ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2468/R/2008
Ședința publică din 19 decembrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
–
GREFIER:
S-au luat în examinare – pentru pronunțare – recursurile declarate de reclamantul, și, respectiv de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 1457 din 8 septembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect contestație decizie de concediere.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 17 decembrie 2008, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 19 decembrie 2008.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1457 din 8 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a dmis în parte contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata, și s-a dispus anularea Deciziei nr. 005/CA/25.02.2008 emisa de intimată, aceasta fiind obligată să reintegreze contestatorul în funcția și postul avut anterior și să achite drepturile salariale restante începând cu data de 14.06.2006 și până la reintegrare, sume indexate, majorate și reactualizate.
S-au respins petitele privind anularea deciziilor nr. 024/CA/ 14.03.2006 și 004/25.02.2008.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin acțiunea din 02.04.2008, reclamantul a solicitat: anularea Deciziei nr. 005/CA/25.02.2008 emisă de pârât, prin care i s-a desfăcut contractul de muncă începând cu data de 14.03.2006, și care a fost comunicată la data de 04.03.2008; anularea Deciziei nr. 024/ din 14.03.2006 privind desființarea postului de director executiv; anularea Deciziei nr. 004/ din 25.02.2008; anularea Deciziei 013//27.03.2006; obligarea pârâtei la reîncadrarea pe postul de director executiv și la achitarea tuturor obligațiilor salariale datorate în baza Sentinței civile nr. 1109/2007 a Tribunalului Cluj.
Tribunalul, referitor la Decizia nr. 005/CA/25.02.2008, a reținut că ea conține dispoziția de desfacere a contractului de muncă privindu-l pe reclamant, în temeiul art. 65 alin. 1 din Codul Muncii, ca urmare a desființării locului său de muncă, începând cu data de 14.03.2006. Or, nici o dispoziție legală nu permite emiterea unei decizii de concediere în mod retroactiv și, mai mult, pentru o perioadă cu 2 ani în urmă.
De altfel, art. 75 din Codul Muncii prevede în mod expres că, decizia de concediere produce efecte doar de la data comunicării ei salariatului, instanța anulând această decizie.
Referitor la Decizia 024/C/14.03.2006 s-a reținut că prin această decizie consiliul de administrație al societății pârâte a decis desființarea efectivă a postului de director executiv, începând cu data de 14.03.2006. Reclamantul nu a produs nici o probă cu privire la caracterul ilegal sau fraudulos al acestei decizii, prin urmare, ea a fost menținută.
Referitor la Decizia 004/CA/25.02.2008 s-a reținut că prin această decizie, conducerea societății pârâte a dispus anularea Deciziei nr. 013//27.03.2006 prin care se comunicase către ITM desfacerea contractului de muncă al reclamantului prin decizia nr. 008/CA/02.03.2006.
S-a reținut că cererea de anulare a acestei decizii, formulate de către reclamant este nefondată. Astfel, ca urmare a contestării de către el a Deciziei 008, instanța de judecată a dat câștig de cauză reclamantului prin Sentința civilă nr. 1109/2007 a Tribunalului Cluj rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1700/R/2007 a Curții de APEL CLUJ, dispunându-se reintegrarea lui în postul avut anterior, începând cu data de 06.03.2006. Prin urmare, Decizia 004 este urmarea soluției adoptate de către instanță, în vederea executării hotărârii acesteia.
Referitor la reîncadrarea pe post instanța a constatat că prin Sentința civilă nr. 1109/2007, tribunalul nu s-a pronunțat explicit asupra reîncadrării reclamantului pe postul avut anterior concedierii legale, menționând doar că obligă intimata la plata drepturilor salariale începând cu data concedierii și până la reîncadrare. Acest lucru fiind cerut distinct, în prezenta cauză, cererea apare ca fiind fondată: din moment ce s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că decizia de concediere nr. 008/CA/02.03.2006 emisă de pârâtă a fost ilegală, consecința firească este reintegrarea angajatului pe postul avut anterior, așa cum reglementează art. 78 alin. 2 Codul Muncii.
În conformitate cu art. 78 alin. 1 din Codul Muncii, pârâta datorează drepturile salariale restante. Instanța a reținut că intimata nu a menționat nici la instanța de fond (dosar nr-) și nici la instanța de recurs faptul că postul ocupat de reclamant a fost apoi desființat.
Având în vedere că deciziile au fost respinse ca nelegale reclamantul urmează să beneficieze de drepturile salariale (salarii și sporuri) de la data concedierii până la data reintegrării. Faptul că postul reclamantului a fost desființat nu are relevanță în cauză, deoarece acestuia i se cuvin drepturile salariale aferente funcției și postului avute anterior concedierii nelegale, pârâta putând recupera diferențele salariale de la persoana vinovată de actul ilegal (concediere).
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și pârâta SC SA
Pârâta SC SA C, solicită modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii capătului de cerere privind anularea Deciziei nr. 005/CA/25.02.2008 de desfacere a contractului individual de muncă, precum și a cererii privind reintegrarea pe postul de director executiv și achitarea tuturor obligațiilor salariale datorate, conform sentinței civile nr. 1109/2007 a Tribunalului Cluj.
În motivarea recursului arată că instanța a încălcat autoritatea de lucru judecat dată de sentința civilă nr. 1109/2007 obligând societatea pârâtă la reintegrarea reclamantului pe postul de director executiv.
Existența autorității de lucru judecat și încălcarea acesteia de către instanța de fond este pe deplin întărită de faptul că, admițând capătul patru de cerere, pârâta a fost obligată și la achitarea drepturilor salariale restante începând cu data de 14.06.2008 și până la reintegrare, deși prin sentința nr. 1109/2007 fusese obligată la exact același lucru față de același reclamant.
Mai arată că instanța a dispus fără temei legal anularea Deciziei nr. 005/25.02.2008, deși aceasta nu operează în mod retroactiv. Așa cum reclamantul a indicat, prin sentința civilă nr. 1109/2007 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă, decizia privind concedierea sa pentru motive disciplinare a fost anulată, efectele acesteia au încetat iar contractul de muncă între reclamant și pârâtă urma să producă efecte juridice.
Prin urmare Decizia nr. 005/CA/25.02.2008 privește un raport juridic ce a redevenit efectiv în baza acestei sentințe.
Susține că desfacerea contractului de muncă a reclamantului în baza Deciziei nr. 005/CA/25.02.2008 urmare a deciziei nr. 024/CA/14.03.2006, de desființare a postului de director executiv, nu este retroactivă. Singura retroactivitate care a operat este cea produsă de dispozitivul sentinței civile nr. 1109/2007 a Tribunalului Cluj, irevocabilă, prin care a fost anulată decizia de concediere disciplinară a reclamantului.
Cauza de încetare a raportului de muncă cu reclamantul a intervenit la 14.03.2008, dată de la care s-au născut și drepturile legale ale reclamantului, în calitate de salariat concediat din motive ce nu țin de persoana sa, respectiv dreptul la plata salariului pe durata preavizului de 20 de zile, fapt reținut în decizia nr. 005/C/25.02.2008.
Arată că desființarea postului de director executiv a fost una efectivă, reală și serioasă, desfacerea contractului de muncă al reclamantului a operat în mod consecutiv și legal, consacrarea acestui act la data ulterioară de 25.02.2006 fiind numai o consecință temporală a rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1109/2007 a Tribunalului Cluj.
Reclamantul, prin recursul său solicită modificarea în parte a sentinței atacate în sensul anulării Deciziei nr. 25/CA/13.03.2006 prin care a fost desființat postul ocupat de reclamant.
În motivarea recursului arată că prin scriptele depuse la dosarul cauzei angajatorul SA nu a făcut dovada desființării efective în data de 14.03.2006 a postului de director executiv, deși în conformitate cu art. 287 din muncii sarcina probei revenea acestuia.
Din scriptele depuse la dosar rezultă că în perioada 28.02. – 14.03.2006 s-au desființat unele posturi, dar nu și cel de director executiv.
Mai arată că postul a fost desființat în data de 14.03.2006, dar decizia nr. 24 fost elaborată în 2008, reclamantului acordându-i-se preavizul de 20 de zile de la această dată. Dacă postul de director s-ar fi desființat într-adevăr în 14.03.2006 preavizul ar fi fost acordat anterior acestei date, așa cum s-a procedat cu ceilalți salariați, dar reclamantului în data de 02.03.2006 i s-a desfăcut disciplinat contractul de muncă, acest lucru fiind în perioada preavizului.
Societatea nu poate face dovada faptului că i-ar fi comunicat salariatului în intervalul 01.03.2006 – 06.03.2006 faptul că postul său este desființat și că este în perioada preavizului.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel reține următoarele considerente:
În motivarea recursului pârâta SC SA C arată că instanța a încălcat autoritatea de lucru judecat dată de sentința civilă nr. 1109/2007 obligând societatea pârâtă la reintegrarea reclamantului pe postul de director executiv cu toate că același lucru a fost solicitat de către reclamant și trebuia să facă obiectul sentinței civile anterioare. Faptul că instanța nu s-a pronunțat naște pentru reclamant doar dreptul de a cere completarea dispozitivului hotărârii, potrivit art. 2812Cod procedură civilă.
Aceași recurentă susține că existența autorității de lucru judecat și încălcarea acesteia de către instanța de fond este pe deplin întărită de faptul că, admițând capătul patru de cerere, pârâta a fost obligată și la achitarea drepturilor salariale restante începând cu data de 14.06.2008 și până la reintegrare, deși prin sentința nr. 1109/2007 fusese obligată la exact același lucru față de același reclamant.
Curtea reține că aceste critici nu pot fi primite deoarece puterea de lucru judecat se raportează doar la dispozitivul unei hotărâri iar nu la petitele unei acțiuni, analiza se face raportat la hotărârea judecătorească anterioară, doar aceasta fiind investită cu aceste atribute ce reies din autoritatea de lucru judecat, după cum de altfel și recurenta recunoaște deoarece atunci când face vorbire de autoritatea de lucru judecat face trimitere la sentința nr. 1109/2007.
Într-adevăr textele art. 1201 și art. 163 Cod procedură civilă fac vorbire de părți, obiect și cauză dar, după cum reiese și din denumirea excepție, părțile, obiectul și cauza trebuie să fi făcut obiectul judecății în alt fel, dacă instanța nu a statuat asupra acestora, acestea nu au trecut prin filtrul autorității judecătorești și nu au cum să se bucure de prezumția adevărului judiciar. Iar a analiza dacă o instanță s-a pronunțat sau nu asupra tuturor petitelor, în alt cadru decât cel permis prin analiza unei hotărâri judecătorești în căile de atac, nu este permis. Prin urmare dacă nu se poate analiza dacă instanța s-a pronunțat asupra tuturor capetelor de cerere rămâne că doar dispozitivul hotărârii judecătorești se bucură de autoritatea de lucru judecat și doar raportat la acesta se va analiza excepția autorității de lucru judecat atunci când se intentează o nouă acțiune.
Din aceleași considerente nu poate fi primită susținerea că reclamantul are doar dreptul de a cere completarea dispozitivului hotărârii, potrivit art. 2812Cod procedură civilă întrucât acest drept aparține doar reclamantului și nu se poate cenzura această posibilitate în cadrul prezentului dosar atâta timp cât s-a stabilit că doar dispozitivul unei hotărâri judecătorești se bucură de autoritatea de lucru judecat și bineînțeles că în forma în care acest dispozitiv există la momentul la care există la momentul invocării excepției chiar dacă virtual există căi de completarea a acestuia, potrivit art. 2812Cod procedură civilă, sau de reformare, potrivit art. 317 și urm. Cod procedură civilă. Cât timp aceste posibilități sunt virtuale și nu s-au concretizat nu se poate ține seama de ele deoarece, chiar dacă ar fi întemeiate, analiza temeiniciei lor se face doar de către instanța legal investită cu o astfel de cerere.
Nu se poate susține că existența autorității de lucru judecat reiese și din faptul că, admițând capătul patru de cerere, pârâta a fost obligată și la achitarea drepturilor salariale restante începând cu data de 14.06.2008 și până la reintegrare, deoarece prin sentința nr. 1109/2007 recurenta fusese obligată la achitarea drepturilor salariale față de reclamant ac urmare a anularii unei alte decizii decât cea care a făcut obiectul prezentei judecăți. Or, este firesc ca după anularea unei decizii nelegale să se dispună de fiecare dată restabilirea situației anterioare iar în concret restabilirea situației anterioare se face și prin plata drepturilor salariale. Nu se poate admite ca o sentință care analizează situația până la un anumit moment să dispună și pentru un alt moment sau pentru o altă situație pe care nu a analizată-
Mai arată recurenta că instanța a dispus fără temei legal anularea Deciziei nr. 005/25.02.2008, deși aceasta nu operează în mod retroactiv. Așa cum reclamantul a indicat, prin sentința civilă nr. 1109/2007 a Tribunalului Cluj, rămasă irevocabilă, decizia privind concedierea sa pentru motive disciplinare a fost anulată, efectele acesteia au încetat iar contractul de muncă între reclamant și pârâtă urma să producă efecte juridice. Prin urmare Decizia nr. 005/CA/25.02.2008 privește un raport juridic ce a redevenit efectiv în baza acestei sentințe. Susține că desfacerea contractului de muncă a reclamantului în baza Deciziei nr. 005/CA/25.02.2008 urmare a deciziei nr. 024/CA/14.03.2006, de desființare a postului de director executiv, nu este retroactivă. Singura retroactivitate care a operat este cea produsă de dispozitivul sentinței civile nr. 1109/2007 a Tribunalului Cluj, irevocabilă, prin care a fost anulată decizia de concediere disciplinară a reclamantului.
Curtea reține că nici aceste susțineri nu pot fi primite chiar dacă prima instanță nu dace cu acuratețe distincția între validitatea efectelor și opozabilitatea acestora.
Astfel decizia în discuție poate produce efecte doar pentru viitor, neavând relevanță pentru discuție data comunicării acestei decizii. Prin urmare cât timp în chiar decizia în discuție, nr. 005/25.02.2008, se arată textual că se desface contractul de muncă începând cu data de 14.03.2006, este de domeniul evidenței că această decizie dispune pentru trecut.
Or, o decizie prin care se desface unilateral contractul de muncă nu poate produce efecte decât pentru viitor chiar dacă nu există o dispoziție expresă în acest sens.
Astfel, dreptul de preaviz ar rămânea fără efecte dacă se admite că se poate dispune pentru trecut, cât timp preavizul are tocmai acest rol de a oferi un timp înainte de desfacerea contractului de muncă.
Apoi, nulitatea, care, ca și efecte, este mai drastică decât desfacerea unilaterală a contractului de muncă, poate produce efecte doar pentru viitor, potrivit art. 57 alin. 2 din Codul Muncii, or nu se poate admite că o măsură cu efecte mai puțin drastice să poată produce efecte și pentru trecut iar o măsură mai gravă să nu poată produce astfel de efecte.
Nu în ultimul rând prin felul în care a procedat recurenta a urmărit să încalce dispozițiile imperative ale art. 268 alin. 3 din Codul Muncii care dispun că decizia produce efecte doar de la data comunicării. Or din moment ce data comunicării poate fi doar ulterioară emiterii deciziei reiese că în prin această decizie nu se poate dispune desfacerea contractului de muncă la o dată anterioară emiterii deoarece ar însemna că decizia produce efecte anterior comunicării, ceea ce textul legal interzice. Nu trebuie confundat, cum face recurenta, validitatea cu opozabilitatea. Textul legal face vorbire de efecte dar o decizie care pretinde că ar produce efecte pentru trecut nu este validă pentru perioada de timp cu privire la care încalcă dispozițiile imperative anterior citate.
Arată recurenta că desființarea postului de director executiv a fost una efectivă, reală și serioasă, desfacerea contractului de muncă al reclamantului a operat în mod consecutiv și legal, consacrarea acestui act la data ulterioară de 25.02.2006 fiind numai o consecință temporală a rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1109/2007 a Tribunalului Cluj.
Curtea nu poate primi această afirmație deoarece este contrară realității cât timp ulterior datei de 14.03.2006, care se susține că ar fi data desființării postului reclamantului, există acte semnate de către un director executiv al recurentei (fila 110 și 111 dosar fond), adică exact postul despre care se susține că ar fi fost desființat.
Nu poate fi primită nici susținerea că reclamantul ar fi fost director executiv doar al punctului de lucru de la Z, cât timp din nici un act nu reiese că organigrama depusă la dosar (fila 109 dosar fond) ar fi a punctului de lucru, prin urmare se presupune că este chiar organigrama persoanei juridice iar aceasta presupunea existența unui singur post de director executiv ce fusese ocupat de către reclamant. Chiar și din actul intitulat “convocator” din 14.12.2005 (fila 40 dosar fond) sau din procesul verbal încheiat la 29.12.2005 (fila 41 dosar fond) reiese că reclamantul era director executiv al societății, mențiunea în acest sens fiind expresă (fila 41 dosar fond), neexistând în nici unul dintre acte vreo mențiune care să susțină probator afirmațiile recurentei.
Nu în ultimul rând chiar recurenta se contrazice deoarece prin scriptul emis de aceasta la data de 25.02.2008 (fila 73 dosar fond) susține explicit că postul de director executiv a fost un post unic în organigrama societății.
Aceste ultime argumente susțin ca fiind întemeiate motivele din recursul reclamantului în sensul anulării Deciziei nr. 25/CA/13.03.2006 prin care a fost desființat postul ocupat de reclamant deoarece prin scriptele depuse la dosarul cauzei angajatorul SA nu a făcut dovada desființării efective în data de 14.03.2006 a postului de director executiv, deși în conformitate cu art. 287 din muncii sarcina probei revenea angajatorului.
Cât privește incidența art. 152 alin. 1 raportat la art. 1371alin. 3 Legea nr. 441/2006 de modificare a Legii nr. 31/1990 invocate de către recurentă, ca motive de ordine publică la cuvântul pe fond, curtea reține că acestea sunt întemeiate.
Astfel, art. 1371alin. 3 introdus prin Legea nr. 441/2006 publicată în Monitorul Oficial nr. 955/28.11.2006, pentru modificare a Legii nr. 31/1990, prevede că “Pe durata îndeplinirii mandatului, administratorii nu pot încheia cu societatea un contract de muncă. În cazul în care administratorii au fost desemnați dintre salariații societății, contractul individual de muncă este suspendat pe perioada mandatului.” iar art. 152 alin. 2 introdus prin Legea nr. 441/2006 de modificare a Legii nr. 31/1990 prevede că “Prevederile art. 1371alin. (3), ale art. 144^1, 144^2, 144^3, 144^4, 150 și ale art. 153^12 alin. (4) se aplică directorilor, în aceleași condiții ca și administratorilor.”. Aceste dispoziții intră în vigoare în termen de 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial, potrivit art. 11 alin. 1 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000 republicată privind normele de tehnica legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Dispozițiile menționate mai sus sunt imperative și dispun suspendarea contractului de muncă al directorilor unei societăți, or în contra acestor dispoziții nu se poate dispune ca societatea să mențină în continuarea un contract de muncă cu reclamantul, director al societății, și după intrarea în vigoare a acestor dispoziții, chiar dacă se dispune reintegrarea, deoarece reintegrarea nu permite a se face abstracție de dispozițiile legale incidente apărute în cursul perioadei pentru care se dispune reintegrarea, ci, din contră, urmează a se face aplicarea acestor dispoziții ca și cum contractul de muncă al reclamantului nu ar fi fost desfăcut. În condițiile în care contractul de muncă al reclamantului ar fi fost în ființă la data apariției actului normativ de mai sus atunci acel contract de muncă ar fi fost suspendat. Având în vedere suspendarea contractului de muncă nu este posibil să se dispună reintegrarea ulterior unei perioade în care se suspendă aceste raporturi.
În completarea acestor dispoziții art. V din OUG nr. 82/2007 publicată în Monitorul Oficial nr. 446/29.06.2007 prevede că “Prin derogare de la prevederile <LLNK 12003 53 10 202 56 29>art. 56 din Legea nr. 53/2003 – Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare, contractele de muncă ale administratorilor/directorilor, încheiate pentru îndeplinirea mandatului de administrator/director înainte de intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, încetează de drept la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență sau, în cazul în care mandatul a fost acceptat ulterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, de la data acceptării mandatului.”.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1457 din 08.09.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în parte în sensul că va dispune anularea deciziei nr. 024/C/14.03.2006 și va admite în parte recursul declarat de pârâta SC SA împotriva aceleași sentințe în sensul că va respinge cererea de repunere în situația anterioară referitoare la perioada ulterioară datei de 30.11.2006.
Celelalte dispoziții ale sentinței atacate vor fi menținute ca legale și temeinice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul și admite în parte recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 1457 din 08.09.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Dispune anularea deciziei nr. 024/C/14.03.2006.
Respinge cererea de repunere în situația anterioară referitoare la perioada ulterioară datei de 30.11.2006.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 19 decembrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – — – –
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 08.01.2009
Judecător fond -, – Tribunalul Cluj
