ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 337/R/2009
Ședința publică din 17 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
– –
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2172 din 17 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, privind și pe pârâta SC SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 12 februarie 2009, prin registratura instanței, pârâta intimată a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantului recurent.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea studierii întâmpinării.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea în parte a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond pentru a se pronunța și asupra cererii de obligare a pârâtei intimate la plata orelor suplimentare, cerere solicitată prin petitul 3 al acțiunii introductive, susținând concis motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2172 din 17.11.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă ca tardiv formulată acțiunea de reclamantul în contradictoriu cu pârâta A
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajata intimatei, având încheiat contractul individual de muncă pe durată nedeterminată înregistrat la ITM C sub nr. 2489/26.06.2000, activitatea acestuia începând cu data de 15.06.2000, având funcția de încărcător-descărcător.
Prin decizia nr. 104/06.02.2008 emisă de pârâtă reclamantul a fost concediat pentru reducere de activitate, în temeiul art. 65 din Codul muncii. Instanța reține că la data de 14.01.2008 reclamantul a refuzat să preia preavizul comunicat prin decizia nr. 39 emis de pârâtă. Din analiza notei de lichidare din data de 18.02.2008, semnată de reclamant, instanța a reținut că decizia de desfacere a contractului individual de muncă i s-a comunicat la data de 15.02.2008, odată cu semnarea notei de lichidare și înmânarea carnetului de muncă.
De fapt temeiul desfacerii raportului de muncă este menționat și în nota de lichidare semnată de reclamant, iar înmânarea carnetului de muncă semnifică fără echivoc încetarea raportului de muncă. Mai mult chiar, coroborat cu faptul că reclamantul a refuzat să preia preavizul comunicat prin decizia nr. 39, din atitudinea acestuia rezultă că acesta a luat cunoștință de decizia nr. 104/06.02.2008 la data încetării raportului de muncă.
Instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 283, alin. 1, lit. a din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încetarea contractului individual de muncă. Cum această decizie i-a fost comunicată reclamantului la data de 15.02.2008, iar acțiunea a fost înaintată la data de 22.09.2008, instanța a respins ca tardiv formulată acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta D, jud. având ca obiect un litigiu de muncă.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a hotărârii atacate, trimiterea dosarului spre rejudecare instanței care a pronunțat hotărârea, pentru a se pronunța asupra cererii sale de obligare a pârâtei la plata orelor suplimentare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța nu sa pronunțat cu privire la petitul 3 din acțiune, și anume cel privitor la plata orelor suplimentare efectuate de reclamant.
Această cerere este una de sine stătătoare și nu accesorie cererii de constatare a nulității deciziei de concediere.
În drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 5 și 9, art. 304 ind. 1, art. 105-108, art. 312 alin. 3 și 5, art. 261.pr.civilă.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat.
În motivarea apărării a arătat, în esență, că reclamantul, în fața instanței de fond, și-a expus punctul de vedere numai cu privire la excepția tardivității invocate de pârâta și nu a solicitat instanței să se pronunțe cu privire la petitul 3 sau să disjungă acest capăt de cerere.
Pe de altă parte, reclamantul are la îndemâna calea prevăzută de art.281 pr.civilă, privind completarea dispozitivului.
Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, instanța constată că acesta este întemeiat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Prin sentința civilă nr. 2172/1008 s-a respins în mod nelegal în întregime ca tardivă acțiunea formulată de reclamantul. Astfel, din conținutul cererii de chemare în judecată, ce cuprinde obiectul pricinii dedus judecății, se reține că reclamantul a sesizat instanța cu un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare. Or, acest capăt ce cerere ce a investit instanța este unul principal, și nu accesoriu capătului 1 din acțiune, având un regim juridic diferit inclusiv în ceea ce privește termenul în care acțiunea a fost introdusă.
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. C din Codul muncii prevede că o acțiune pentru plata unor drepturi salariale restante sau a altor despăgubiri către salariat poate fi introdusă în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Ca atare, în mod greșit Tribunalul a respins ca tardivă întreaga acțiune, capătului 3 din cererea de chemare în judecată fiindu-i aplicabil un alt regim al prescripției, ce nu a fost discutat în contradictoriu cu părțile.
Nu pot fi reținute apărările intimatei potrivit cărora reclamantul nu a cerut în ședința de judecată instanței să se pronunțe și asupra capătului 3 din acțiune, aceasta fiind obligată să se pronunțe cu privire la toate capetele de cerere cu care a fost investită, atâta vreme cât reclamantul nu a renunțat la judecarea lor.
Nici susținerile potrivit cărora reclamantul are la îndemână calea prevăzută de art. 261 nu pot fi reținute, acesta având drept de opțiune între cele două căi, câtă vreme, conform art. 304.pr.civilă, nu este ținut de motivele de recurs arătate în mod limitativ de art. 309.pr.civilă.
În consecință, față de cele de mai sus, în temeiul art. 304.pr.civilă rap la art. 312.pr.civilă alin. 3 și 5, va admite recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2172 din 17.11.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va casa în parte și în consecință va trimite spre rejudecare primei instanțe cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2172 din 17.11.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în parte și în consecință trimite spre rejudecare primei instanțe cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata orelor suplimentare.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Dana Cristina
– – – – – –
GREFIER
Red./
3 ex./06.03.2009
