ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2356/R/2008
Ședința publică din data de 2 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte instanță
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1453 din 8 septembrie 2008 pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, privind și pe pârâta intimată SPITALUL MUNICIPAL D, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă și reprezentanta pârâtului intimat – .
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 noiembrie 2008 reclamanta a răspuns la întâmpinarea formulată de pârât comunicându-se acest răspuns reprezentantei pârâtului intimat.
Reclamanta prezentă la dezbateri la acest termen de judecată depune copia de pe originalul deciziei nr. 2/2008 emisă de intimat afirmând că există diferență între acest act și cel identic depus de intimat. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Reprezentanta pârâtului, de asemenea, arată că nu are cereri în probațiune.
Nefiind formulate alte cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta recurentă solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, cu cheltuieli de judecată ocazionate de judecata pe fond a cauzei. În recurs nu solicită cheltuieli.
Reprezentanta pârâtului solicită respingerea recursului, susținând motivele expuse în întâmpinare, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1453 din 08.09.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă acțiunea formulată și precizată ulterior de reclamanta împotriva pârâtului Spitalul Municipal
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamanta este angajata pârâtei, iar până la data de 03.01.2008 a deținut funcția de Serviciu Administrativ la unitatea pârâtă.
În urma referatului nr. 17/03.01.2008, prin care consilierul juridic al pârâtei informa conducerea despre săvârșirea de către reclamantă a unei abateri disciplinare constând în refuzul executării unor sarcini trasate, conducerea pârâtei a demarat procedura cercetării disciplinare prealabile imediat, reclamanta fiind convocată în data de 03.01.2008, la ora 15, la sediul unității. Cercetarea disciplinară s-a finalizat în absența reclamantei deoarece acesta nu s-a prezentat și nici nu a transmis nota explicativă solicitată.
Conform doctrinei de specialitate contractul individual de muncă se caracterizează prin următoarele elemente: prestarea muncii, salariul și subordonarea angajatului față de angajator, neexistând contract individual de muncă fără unul dintre aceste elemente.
Disciplina muncii este o condiție obiectivă, necesară și indispensabilă desfășurării activității fiecărui angajator. Este absolut necesar ca toți angajații să respecte ordinea și mai ales disciplina muncii, pentru a se putea asigura un climat propice desfășurării activității.
Codul muncii definește abaterea disciplinară ca fiind o faptă, în legătură cu munca, care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici (art.263 alin.2 din Codul muncii ).
În virtutea raportului de subordonare, angajatul este obligat să respecte atât obligațiile prevăzute expres prin actele normative, regulamente de ordine interioară, contractul colectiv de muncă și cel individual, dar și dispozițiile date de angajator prin decizii, ordine scrise sau verbale în exercitarea atribuțiilor de coordonare, îndrumare și control.
Angajatorul dispune de prerogativă disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare angajaților săi (art. 263 din Codul muncii ) acesta fiind în măsură să cuantifice exact sancțiunea, ținând cont și de sancțiunile disciplinare avute de angajat anterior.
Instanța reține că pârâta a respectat prevederile art. 267 din Codul muncii, efectuând cercetarea disciplinară prealabilă, finalizată prin procesul-verbal nr. 17 din data de 03.01.2008). Reclamanta deși a fost convocată a refuzat să se prezinte, iar nota explicativă trimisă de acesta prin e-mail deși a fost recepționată nu a putut fi citită deoarece antivirusul nu a permis deschiderea notei, acesta fiind virusată.
Potrivit prevederilor art. 268 din Codul muncii, decizia a fost emisă în formă scrisă și cuprinde toate datele prevăzute expres la art. 268, alin. 2 din Codul muncii.
Referitor la calitatea de gestionară a reclamantei instanța reține că pentru a răspunde patrimonial nu este necesar ca angajatul să aibă calitatea de gestionar, fiind suficientă proba că acesta a avut acte materiale de gestionare. Astfel, ca Serviciu Administrativ la unitatea pârâtă, reclamanta deținea în răspunderea sa anumite bunuri materiale ale pârâtei, în acest caz la schimbarea din funcție fiind necesară prezența acesteia pentru predare.
Instanța mai reține că potrivit prevederilor art. 52, alin. 1 lit. C din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul când acesta a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești, astfel că pârâta în mod corect a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei.
Având în vedere prevederile art. 52, art. 263, art. 267 alin.1 și 268 din Codul muncii, instanța reține că intimata a respectat prevederile legale în vigoare, astfel că a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtul Spitalul Municipal D, jud.
Împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat recurs prin care a solicitat admiterea acțiunii sale recurate.
În motivarea recursului s-a susținut că decizia nr. 2/01.03.2003 este nulă, deoarece produce efecte începând cu data de 04.01.2008, anterioară emiterii sale. De asemenea, se contestă calitatea de gestionar al reclamantei, conform deciziei amintite datorate incompatibilității între această funcție și cea deținută de reclamantă.
În privința deciziei nr. 13/03.01.2008, s-a arătat că nu precizează perioada de când începe sancționarea, fiind inaplicabilă, deoarece în urma deciziei nr. 3/01.03.2008, reclamanta nu mai era salariată.
Se susține că decizia nr. 1/03.01.2008 privind predarea gestiunii nu i-a fost comunicată reclamantei.
În fine, s-a invocat nerespectarea dispozițiilor de efectuare a cercetării disciplinare prealabile.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite, în parte, recursul pentru următoarele considerente:
Obiectul acțiunii formulate de reclamantă în dosarul nr- îl constituie anularea deciziei nr. 13/03.01.2008 prin care i s-a aplicat sancțiunea disciplinară a reducerii salariului de bază și a indemnizației de conducere pe o durată de 3 luni cu 10%, iar obiectul acțiunii formulate în dosarul nr- este anularea deciziei nr. 2/2008 de suspendare a contractului individual de muncă al reclamantei, cele două dosare fiind conexate de către prima instanță.
În privința deciziei nr. 13/03.01.2008, Curtea observă că reprezintă o măsură de sancționare disciplinară a reclamantei, fiind supusă, prin urmare, condițiilor imperative prevăzute de art. 267 și 268. muncii.
În acest sens, art. 267 alin. 1. muncii interzice, sub sancțiunea nulității absolute, aplicarea unei măsuri disciplinare “mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile”, iar în alin. 2 stabilește că “salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajată să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii”.
Aceleași dispoziții imperative sunt prevăzute și de art. 75 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național pe anii 2007-2010, nr. 2895/2006.
Conform normei juridice menționate, ” comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte” (art. 75 alin. 3).
Contrar exigențelor legale, reclamanta a fost convocată prin actul nr. 17/03.01.2008 (18 dosar fond) la cercetarea disciplinară în aceeași zi, la ora 15oo, ceea ce conduce la concluzia caracterului pur formal al cercetării disciplinare prealabile.
Rațiunea instituirii obligației cercetării disciplinare prealabile este de a asigura salariatului posibilitatea de a formula apărări, astfel încât angajatorul să dispună sancționarea numai în temeiul unor probe incriminatorii.
Or, atât convocarea, cât și cercetarea disciplinară, precum și măsura sancționării datează din aceeași zi, fiind evident lovite de nulitate absolută.
Sub acest aspect, Curtea va admite recursul, va modifica, în temeiul art.312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9. pr. Civ. sentința în sensul anulării deciziei nr. 13/2008.
În privința deciziei nr. 2/2008, Curtea reține a fost emisă în data de 03.01.2008, nu în data de 01.03.2008, cum susține recurenta, fiind de remarcat în acest sens că, deși există înscrisuri contradictorii referitoare la data emiterii deciziei, este evident, în raport de faptul că decizia nr. 1 din 2008 datează din 03.01.2008, iar decizia nr. 13 din 03.01.2008, că decizia nr. 2 poartă aceeași dată, putându-se discuta eventual de o eroare materială, care nu influențează valabilitatea deciziei.
De asemenea, nu se confirmă criticile reclamantei privind nerespectarea dispozițiilor art. 268. muncii, deoarece măsura suspendării reclamantei nu a fost dispusă ca sancțiune disciplinară, ci în baza art. 52 alin. 1 lit. c Codul muncii, nefiind supusă prin urmare unor condiții restrictive de formă.
Singurul temei necesar al suspendării angajatului conform art. 52 alin. 1 lit. c Codul muncii este începerea urmăririi penale împotriva sa, ceea ce rezultă pe deplin din adresa nr. 1697/29.04.2004 a Poliției municipiului D ( 11 dosar nr-).
Prin urmare, criticile recurentei nu sunt întemeiate sub acest aspect, iar decizia nr. 2/03.01.2008 va fi menținută.
În temeiul art. 274 proc. civ. ca urmare a admiterii parțiale a acțiunii, conform celor arătate anterior, pârâtul va fi obligat să plătească reclamantei cheltuieli de judecată de 1.000 lei, în măsura admiterii acțiunii ( 61-62 dosar fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1453 din 8 septembrie 2008 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că admite în parte contestația formulată împotriva deciziei nr. 13/3 ianuarie 2008 pe care o anulează în întregime. Menține dispoziția de respingere a contestației împotriva deciziei nr.2/2008.
Obligă pe intimatul SPITALUL MUNICIPAL să plătească recurentei suma de 1000 lei, cheltuieli de judecată parțiale în fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – –
Red.SD/dact.MM
3ex./18.12.2008
Jud.fond: / / /
