ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 124/R/2009
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Adrian Repede
JUDECĂTOR 2: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 3: Gabriella vicepreședinte Curtea de Apel Cluj
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva sentinței civile nr. 1586 din 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată T, având ca obiect litigiu de muncă – contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta recurentă personal, lipsind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că intimata a răspuns solicitării instanței prin adresa înregistrată la dosar la data de 26.01.2009, arătând că în perioada iulie 2007 – octombrie 2007 în cadrul regiei nu a existat post de muncitor necalificat în cadrul atelierului mecanic, reclamanta recurentă fiind trecută temporar în cadrul atelierului mecanic datorită stării sale de sănătate pentru înlocuirea persoanelor cu contracte de muncă suspendate pe perioada concediilor medicale și de odihnă.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau de altă natură instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamanta solicită admiterea recursului său, astfel cum l-a formulat în scris, anularea dispoziției de desfacere a contractului de muncă acordarea drepturilor salariale până la 18.08.2008 – data la care a intrat în pensie, fără cheltuieli de judecată.
Instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1586 di 19 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a espins contestația formulată de reclamanta împotriva pârâtei REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT LOCAL T, jud, C, având ca obiect conflict de muncă.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajata pârâtei, având încheiat un contract individual de muncă pe durată nedeterminată, fiind încadrată ca vânzător bilete. Din analiza carnetului de muncă al reclamantei instanța a constatat că la data de 01.11.2005 aceasta a fost încadrată ca muncitor necalificat iar la data de 01.08.2007 a fost reîncadrată ca vânzător bilete.
Instanța a reținut că reclamanta are probleme grave de sănătate, fapt care a dus la repetate internări și concedii medicale.
La data de 17.09.2007 reclamanta a depus o cerere prin care solicita schimbarea locului de muncă invocând motive medicale, însă angajatorul a constatat că nu există și, deci că nu poate oferi, un post corespunzător stării medicale pentru reclamantă, astfel că, în mod legal, a emis dispoziția nr. 3339/17.09.2007 și a făcut demersurile necesare către Agenția Teritorială de Ocupare a Forței de Muncă Câmpia.
Referitor la cererea de reintegrare a contestatoarei la unitatea pârâtă s-a reținut că reclamanta a solicitat înscrierea la pentru invaliditate gradul II, drepturile de i se plătesc acesteia începând cu 18.08.2008. Conform legislației de asigurări sociale, persoanele beneficiare ale pensiei de invaliditate de gradul II nu au dreptul să desfășoare o activitate cu contract de muncă, având în vedere că este pierdută capacitatea de muncă, astfel că reclamanta nu mai poate fi în nici un caz angajată cu contract individual de muncă și nici reintegrată la unitatea pârâtă.
Referitor la drepturile salariale solicitate instanța a reținut că desfacerea contractului de muncă s-a făcut în mod legal, imediat după acesta reclamanta încasând îndemnizația de șomaj.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta solicitând admiterea recursului în sensul admiterii contestației cu anularea dispoziției nr.3339/17.09.2007 de desfacere a contractului individual de muncă emisă de T și obligarea acesteia la plata drepturilor salariale care i se cuvin calculate de la data de 17.09.2007 și până în prezent, indexate, majorate și reactualizate.
În motivarea recursului arată că din cauza problemelor de sănătate unitatea a mutat-o la atelierul mecanic, dar la data de 1 aug.2007 a reîncadrat-o ca vânzător de bilete, deși starea de sănătate nu-i permitea.
La data de 17 sept.2007, a solicitat să mie mutată pe motive medicale în potul de muncitor necalificat, însă unitatea a declarat că nu are un post corespunzător, ceea ce nu era real.
Consideră că a suferit un prejudiciu material și moral, indemnizația de șomaj nefiind echivalentă cu drepturile salariale pe care le-ar fi realizat dacă ar fi fost încadrată pe post de muncitor necalificat.
Pârâta REGIA AUTONOMĂ DE TRANSPORT LOCAL T, prin întâmpinarea de la 7-9, solicită respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamantă, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea sa, reclamanta contestă dispoziția nr.3339 din 17.09.2007 emisă de pârâtă prin care s-a dispus desfacerea contractului de muncă al reclamantei care deținea funcția de vânzător bilete la
Desfacerea contractului de muncă s-a dispus în temeiul art.61 lit.c muncii, potrivit căruia angajatorul pateu dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, în cazul în care prin decizie a organelor competențe de expertiză medicală, se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat.
În cazul din speță, potrivit actului medical emis de medicina muncii, fila 51 dos.fond, organ competent de expertiză medicală, așa cum prevăd dispozițiile legale mai sus arătate, s-a concluzionat că starea psihică în care se afla reclamanta era incompatibilă cu desfășurarea activității de vânzător de bilete.
Așadar, în condițiile bolii de care suferea reclamanta la acea dată nu îi permitea acesteia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat, astfel că sub acest aspect, măsura luată de pârâtă de desfacere a contractului de muncă se justifică și este legală.
Este adevărat că potrivit dispozițiilor art.64 muncii, în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele mai sus arătate, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea și capacitatea de muncă sau de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuiri salariatului.
În cazul din speță s-a dovedit că și sub aspectul celor de mai sus, unitatea pârâtă a respectat întocmai procedura legală, în sensul că neavând la dispoziție un post care să poată fi ocupat de reclamantă potrivit capacității sale de muncă (fila 22-dos.recurs) a solicitat sprijinul Agenției Sociale pentru Ocuparea Forței de Muncă T (fila 59-dosar fond).
Așa fiind, în raport și de cele corect reținute de instanța de fond în considerentele sentinței atacate, se reține că recursul reclamantei este nefondat sub aspectul tuturor criticilor ce i-au fost aduse, astfel că, față și de dispozițiile art.299 și 312.proc.civ. va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 1586 din 19.09.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 27 ianuarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – – –
GREFIER
Red.AR
Dact./2ex.
27.02.2009
