ROMÂNIA
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
pentru minori și familie
Dosar nr-
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1109/R/2009
Ședința publică din 30 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Lucia Ștețca Adrian Repede
– –
GREFIER: – –
S-a luat în examinare – în vederea pronunțării – recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2131 din 12 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții CONSILIUL JUDEȚEAN B, B, MINISTERUL TRANSPORTURILOR, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Se constată că la data de 29 aprilie 2009, pârâtul intimat Consiliul Județean Ba U. prin fax concluzii scrise.
De asemenea, se constată că la data de 30 aprilie 2009, reclamantul recurent a trimis prin fax note scrise.
Totodată, se constată că la data de 30 aprilie 2009, pârâtul intimat Aeroportul Internațional ” ” a trimis prin fax concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheiera ședinței publice din data de 28 aprilie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2131 din 12 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul împotriva pârâților CONSILIUL JUDEȚEAN B și INTERNAȚIONAL, având ca obiect un litigiu de muncă.
S-a luat act de renunțarea la judecată față de MINISTERUL TRANSPORTURILOR
A fost obligat contestatorul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5903 lei către CONSILIULUI JUDEȚEAN
Totodată s-a respins cererea pârâtului INTERNAȚIONAL de acordare a cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că, această contestație a fost înaintată la data de 07.01.2008 la Tribunalul Bacău (dosar nr-), iar prin Încheierea nr. 2157/13.06.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția Comercială care a dispus strămutarea dosarului la Tribunalul Comercial Cluj. Prin Sentința comercială nr. 1828/2008 din data de 18.08.2008, Tribunalul Comercial Cluja admis excepția necompetenței materiale invocate din oficiu și a declinat cererea de chemare în judecată în favoarea Tribunalul Cluj – Secția de Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Administrativ.
Contestatorul a fost angajatul intimatei din anul 1994 având încheiat contractul individual de muncă nr. 217/17.10.1994.
În anul 2006 contestatorul a încheiat Contractul de pe anul 2006 ( dosarul nr-), anexă la contractul individual de muncă al acestuia, care prevede la cap.III că la expirarea termenului părțile pot conveni prin act adițional prelungirea cu o perioadă de un an. Respectivul Contract de s-a prelungit prin Actul Adițional nr. 1/2007 pe întreaga perioadă a anului 2007.
Contestatorul înaintat o cerere prin care a solicitat explicit eliberarea din funcția de director general și încetarea raporturilor contractuale de muncă și de performanță înregistrat la Consiliul Județean B sub nr. 10229/09.11.2007. Prin adresa nr. 10511/16.11.2007 contestatorul a renunțat la solicitările formulate și a arătat că înțelege să rămână în funcția de director general și să deruleze contractul de performanță.
În ședința extraordinară din data de 22.11.2007, Consiliul Județean B invalidează propunerea de eliberare din funcție a contestatorului, dar constatându-se un viciu de procedură, la data de 30.11.2007 s-a întrunit într-o nouă ședință care validează eliberarea din funcție.
Potrivit prevederilor art. 79 din Codul muncii cererea contestatorului este denumită în dreptul muncii demisie. Prin demisie se înțelege actul unilateral de voință al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz. Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia. Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunțării totale ori parțiale de către angajator la termenul respectiv.
Din punct de vedere procedural legea impune salariatului o singură condiție de ordin formal și anume să înștiințeze angajatorul despre hotărârea de a denunța contractul. Practica judiciară și doctrina în materie au statuat că manifestarea unilaterală de voință a salariatului cu privire la încetarea, din inițiativa sa, a contractului de muncăeste irevocabilă, retractarea demisiei fiind posibilă numai cu acordul expres al unității.
Instanța reține că prin adresa nr. 10229/12.11.2007 conducerea Consiliului Județean și-a exprimat acordul privind solicitările contestatorului și a efectuat și demersurile necesare către Ministerul Transporturilor pentru schimbarea contestatorului.
Referitor la Hotărârea nr. 172/30.11.2007 emisă de intimata CONSILIUL JUDEȚEAN, instanța reține că potrivit prevederilor art. 91 din Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 republicată – legea administrației publice locale, Consiliul județean îndeplinește atribuțiile privind organizarea și funcționarea aparatului de specialitate al consiliului județean, ale instituțiilor și serviciilor publice de interes județean și ale societăților comerciale și regiilor autonome de interes județean.
Potrivit art. 94, alin. 2 din Legea nr. 215/2001, Consiliul județean se poate întruni și în ședințe extraordinare ori de câte ori este necesar, la cererea președintelui sau a cel puțin unei treimi din numărul membrilor consiliului ori la solicitarea prefectului, adresată președintelui consiliului județean, în cazuri excepționale care necesită adoptarea de măsuri imediate pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor calamităților, catastrofelor, incendiilor, epidemiilor sau epizootiilor, precum și pentru apărarea ordinii și liniștii publice.
Instanța reține că intimata a respectat prevederile legale, respectiv art.95 -105 din Legea nr. 215/2001 referitoare la hotărârile consiliului județean, iar art. 106 stipulează că dispozițiile cu caracter normativ sau individual devin executorii numai după ce sunt aduse la cunoștință publică sau după ce au fost comunicate persoanelor interesate, după caz.
Astfel, se reține că intimata a procedat corect luând notă de demisia contestatorului, iar Hotărârea nr. 172/30.11.2007 nu este un act de dreptul muncii care să poată fi cenzurat de instanța specializată în litigii de muncă.
De altfel, chiar Secretarul Județului prin referatul nr. 10836/26.11.2007 a sesizat nelegalitatea procedurii de votare și a solicitat convocarea unei alte ședințe extraordinare, ședință în care s-a votat în mod legal destituirea contestatorului.
Se mai poate reține din actele dosarelor că contestatorului nu i s-a desfăcut contractul individual de muncă în urma emiterii Hotărâri nr. 172/30.11.2007, acestuia oferindu-i-se un alt loc de muncă.
Referitor la daunele morale solicitate, instanța reține că doctrina a adoptat multiple criterii de determinare și clasificare a prejudiciului nepatrimonial. Pentru acordarea daunelor-morale este necesară administrarea unor probe corespunzătoare care să contureze dimensiunea suferințelor, întinderea prejudiciului moral la care contestatorul a fost supus. Prejudiciul moral trebuie probat cu declarații de martori, acte medicale, etc. care să dovedească daunele – morale suferite. Numai în funcție de importanța valorii lezate și a probelor depuse, instanța poate aprecia importanța prejudiciului moral cauzat. În cauză contestator nu a probat existența unui prejudiciu moral cauzat de pârâtă, astfel că instanța va respinge acest petit ca nedovedit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul de a se admite în întregime contestația formulată.
În motivarea recursului reclamantul a arătat că hotărârea cuprinde unele motive contradictorii și altele străine de natura cauzei, caz de casare prevăzut de art. 304 pct.7 Cod procedură civilă, întrucât dacă instanța nu este competentă să cenzureze Hotărârea nr.172 din 30.11.2007, înseamnă că nici nu poate interpreta cererile nr. 712 și 719/09.11.2008, ca fiind manifestarea unilaterală de voință-demisie.
Instanța a considerat că cererile contestatorului reprezintă – cerere de demisie, or, în contractul de performanță demisia ar fi putut face obiectul art.16 lit.c “renunțarea Directorului General la mandatul încredințat”.
Așa cum reține instanța de fond, Hotărârea nr.172/2007 nu este un act de dreptul muncii, în atare situație, instanța trebuia să repună cauza pe rol și să o trimită la un complet specializat în contencios administrativ.
Dacă Hotărârea nr.172/2007 nu este un act de dreptul muncii, atunci, instanța trebuia să califice natura juridică a hotărârii, pentru că, numai stabilind corect situația de fapt, se putea trece la judecata în fond.
, instanța a analizat cererea contestatorului de încetare a contractului de performanță, prin interpretarea literară și strictă a cuvântului DEMISIE înserat în prima cerere, fără a observa că art.16 lit.d din contractul de performanță, menționat în cele două cereri face trimitere la încetarea contractului prin acordul părților.
S-a mai invocat că hotărârea instanței de fond este contradictorie, astfel, se reține că -a votat în mod legal destituirea contestatorului, iar în propoziția următoare menționează că nu i s-a desfăcut contestatorului contractul individual de muncă în urma emiterii hotărârii nr.172/30.11.2007, acestuia oferindu-i-se un alt loc de muncă. Astfel, nu se mai înțelege dacă a fost o destituire legală, ori doar o modificare a contractului de muncă, ori o acceptare a “cererii demisie”, ori o trecere pe o funcție inferioară, însă, un lucru este cert din hotărârea nr.172/2007 nu rezultă că i s-a acordat contestatorului un alt loc de muncă, așa cum în mod greșit reține instanța de fond.
Aceste motive atrag în opinia recurentului modificarea în tot a hotărârii atacate, fiind aplicabile și dispozițiile art. 304 pct.8 Cod procedură civilă
Recurentul a mai arătat că în cauză este incident și art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât instanța de fond nu a interpretat corect dispozițiile art. 79 din Codul muncii, deoarece nu s-a reținut că în cauză nu s-a respectat termenul de preaviz de 30 zile, mai mult contractul de muncă era suspendat, nu exista o renunțare la termenul de preaviz exprimat de plenul Consiliului Județean
S-a mai invocat nulitatea hotărârii instanței de fond raportat la dispozițiile art. 261 Cod procedură civilă întrucât nu s-a comunicat încheierea din 10.11.2008 în care s-au consemnat dezbaterile asupra fondului cauzei, ceea ce face imposibilă verificarea următoarelor aspecte procedurale: competența instanței, dacă instanța era legal constituită, dacă s-a dat cuvântul părților și ordinea dezbaterilor, dacă procedura era realizată cu toate părțile, dacă s-a respectat principiul publicității, oralității, contradictorialității, modalitatea de soluționare a excepțiilor de procedură, etc.
În privința daunelor morale s-a arătat că ele sunt justificate și să dispuneți obligarea Consiliului Județean B la plata lor, considerând că reclamantul trebuie să beneficieze de o compensare firească a prejudiciului suferit.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând să îl respingă pentru următoarele considerente:
Fără a contesta justețea soluției pronunțată de prima instanță, Curtea nu este de acord cu o parte din considerentele expuse în hotărâre.
Art. 1 alin. (2) din Anexa 1 la hotărârea nr.36 din 14.08.2001 privind modificarea regulamentului de organizare și funcționare al RA Aeroportul B prevede în mod expres că numirea și eliberarea din funcție a directorului general se face de către Consiliul Județean, potrivit legii, cu avizul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor și Locuinței, (conform art. 91 din Legea nr. 215 din 23 aprilie 2001 republicată – legea administrației publice locale, Consiliul județean îndeplinind atribuțiile privind organizarea și funcționarea regiilor autonome de interes județean ).
Art. 3 din Contractul de a Regiei Autonome Aeroportul B încheiat în anul 2006, modificat prin Actul Adițional nr.1/01.01.2007 inclusiv în ceea ce privește durata de valabilitate, respectiv anul 2007, prevede în mod expres că acest contract reprezintă o anexă a contractului individual de muncă al recurentului.
Drept urmare, deși contractul individual de muncă, respectiv cel de performanță au fost încheiate de recurent cu RA Aeroportul B, numirea, respectiv eliberarea din funcție a directorului general se realizează de către Consiliul Județean.
Contrar celor reținute de prima instanță, Curtea constată că prin cererea înregistrată sub nr. 719 din 09.11.2007 la RA Aeroportul B recurentul a solicitat eliberarea din funcția de director al instituției menționate anterior în baza acordului de voință al părților (și nu prin demisie), conform art. 16 lit. d) din contractul de performanță menționat anterior.
Considerentele reținute de tribunal referitoare la faptul că demisia angajatului comunicată angajatorului nu se poate retracta decât cu acordul expres al acestuia din urmă sunt valabile pentru identitate de rațiune și în ceea ce privește cererea de încetare a contractului individual de muncă prin acordul părților. Or, în condițiile în care prin Hotărârea nr. 172/30.11.2007 a Consiliului Județean B s-a dispus eliberarea din funcția de director general a RA Aeroportul Bar ecurentului prin acordul părților, iar această hotărâre este ulterioară cererii nr. 10511/16.11.2007 prin care acesta a solicitat menținerea în funcția de director general, Curtea reține că nu există acordul expres sau tacit al Consiliului Județean B pentru revocarea cererii recurentului de eliberare din funcția de director general prin acordul părților.
Drept urmare, se apreciază că deși în considerentele hotărârii prima instanță a utilizat în mod eronat diferiți termeni pentru a desemna modul de încetare a contractului individual de muncă, respectiv de performanță, soluția pronunțată de prima instanță cu privire la acest aspect este corectă.
În limita motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă este susceptibilă de modificare o hotărâre pronunțată cu nerespectarea unui act juridic civil în sens de convenție (conform art. 942 Cod civil), indiferent dacă este act bilateral sau unilateral. Este vorba de interpretarea actului în sine, după regulile instituite de art. 969 sau 978, 979, 980, 983, 984 Cod civil. Deși în dezvoltarea motivelor de recurs nu s-a invocat expres care este actul juridic interpretat eronat de prima instanță, Curtea apreciază că recurentul s-a referit la cererile recurentului nr. 719 din 09.11.2007, respectiv nr. 10511/16.11.2007. Având în vedere considerentele expuse anterior, se constată că acest motiv de recurs nu este întemeiat.
Referitor la interpretarea eronată a art. 79 din Codul muncii, se apreciază că deși această dispoziție legală nu este incidentă în mod direct în cauză, ceea ce este esențial este faptul că argumentele reținute de tribunal referitoare la faptul că demisia angajatului comunicată angajatorului nu se poate retracta decât cu acordul expres al acestuia din urmă sunt valabile și în ceea ce privește cererea de încetare a contractului individual de muncă prin acordul părților.
În ceea ce privește necomunicarea încheierii de amânare a pronunțării, se reține că este sancționată cu nulitatea hotărârii numai lipsa sau nesemnarea acestei, nu și necomunicarea ei părților, deoarece numai dacă nu a fost întocmită încheierea sau nu a fost semnată nu se pot verifica aspectele procedurale relative la competența instanței, la legalitatea constituirii, la realizarea procedurii, la respectarea principiul publicității, oralității, contradictorialității, la modalitatea de soluționare a excepțiilor de procedură.
De asemenea, în condițiile în care s-a apreciat că petitul principal a fost corect respins, în mod evident soluția pronunțată de tribunal în ceea ce privește petitul accesoriu privind acordarea daunelor morale este corectă.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că niciunul dintre motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și, drept urmare în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și a art. 3041și 312 alin. (1) Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
În temeiul dispozițiilor art. 274 alin. (1) Cod procedură civilă se va obliga recurentul, ca parte aflată în culpă procesuală să plătească intimatului Consiliul Județean B suma de 760,71 lei, cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând cheltuielile justificate prin înscrisurile depuse la filele 125-129 din dosar, respectiv contravaloarea transportului (419,71 lei), cazării (289 lei) și diurnei (52 lei) consilierului juridic care a reprezentat intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2131 din 12.11.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatului Consiliul Județean B suma de 760,71 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 30 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
– – – – – – PT. – –
În concediu medical
Semnează prim-grefier
Red./Dact.
2 ex./29.05.2009
Jud.fond: și
Către
,
la Cabinet de avocat, cu sediul în loc. B,-, jud.
Răspunzând adresei dumneavoastră adresată Curții de Apel Cluj la data de 28 mai 2009, vă comunicăm alăturat copia deciziei civile nr.1109/R/2009 din data de 30.04.2009 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul civil nr-.
GREFIER
GREFIER DE SECȚIE
C- N, la 26 iunie 2009
