– Cod procedură civilă: art. 2 alin. 1 lit. a)
– Cod comercial: art. 3, art. 56
Numai atunci când aceste operaţiuni intervin asupra unui fond de comerţ, din care
face parte şi imobilul vândut sau închiriat, operaţiunea respectivă devine comercială.
Aceasta, datorită naturii comerciale a acestei operaţii şi nu persoanelor între care a intervenit.
(Secţia comercială şi de administrativ, sentinţa nr. 328/2009,
nepublicată)
Prin sentinţa civilă nr. 4569/2008 pronunţată de Judecătoria Bistriţa s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta A.G. în contradictoriu cu pârâta SC V.C. SRL în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, Secţia comercială.
Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarea stare de fapt:
La termenul de judecată din data de 2 decembrie 2008 instanţa, din oficiu, a pus în discuţia părţilor excepţia necompetenţei materiale de soluţionare a cauzei.
Instanţa reţine faptul că între părţi s-a încheiat un contract de natură comercială, părţile având drepturi şi obligaţii comerciale, iar litigiile născute în legătură cu activitatea comercială a pârâtei au un caracter comercial, chiar dacă reclamanta este persoană fizică ce nu are calitatea de comerciant, consecinţă ce reiese din dispoziţiile art. 56 C. com., potrivit cărora dacă un act este comercial numai pentru una din părţi, toţi contractanţii sunt supuşi în privinţa acestui act legii comerciale, cu excepţia dispoziţiilor referitoare la persoana comercianţilor şi în cazurile în care legea ar dispune altfel.
Rezultă că faptele de comerţ unilaterale sau mixte sunt guvernate de legea comercială pentru ambele părţi, chiar dacă pentru una din ele actul juridic are caracter civil. Fiind vorba de un raport juridic unic, el nu poate fi supus, simultan, la două reglementări diferite, una comercială, pentru comerciant şi alta civilă, pentru necomerciant.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. 1 lit. a) C. pr. civ., tribunalul judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect este neevaluabil în bani.
Ţinând seama de aceste considerente şi văzând că litigiul dedus judecăţii, având ca obiect acţiunea reclamantei de constatare a nulităţii, este neevaluabil în bani, părţile nesolicitând repunerea în situaţia anterioară şi nici restituirea prestaţiilor, are un caracter comercial şi este supus legii comerciale, instanţa a constatat că Tribunalul Bistriţa-Năsăud este competent pentru a soluţiona această cauză, inclusiv în privinţa cererii reconvenţionale ce este în căderea instanţei ce judecă cererea principală.
Tribunalul examinând actele şi lucrările dosarului constată că imobilul ce formează obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se solicită să se constate nu face parte din fondul de comerţ al cumpărătoarei societate comercială.
Astfel cum s-a cristalizat practica judiciară în materie comercială contractele pentru vânzarea imobilelor şi contractele pentru închirierea imobilelor sunt acte de natură civilă nu acte de comerţ, chiar dacă sunt făcute în scop de speculă. Aceasta, întrucât art. 3 C. com., în enumerarea pe care o face actelor de comerţ, nu prevede şi aceste
contracte. Scoaterea acestor contracte din categoria faptelor de comerţ, în Codul comercial român din 1887, învederează intenţia legiuitorului de a le păstra caracterul civil, indiferent de scopul urmărit prin ele. Aşadar, aceste contracte nu pot dobândi caracterul de comercialitate, nici atunci când are loc între comercianţi. Numai atunci când aceste operaţiuni intervin asupra unui fond de comerţ, din care face parte şi imobilul vândut sau închiriat, operaţiunea respectivă devine comercială. Aceasta, datorită naturii comerciale a acestei operaţii şi nu persoanelor între care a intervenit.
Pentru aceste considerente tribunalul apreciază că prezentul litigiu are natură civilă şi nu comercială şi în consecinţă în baza prev. art. 1 alin. 1 C. pr. civ. competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Judecătoriei Bistriţa şi nu Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
în consecinţă, se constată ivirea unui conflict negativ de competenţă, situaţie prevăzută de art. 20 alin. 2 C. pr. civ. motiv pentru care tribunalul în baza prev. art. 21 şi ale art. 22 alin. 2 C. pr. civ. urmează să suspende judecarea cauzei şi să înainteze dosarul Curţii de Apel Cluj care să pronunţe un regulator de competenţă (judecător Checec Virgil).
