ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 116/R/2009
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Ioan Daniel
– – –
GREFIER:
S-a luat spre examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1670 din 15.09.2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată COMPANIA DE – SUCURSALA Z, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
dezbaterilor și concluzii părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 21 ianuarie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
S-au depus concluzii scrise de către reclamantul recurent.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1670 din data 15 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, împotriva pârâtei de C, Sucursala Z, privind constatarea că sancțiunea retrogradării din funcția de șef tehnic pe o perioadă de 60 de zile și stabilirea unui salariu de bază de 1.415 lei prin decizia nr. 47 din 12 noiembrie 2007 este nelegală și abuzivă, precum și privind revocarea acestei măsuri, obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 2.200 lei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, prin decizia nr. 47 din data de 12 noiembrie 2007 emisă de către directorul Sucursalei Za C ompaniei de Caf ost sancționat reclamantul începând cu aceeași dată cu retrogradarea din funcția de șef tehnic, dezvoltare, avizare în funcția de inginer în cadrul aceluiași, cu acordarea salariului, corespunzător funcției în care s-a dispus retrogradarea, respectiv un salariu de bază de 1.415 lei pentru o durată de 60 de zile.
În motivarea deciziei atacate de către reclamant s-a arătat că acesta nu a respectat dispoziția conducerii executive a sucursalei care a precizat înainte de deplasarea reclamantului la Șimleu S că soluția tehnică privind Avizul pentru amplasamentul lucrării ” spațiu comercial” din strada G -, -. 1, orașul Șimleu Saf ost dată și ca atare soluția tehnică nu mai putea fi schimbată de către reclamant.
De asemenea, reclamantul este acuzat în motivarea deciziei de sancționare că nu a fost respectată procedura de lucru în sensul că reclamantul anulat pe documentul inițial prin barare soluția dată de directorul de producție al sucursalei și că a încălcat Codul în sensul că prin anularea deciziei directorului de producție al Sucursalei și-a depășit limitele exercitării autorității funcției sale, creând conflicte de interese privind percepția situației de către solicitantul avizului.
La baza deciziei de sancționare nr. 47 din 12 noiembrie 2007 stat referatul întocmit la data de 30 octombrie 2007 de către directorul de producție al Sucursalei Za C ompaniei de C, inginerul, care a informat conducerea sucursalei că reclamantul a anulat prin barare avizul semnat de către directorul de producție pentru amplasamentul lucrării ” Spațiu Comercial” din strada G -, -. 1, orașul Șimleu S, aviz solicitat de către, în calitate de asociat unic la Șimleu
Soluția pe care directorul de producție al Sucursalei Zad at-o la respectivul amplasament a fost aceea că rețelele de canalizare menajeră și pluvială existente pe amplasament se vor devia pe domeniul public pe baza unui proiect tehnic ce se va depune pentru avizare la de C, cheltuielile privind proiectarea, avizarea și execuția lucrărilor de deviere fiind suportate de către solicitant.
Reclamantul a anulat prin barare soluția tehnică propusă de către directorul tehnic al Sucursalei Z, iar pe baza unei declarații pe proprie răspundere autentificat dată de solicitant în fața notarului a schimbat termenii avizului permițând amplasarea extinderii peste canalizarea menajeră și pluvială.
Prin nota internă nr. 2385 din 11 decembrie 2006 ( 18 și 36 dosar fond) emisă de către directorul Sucursalei Za C ompaniei de C s-a stabilit că dreptul de avizare, a documentațiilor canal revine directorului de producție al sucursalei, prin această notă internă modificându-se atribuțiile șefului tehnic, dezvoltare, avizare stabilite prin fișa postului ( 12-13 dosar fond), unde se prevede că acesta acordă avize și acorduri de specialitate-amplasament, avize de principiu și avize de principiu definitive ( 12 verso dosar fond).
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în prezenta cauză ( 155-160 dosar fond) a rezultat că dintre cele două soluții, respectiv devierea conductei prin avizul inițial dat de directorul de producție al Sucursalei și amplasarea construcției pe conducta de canalizare cu obligația din partea beneficiarului de a permite accesul în caz de defecțiune, în, conformitate cu declarația pe proprie răspundere, aviz cu care, reclamantul l-a înlocuit prin barare pe cel inițial care prevedea ca conducta să fie deviată pe domeniul public, nici unul nu reprezintă soluția optimă, ambele încălcând norme legale imperative.
Instanța a reținut că prin soluția tehnică adoptată de către reclamant, acesta nu a îmbunătățit soluția tehnică inițială avizată de directorul de producție al Sucursalei, în schimb a încălcat prevederile notei interne nr. 2385 din 11 decembrie 2006 emisă de directorul Sucursalei Z Companiei de C care prevăd că dreptul de avizare a documentațiilor canal revine directorului de producție.
Acțiunea reclamantului de barare a avizului inițial dăunează imaginii societății în fața autorității publice locale și a beneficiarilor avizului aflat în discuție, iar în cazul necesității unei intervenții sau avarii la spațiul comercial există posibilitatea societatea pârâtă să fie nevoită să suporte contravaloarea lucrărilor, deoarece în declarația pe propria răspundere dată de proprietara spațiului comercial în fața notarului public nu se specifică cine suportă contravaloarea lucrărilor de reparații.
Indiferent de soluția tehnică pe care o propune o persoană cu atribuții de conducere din cadrul Sucursalei, nu există nici o prevedere legală sau din Contractul colectiv de muncă prin care un funcționar din cadrul Sucursalei să bareze soluția tehnică a cadrului de conducere, și să emită un nou aviz, fără a se întocmi o notă scrisă sau un referat adresat conducerii Sucursalei prin care salariatul să arate că nu este de acord cu soluția propusă de cadrul de conducere, propunând o altă soluție tehnică.
Potrivit dispozițiilor art. 61 pct. 12 din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, directorul general poate diminua salariul, iar în cazul sancțiunilor disciplinare, retrogradarea în altă funcție inferioară se face concomitent cu diminuarea salariului, conform noii funcții.
De asemenea, potrivit art. 99 pct. 11 din Contractul Colectiv de Muncă, în baza propunerii Comisiei de disciplină, angajatorul va emite decizia de sancționare.
La data aplicării sancțiunii disciplinare reclamantului era în vigoare Decizia Directorului general al de C nr. 57 din 7 martie 2007, care la pct. 4 prevedea mandatarea directorilor de sucursală de a aplica sancțiuni disciplinare.
Această decizie a fost modificată ulterior, punctul 4 fiind abrogat prin decizia nr. 59 din 27 februarie 2008, însă la data emiterii deciziei nr. 47 prin care a fost sancționat reclamantul, respectiv 12 noiembrie 2007, era în vigoare decizia care mandata directorii de sucursale să aplice sancțiunii disciplinare subordonaților.
Referitor la solicitarea reclamantului de obligare a societății pârâte la plata de daune morale în cuantum de 2.200 lei, instanța a reținut că aceasta este o cerere accesorie, care urmează a avea soarta cererii principale, fiind respinsă ca atare, deoarece primul capăt de cerere este nefundat.
În ceea ce privește capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea societății pârâte la plata cheltuielilor de judecată, instanța a reținut că nici acest capăt de cerere nu este fondat, cel care a căzut în pretenții conform art. 274 din Codul d e procedură civilă fiind reclamantul datorită respingerii celorlalte capete de cerere.
Împotriva acestei sentințe rezumate mai sus a declarat recurs în termenul legal reclamantul, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs reclamantul a arătat că în repetate rânduri conducerea societății a încercat să îl înlăture din sistem deoarece a devenit o persoană incomodă prin experiența sa profesională și prin faptul că nu a tolerat haosul și interesele existente în sucursala
S-a mai precizat că referatul care a stat la baza emiterii deciziei de sancționare a fost fabricat împotriva sa de directorul de producție și că a fost acuzat că a acționat în conformitate cu atribuțiunile de serviciu cuprinse în fișa postului de către o persoană care a abuzat de funcția de director de producție prin avizarea unui document cu încălcarea procedurii de lucru a companiei.
Prin întâmpinare,pârâta SC de SA Cas olicitat respingerea recursului și pe cale de consecință menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Prin concluzii scrise, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii instanței de fond și rejudecând cauza în fond, admiterea acțiunii formulată de reclamant cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată făcute cu acest proces.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Contrar celor reținute de prima instanță, Curtea de Apel reține că directorul de producție al societății intimate nu avea ca atribuție stabilită prin fișa postului avizarea fișei tehnice în vederea emiterii Acordului unic pentru amplasament nr. 4465/2007 (fila 15 dosar fond).
Astfel, conform postului recurentul, în calitate de șef al Biroului tehnic dezvoltare avizare avea ca atribuții stabilite prin fișa postului acordarea de avize și acorduri de specialitate-amplasament, avize de principiu și avize de principiu definitive (fila 12-13 dosar fond).
Directorul de producție al Sucursalei Z al Companiei de C, conform fișei postului (filele 68-70 dosar fond) avizează toate documentațiile de amplasament și racordarea noilor rețele, branșamente de canal. Această atribuție este în conformitate cu Nota internă nr. 2385 din 11.12.2006 (fila 18 dosar fond).
Fișa tehnică în vederea emiterii Acordului Unic, aviz pentru amplasament și/sau branșament, respectiv de amplasament și racordarea noilor rețele, branșamente de canal sunt două documente distincte, respectiv prima își produce efectele la începutul lucrării, pentru obținerea tuturor autorizațiilor, în timp ce documentația de avizare branșamente canal își produce efectul la terminarea lucrării, când directorul de producție o recepționează, își dă avizul de branșare și emite factura către beneficiar.
De asemenea, conform Organigramei societății intimate(fila 31), Biroul tehnic, dezvoltare și avizare este subordonat numai directorului sucursalei, nu și directorului de producție al sucursalei.
Recurentul a fost sancționat disciplinar pentru refuzul de a executa dispozițiile superiorilor ierarhici legate de atribuțiile stabilite în fișa postului, respectiv pentru nerespectarea procedurilor de lucru, abateri stabilite prin art.20 lt.A pct. 20 și 34 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul societății pe anii 2007-2008 ( filele 19-25 dosar fond).
Având în vedere considerentele expuse anterior, Curtea reține că recurentul nu a încălcat dispozițiile superiorilor ierarhici legate de atribuțiile stabilite în fișa postului, respectiv a respectat procedurile de lucru, astfel încât decizia de sancționare nu a fost temeinic întocmită.
În consecință, în temeiul art. 3041și 312 alin. (1) și (3) Cod procedură civilă, apreciind că tribunalul a pronunțat o hotărâre parțial netemeinică, se va admite în parte recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1670 din 15 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, care va fi modificată în parte în sensul că se va admite în parte contestația formulată de reclamant și în consecință se va anula decizia de sancționare nr. 47/12.11.2007.
Întrucât recurentul a fost sancționat cu retrogradarea din funcția de șef tehnic în inginer la același pentru o durată de 60 de zile și implicit cu diminuarea salariului, la cererea sa se va dispune repunerea în situația anterioară prin reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior sancționării și plata drepturilor salariale corespunzătoare acestui post.
Referitor la daunele morale, deși soluția primei instanțe este corectă, motivarea primei instanțe nu mai subzistă, în condițiile în care acest capăt de cerere a fost respins ca urmare a respingerii capătului principal de cerere. După modificarea Codului muncii prin art.I din Legea 237/2007 angajatorul poate fi obligat dacă sunt îndeplinite normele și principiile răspunderii civile contractuale să îl despăgubească pe angajat și pentru prejudiciul moral suferit în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătura cu serviciul, indiferent de prevederea unei clauze în acest sens în contractul individual de muncă. Însă în cauză nu s-a dovedit prejudiciul patrimonial care i-a fost cauzat recurentului, acesta neindicând argumente sau indicii din care să rezulte în ce măsură drepturile personale nepatrimoniale i-au fost afectate.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată de la fondul cauzei, se reține că s-au dovedit numai cele constând în plata onorariului de expert, însă în opinia instanței de recurs expertiza tehnico-judiciară dispusă la solicitarea reclamantului nu este o probă utilă cauzei, motiv pentru care se va menține dispoziția din sentința recurată referitoare la respingerea cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1670 din 15 septembrie 2008 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte contestația formulată de reclamant și în consecință anulează decizia nr. 47/12.11.2007 dispune repunerea în situația anterioară prin reîncadrarea reclamantului pe postul deținut anterior sancționării și plata drepturilor salariale corespunzătoare acestui post.
Menține dispozițiile de respingere a petitului privind acordarea daunelor morale și a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată de la fondul cauzei.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23.01.2009
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
– – – – – –
RED.
DACT.
3 EX/23.02.2009.
JUD. FOND:,.
