Regulamentul de Ordine Interioară, îmbrâncind îngrijitoarea pentru intra în grădiniță și permițând intrarea doamnei în grădiniță.
Or, Curtea remarcă în acest context că prima faptă fost reținută de instanță de fond ca abatere disciplinară, ceea ce lipsește de suport afirmația recurentului referitoare la neluarea în considerare faptei, iar cea de- doua faptă nu a fost probată, după cum s-a arătat anterior.
În fine, s- susținut că prima instanță dat o interpretare greșită textului din Regulamentul de Ordine Interioară corespunzător situației de fapt, invocându-se în acest sens fapta constând în refuzul semnării convocărilor pentru participarea la consiliul profesoral, precum și comportamentul său în ședințele de consiliu profesoral.
Aceste susțineri nu au în vedere că prima instanță reținut săvârșirea de către reclamantă faptei menționate, potrivit încadrării sale în drept dată chiar de către recurentă, care nu este în măsură să critice propria-i decizie de sancționare.
Elementul esențial și comun tuturor recursurilor declarate se referă la stabilirea sancțiunii disciplinare, prin decizia de sancționare și la măsura reindividualizării acestei sancțiuni prin hotărârea recurată, fiind aduse argumente în favoarea sau împotriva ambelor soluții.
Conform art. 266 Codul muncii “Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: a) împrejurările în care fapta a fost săvârșită; b) gradul de vinovăție a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare; d) comportarea generală în serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta.” Potrivit art. 1 16 din Legea nr.128/1997 “Sancțiunile disciplinare, care se pot aplica personalului prevăzut la art. 115, în raport cu gravitatea abaterilor, sunt: a) observație scrisă; b) avertisment; c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1 – 6 luni; d) suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții didactice superioare sau pentru obținerea gradelor didactice ori a unei funcții de conducere, de îndrumare și de control; e) destituirea din funcția de conducere, de îndrumare și de control din învățământ; f) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
În prealabil examinării modului de individualizare a sancțiunii, Curtea constată că starea de fapt reținută de prima instanță cu privire la faptele săvârșite de către reclamantă și cele care nu au fost probate este bine stabilită, fiind respinse criticile recurenților-pârâți referitoare la înlăturarea unor aspecte ale stării de fapt, după cum s- arătat anterior.
De asemenea, Curtea observă că reclamanta nu formulat critici concrete asupra fondului cauzei, neatacând starea de fapt reținută de prima instanță prin argumente concise, ci a făcut aprecieri în termeni generali asupra nevinovăției sale, fără pronunța alte elemente factuale și probatorii în sprijinul său.
Prin urmare, având în vedere că în urma controlului din oficiu eventualelor motive de ordine publică nu reiese încălcarea unor norme imperative, Curtea constată că starea de fapt descrisă de prima instanță este judicios și corect stabilită.
Raportat la această stare de fapt, Curtea de Apel consideră că nu se impunea reindividualizarea sancțiunii de către prima instanță.
Astfel, Curtea are în vedere că reclamanta și-a desfășurat activitatea într-o instituție de învățământ preșcolar, lucrând direct cu copiii, ceea ce conferă conduitei sale o gravitate sporită în raport de posibilele consecințe ale acțiunilor sale asupra dezvoltării intelectuale ale copiilor.
Este real că reclamanta întâmpinat dificultăți la reintegrarea sa în funcție și că nu s- bucurat de sprijinul colegilor de serviciu sau al părinților copiilor, însă exigențele care guvernează desfășurarea activității de educatoare îi impuneau adoptarea unei conduite adecvate principiilor care concură la asigurarea respectării interesului superior al minorului.
De asemenea, Curtea are în vedere că reclamanta mai fost sancționată disciplinar anterior cu avertisment și reducerea salariului de bază cu 10% pe timp de 3 luni, ceea ce reflectă incapacitatea reclamantei de a-și adapta conduita exigențelor specifice activității sale, constituind și un criteriu negativ ce contribuie la aplicarea unei sancțiuni mai severe.
În fine, faptele imputate reclamantei au ca element constitutiv al laturii subiective intenția, putând fi săvârșite numai în această modalitate vinovăției care presupune conștientizarea consecințelor încălcării repetate obligațiilor de serviciu.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că sancțiunea desfacerii disciplinare contractului individual de muncă este cea adecvată, nefiind necesară aplicarea graduală celorlalte sancțiuni disciplinare prevăzute de Legea nr. 128/1997.
Respingerea cererii principale atrage și respingerea cererilor accesorii privind acordarea daunelor morale, precum și aplicarea art.274 Cod proc.civ.
Prin urmare, Curtea de APEL CLUJ, în temeiul art.312 alin.3 rap. la art.304 pct.9 Cod proc.civ. va modifica hotărârea în parte în sensul respingerii în întregime acțiunii reclamantei, ce va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către pârâta Grădinița cu program Normal ” ” în sumă de 2045,64 lei (conform notei de cheltuieli de la fila 364 fond, reprezentând costul cazării pentru 8 termene în municipiul B și către pârâtul Inspectoratul Școlar Județean T la plata sumei de 1755,36 lei (nota de cheltuieli fila 372 fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul reclamantei.
Admite recursurile declarat de pârâții INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN T, de MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI T și de GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL ” ” împotriva sentinței civile nr. 239/F din 12 mai 2008 Tribunalului Bistrița N pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că respinge în întregime acțiunea reclamantei.
Obligă reclamanta să plătească pârâtei GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL ” “suma de 1045,64 lei cheltuieli de judecată la fond, iar pârâtului INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN, suma de 1755,36 lei cu același titlu.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – – TARȚA
Red. dact. GC
3 ex/18.12.2008
Jud.primă instanță:,
