– Cod procedură civilă: art. 312 alin. 2, art. 7201.
Procedura este obligatorie, dar termenul prevăzut de alin. 3 este de recomandare cu condiţia ca invitaţia la conciliere să fie serioasă, făcută cu intenţia de a se ajunge la o înţelegere cu pârâtul. Comunicarea invitaţiei la conciliere, urmată la numai trei zile de depunerea cererii la instanţă, nu relevă intenţia reclamanţilor de soluţionare amiabilă a litigiului.
(Tribunalul Suceava, decizia nr. 338 din 24 iunie 2009)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la data de 22 decembrie
2008, reclamanţii L.D., C.M.N. şi C C. au chemat în judecată pe pârâta SC E.M. SA Suceava, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 97.200 lei reprezentând contravaloarea despăgubirilor pentru lipsirea de folosinţă a suprafeţei de 18 ari teren, pentru o perioadă de 3 ani, respectiv din luna decembrie 2005, precum şi pentru viitor, până la încetarea situaţiei, cu acordarea cheltuielilor de judecată aferente judecării litigiului.
în motivarea cererii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii mai multor suprafeţe de teren situate în intravilanul loc. C.P., între care şi a suprafeţei de 6.000 mp care nu a făcut obiectul colectivizării şi nici nu a fost expropriată, nefiind scoasă din circuitul civil în niciun fel. Cu ocazia electrificării localităţii, pe acest teren au fost amplasaţi 18 stâlpi pentru transportul energiei electrice şi a montării unui transformator, care îi împiedică în folosirea terenului.
Au arătat că s-a încercat rezolvarea amiabilă a litigiului în baza dispoziţiilor art. 7201 C. pr. civ., dar nu s-a ajuns la niciun rezultat.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia prematurităţii acţiunii, motivat de nerespectarea dispoziţiilor art. 7201 C. pr. civ., în sensul că reclamanţii nu au realizat procedura concilierii directe cu SC E.M. SA.
Prin sentinţa civilă nr. 1696 din 3 aprilie 2009 pronunţată de Judecătoria Suceava, a fost admisă excepţia prematurităţii şi respinsă acţiunea promovată de reclamanţi, avându-se în vedere următoarele:
Prezentul litigiu este unul de natură comercială, evaluabil în bani şi, potrivit art. 7201 C. pr. civ., înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea acestuia prin conciliere directă cu cealaltă parte, având obligaţia să convoace partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi actele doveditoare în acest sens, dispoziţii legale care nu au fost respectate de reclamanţi.
Aceştia au depus două recipise de confirmare, din 19 decembrie 2008 şi 26 ianuarie 2009, însă niciuna dintre ele nu face dovada că s-a respectat procedura prevăzută de art. 7201 C. pr. civ. Astfel, nu a fost respectat termenul de 15 zile pentru stabilirea convocării prevăzut de alin. 3 din acest text de lege şi nici nu există dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile, aşa cum stipulează alin. 5, cererea de chemare în judecată fiind adresată instanţei la data de 22 decembrie 2009.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii, arătând că procedura de conciliere a fost realizată cu respectarea dispoziţiilor legale, fiind efectuată şi anterior datelor reţinute de prima instanţă. Pe de altă parte, aceasta nu poate duce la respingerea acţiunii, scopul concilierii fiind acela de a evita un eventual proces prin achitarea sumelor pretinse de reclamant cu acordul părţilor. Or, în speţă, pârâta nu a fost de acord cu nicio sumă şi nu a răspuns niciunei cereri de conciliere, termenele prevăzute de art. 7201 C. pr. civ. fiind de recomandare, ci nu de decădere.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Tribunalul constată că recursul nu este fondat.
Astfel, din actele dosarului rezultă că prima convocare la conciliere directă a fost comunicată pârâtei la data de 19 decembrie 2008, iar acţiunea a fost depusă pe data de 22 decembrie 2008, numai după trecerea a 3 zile.
în conformitate cu dispoziţiile art. 7201 C. pr. civ., „în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul va încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.”
în scopul arătat la alin. 1, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Convocarea se poate face şi prin înmânarea înscrisurilor sub semnătură de primire.
Data convocării pentru conciliere nu se va fixa mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate potrivit alin. 2.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.
înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. 2, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată.”
Contrar susţinerilor reclamanţilor, procedura concilierii directe este obligatorie. Este adevărat că înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în mai multe decizii de speţă, a arătat că termenele, condiţiile, locul, mijloacele şi modalităţile de manifestare a voinţei părţilor, cât şi conţinutul concret al înscrisurilor sunt recomandate începând cu alin. 2 şi nu reprezintă condiţii cerute imperios de lege, dar procedura în sine trebuie să fie serioasă şi să fie făcută cu scopul evitării unui litigiu. Numai în situaţia în care, datorită culpei pârâtului ori dacă părţile nu pot ajunge la niciun fel de înţelegere, se promovează acţiunea comercială pe rolul instanţelor de judecată.
în cauză, rezultă clar că reclamanţii nu au dorit să soluţioneze neînţelegerile prin conciliere directă atâta timp cât, deşi legea impune acordarea unui termen de 15 zile de la convocare pentru ca presupusa debitoare să se prezinte la conciliere, reclamanţii au promovat acţiunea numai după 3 zile de la comunicarea convocării.
Faţă de cele arătate, Tribunalul constată că nu a fost realizată procedura concilierii directe în sensul prevăzut de art. 7201 C. pr. civ., şi, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., va respinge recursul ca nefondat.
