– O.G. nr. 92/2003 art. 55 alin. 1
Ori de câte ori consideră necesar, organul fiscal are dreptul să apeleze la serviciile unui expert pentm întocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat să comunice contribuabilului numele expertului, iar „contribuabilul poate să numească un expert pe cheltuiala proprie”.
(Secţia comercială şi de administrativ, decizia nr. 184/2009,
nepublicată)
nepublicată)
nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 4813/2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa a fost admisă contestaţia la formulată de contestatoarea SC L. G. C. SRL în contradictoriu cu intimata DGFP Bistriţa-Năsăud ca fiind întemeiată şi în consecinţă s-a dispus anularea raportului de evaluare imobiliară întocmit de expertul tehnic P I. în cadru! procedurii de executare silită a contestatoarei, iniţiată de intimată pentru recuperarea creanţelor bugetare.
împotriva hotărârii expuse a declarat recurs în termen intimata.
Tribunalul, examinând în baza prevederilor art. 304 şi 3041 C. pr. civ. hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, constată că aceasta este temeinică şi legală nefiind dat niciun motiv de casare sau de modificare a hotărârii.
Potrivit prevederilor art. 55 alin. 1 din O G. nr. 92/2003 modificată „Ori de câte ori consideră necesar, organul fiscal are dreptul să apeleze la serviciile unui expert pentru întocmirea unei expertize. Organul fiscal este obligat să comunice contribuabilului numele expertului”, iar potrivit alineatului 2 al aceluiaşi text de lege „Contribuabilul poate să numească un expert pe cheltuiala proprie”.
Or, este evident că recurenta a încălcat dispoziţia legală imperativă prevăzută de alin. 1 din acest articol.
De asemenea, este de observat faptul că în timp ce pornirea licitaţiei de la un preţ subevaluat poate fi vătămătoare pentru intimată, pornirea licitaţiei de la preţul mai mare stabilit prin a doua expertiză nu îi poate produce niciun prejudiciu recurentei (judecător Checec Virgil).
63. Contestaţie la executare. Competenţă
– Cod procedură civilă: art. art. 373 alin. 2, art. 400
– O.G. nr. 92/2003
în cauză se contestă măsurile de executare silită prin poprire iniţiate de ANV-DRAOV Cluj, însă, din coroborarea dispoziţiilor art. 373 alin. 2 şi art. 400 Cod procedură civilă, precum şi art. 172-174 din O.G. nr. 92/2003, rezultă că instanţa competentă să judece contestaţia la executare este judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială urmează să se facă executarea.
(Secţia comercială şi de contencios administrativ, sentinţa nr. 127/CA/2009,
Prin contestaţia la executare contestatoarea SC C. 3 SRL Rodna a chemat în judecată ANV, DRAOV Cluj, contestând titlurile executorii emise de DRAOV Cluj, respectiv: Decizia nr. 59/29.12.2005 a DGFP Bistriţa-Năsăud; procesul-verbal de control nr. 6158/S/04.05.2005 încheiat de organele de control din DRV Cluj – Serviciul Supraveghere, şi: adresa nr. 596/J/08.01.2009, dosar de executare silită nr. 2982/2005 al DRAOV Cluj, Serviciul juridic (anexa nr. 1) prin care s-a dispus măsura de executare silită prin poprire asupra conturilor sale bancare pentru suma de 41.123 lei (RON) ş solicitând instanţei să dispună anularea măsurii de executare silită prin poprire asuprea conturilor sale bancare a sumei de 41.123 lei, stabilit în sarcina contestatoarei, ca fiinc neîntemeiată, atât măsura cât şi suma, cu precizarea că nu cunoaşte conţinutul şi nu a primit înscrisul denumit D.R.S. nr. 23507/15.10.2007, care este invocat de pârâtă prir adresa nr. 598/J/08.10.2007, împotriva căruia îşi rezervă dreptul de al contesta dupa ce o să-i fie comunicat.
Având în vedere excepţia necompetenţei materiale ridicată de DRAOV Cluj ş ţinând seama de dispoziţiile art. 137 alin. 1 C. pr. civ., conform cărora instanţa de jude cată este obligată să se pronunţe mai întâi asupra excepţiilor de procedură, tribunalul £ pus în discuţie excepţia invocată de intimată şi a rămas în pronunţare cu privire le aceasta, reţinând următoarele:
în cauză, SC C. 3 SRL Rodna contestă măsurile de executare silită prin poprire iniţiate de ANV – DRAOV Cluj, însă, din coroborarea dispoziţiilor art. 373 alin. 2 şi art
400 C. pr. civ., precum şi art. 172-174 din O.G. nr. 92/2003, rezultă că instanţa competentă să judece contestaţia la executare este judecătoria în a cărei rază de competenţă teritorială urmează să se facă executarea şi cum SC C. 3 SRL îşi are sediul în comuna Rodna, aflată în raza de competenţă teritorială a Judecătoriei Năsăud, competenţa de soluţionare a contestaţiei revine judecătoriei (şi nu tribunalului), respectiv Judecătoriei Năsăud.
La adoptarea acestui punct de vedere a fost avută în vedere şi Decizia nr. XIV din 5.02.2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite.
Aşa fiind, tribunalul a găsit excepţia invocată de intimată ca fiind întemeiată şi în baza dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi a art. 158 alin. 5 şi art. 159 pct. 2 C. pr. civ., o va admite şi va dispune declinarea competenţei de soluţionare a contestaţiei în favoarea Judecătoriei Năsăud, în faţa căreia va fi trimis întreg dosarul cauzei şi unde probabil se va pune problema precizării capetelor de cerere din contestaţia la executare (judecător Gălăţan Dumitru).
64. Desemnarea unuia sau mai multor experţi, însărcinaţi să analizeze gestiunea societăţii. Procedură necontencioasă
– Cod procedură civilă: art. 335
în speţă nu îşi găsesc aplicabilitate prevederile art. 335 Cod procedură civilă, deoarece obiectul cererii reclamantului nu poate fi valorificat şi pe calea procedurii conten-cioase, ci numai pe calea procedurii necontencioase.
(Secţia comercială şi de contencios administrativ, încheierea civilă nr. 625/2009,
Prin cererea înregistrată reclamantul O.A. a solicitat instanţei în contradictoriu cu pârâta SC R.E. SA Bistriţa, să desemneze unul sau mai mulţi experţi, însărcinaţi să analizeze gestiunea societăţii şi să întocmească un raport care să fie înmânat şi, totodată, predat oficial reclamantului, consiliului de administraţie şi auditorului intern al societăţii, având în vedere:
– în principal: întreaga gestiune din perioada 1.01.2008 – 30.04.2009;
– în subsidiar: în situaţia în care se va considera nelegală cererea de analizare a întregii gestiunii pentru perioada menţionată, să fie analizate următoarele operaţiuni din această perioadă:
1. Verificarea vânzărilor de active corporale sau a casărilor de active fixe, cu indicarea valorilor la care s-au făcut vânzările, respectarea condiţiilor legale de casare;
2. Verificarea modului în care societatea a făcut descărcarea gestiunii de produse, a modului de raportare a producţiei, a producţiei neterminate şi a producţiei vândute, existând posibilitatea înregistrării pe conturile de producţie a unor sume fictive în vederea denaturării rezultatului exerciţiului;
3. Verificarea preţurilor practicate la vânzarea produselor şi mărfurilor raportat la costul de producţie, cu prezentarea detaliată a situaţiilor de vânzări la preţ de cost ori subcost;
4. Verificarea existenţei unor eventuale creditări acordate unor terţi de către directorii societăţii (sub formă de împrumut ori prin acte simulate fără a avea la bază
operaţiuni comerciale reale, cu referire specială la operaţiunile încheiate cu firmele SC G.T. SRL şi SC DDS I. SRL);
5. Verificarea modului de calcul a salariilor şi a indemnizaţiilor acordate pentru concediile directorilor precum şi plata lor, evidenţierea existenţei unor eventuale diferenţe între numărul de zile de concediu efectuate şi numărul de zile de concediu cuvenite, având în vedere reglementările legale, clauzele contractuale şi legalitatea efectuării concediilor prin prisma aprobărilor date de consiliul de administraţie;
6. Verificarea deconturilor de delegaţii ale directorilor firmei, legalitatea acestora prin prisma existenţei documentelor justificative şi a scopului pentru care au fost efectuate (în interes social ori personal);
7. Verificarea cheltuielilor materiale ale firmei (cu excepţia cheltuielilor cu mărfurile, cupru, granule şi utilităţi), respectiv dacă aceste cheltuieli au fot efectuate în strânsă legătură cu interesul societăţii;
8. Verificarea contractelor de sponsorizare, cu evidenţierea sumelor, a beneficiarilor şi a legalităţii încheierii acestor contracte sub aspectul existenţei aprobărilor date de adunarea generală a acţionarilor;
9. Verificarea cheltuielilor de protocol efectuate în perioada menţionată, indicarea dacă acestea au la bază documente justificative şi dacă au fost făcute în interesul firmei sau în interesul personal al directorilor, dacă administratorii şi directorii au avut aprobare de la AGA pentru efectuarea acestor cheltuieli;
10. Verificarea contractelor de livrare de produse sub aspectul urmăririi modului de executare a contractelor de către terţi, cu referire specială la operaţiunile desfăşurate cu parteneri ca SC R.l. SRL Oneşti, SC R.L. SRL Oneşti, SC G.L. SRL Bistriţa şi SC G.T. SRL Bistriţa, indicarea dacă societatea a continuat să livreze produse în condiţiile în care existau întârzieri importante ale plăţilor şi dacă asumarea riscului de neîncasare a contravalorii produselor livrate este justificată;
11. Verificarea deciziilor luate de către consiliul de administraţie în perioada menţionată, indicarea existenţei unor decizii contrare normelor legale ori actului constitutiv;
12. Verificarea respectării normelor de consum şi a existenţei unor eventuale depăşiri ori economii faţă de normele aprobate la sârma de cupru sau granule pvc;
13. Verificarea participaţiilor în structura capitalului social al altor firme nou înfiinţate sau existente;
14. Stabilirea prejudiciului adus societăţii în cazul constatării încălcărilor normelor legale ori statutare prin desfăşurarea operaţiunilor indicate la punctele precedente.
Examinând actele şi lucrările dosarului tribunalul apreciază că cererea reclamantului este întemeiată.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii instanţa apreciază că în speţă nu îşi găsesc aplicabilitate prevederile art. 335 C. pr. civ., deoarece obiectul cererii reclamantului nu poate fi valorificat şi pe calea procedurii contencioase, ci numai pe calea procedurii necontencioase.
în ipoteza în care soarta cererii reglementate de prevederile art. 136 din Legea nr. 31/1990 ar depinde de simpla opunere sau aprobare a pârâtei, s-ar putea cauza mari prejudicii acţionarilor prin faptul că aceştia ar fi împuterniciţi să cunoască situaţia reală a societăţii.
în consecinţă, excepţia inadmisibilităţii acţiunii urmează să fie respinsă ca nefondată.
De asemenea, se impune să fie respinsă ca nefondată şi excepţia lipsei de interes, deoarece pentru reclamant, în calitate de acţionar al pârâtei, nu poate fi lipsită de interes situaţia economică a societăţii.
Pârâta, deşi a invocat în întâmpinare reaua credinţă a reclamantului, nu a dovedit-o.
Se mai reţine că reclamantul întruneşte singura condiţie impusă de dispoziţiile art. 136 din Legea nr. 31/1990 şi anume aceea de a deţine 10% din capitalul social în condiţiile în care acesta are o participare la capital de 33,33%.
Pentru considerentele menţionate şi văzând că în speţă sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 136 din Legea nr. 31/1990 coroborate cu prevederile art. 331-339 C. pr. civ., instanţa urmează să admită cererea conform dispozitivului încheierii (judecător Checec Virgil).
