ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1468/R/2009
Ședința publică din 9 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Laura Dima
JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
–
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI B – C, împotriva sentinței civile nr. 388 din 18 februarie 2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reclamanta intimată personal și reprezentantul pârâtei recurente, .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, reclamanta intimată și reprezentantul pârâtei recurente arată că nu au de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului și modificarea în totalitate a hotărârii atacate, pentru motivele dezvoltate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține oral. Arată că, în prezenta cauză nu se poate vorbi despre tardivitatea emiterii deciziei de sancționare, deoarece termenul de 30 de zile curge de la data când directorul unității a luat la cunoștință de săvârșirea abaterii.
Reclamanta intimată solicită respingerea recursului, arătând că în dosar nu există probe din care să rezulte vinovăția sa, deoarece s-a prezentat doar o copie a unei reclamații, iar persoana care a reclamat-o nu s-a prezentat pentru a putea discuta cu aceasta.
În replică, reprezentantul pârâtei recurente, arată că în “Nota de relații”, reclamanta și-a recunoscut fapta.
CURTEA
Deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.388 din 18.02.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost admisă contestația formulată de în contradictoriu cu intimata Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători B – Regionala de Transport Feroviar de Călători C si în consecință a fost anulată Decizia de sancționare a reclamantei emisă de intimată cu nr. 401/C/488/16.07.2008.
A fost obligată intimata să achite reclamantei drepturile salariale restante în sumă de 422 lei.
A fost obligată intimata să-i achite reclamantei 475 lei cheltuieli de transport si 2000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în decizia de sancționare se menționează ca abatere faptul că pe 20.06.2008 în jurul orelor 21,00, reclamanta a folosit un limbaj neadecvat față de, cu care a purtat o discuție telefonică.
Analizând însă reclamația formulată de, tribunalul a constatat că acesta a invocat ca dată a comiterii faptei 20.05.2008, orele 21,00. Pe lângă faptul că adresa acestui petent este incompletă, neputând fi identificat si că petiția întocmită de el nu este semnată, neexistând astfel date certe cu privire la autenticitatea acesteia, tribunalul retine o neconcordanță majoră între data de 20.06.2008 menționată în decizia de sancționare si cea de 20.05.2008 menționată în reclamația lui. Or, dacă organele disciplinare au acordat credit unei reclamații nesemnate nu există nici explicație pentru care nu a luat în considerare data menționată în reclamație ci s-a referit la o cu totul altă dată. Acest dubiu cu privire la dată îi profită reclamantei: pe de o parte pentru că neconcordanta reținută de tribunal echivalează cu lipsa datei, ceea ce atrage o nedescriere a faptei, așa cum obligă art. 268 alin.2 lit.a din Codul Muncii, pe de altă parte, pentru că sancțiunea ar fi trebuit emisă in termen de 30 zile de la data înregistrării reclamației lui, așa cum obligă art. 268 alin.l Codul Muncii si care este 21.06.2008-însă decizia a fost emisă pe 16.07.2008, iar fapta a fost comisă pe 20.06.2008.
De asemenea un alt motiv de nulitate absolută a deciziei este faptul că emitentul se rezumă doar la a menționa folosirea unui limbaj neadecvat ce a jignit petentul, fără a descrie cuvintele folosite de reclamantă. Acest lucru echivalează cu nedescrierea faptei.
In fine, desi art. 261 alin.2 lit. din Codul Muncii obligă la menționarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile, tribunalul a constatat că in decizie s-a menționat doar înlăturarea apărării ca fiind nefondată, fără a detalia, ceea ce echivalează cu lipsa îndeplinirii cerinței legale si obligatorii.
Prin urmare, pentru nerespectarea mențiunilor obligatorii prevăzute în art. 268 alin.2 lit. a si c Codul Muncii, decizia de sancționare a fost declarată nulă, ceea ce va avea ca efect repunerea părților în situația anterioară, în sensul că se va restitui reclamantei suma de bani de care a fost lipsită în mod nelegal ca urmare a executării sancțiunii, si pentru că a fost nevoită să se deplaseze intr-o altă localitate pentru executarea acestei sancțiuni, intimata îi va achita cheltuielile de drum dovedite cu chitanțele anexate la dosar.
Fiind căzută în pretenții, intimata a suportat cheltuielile de judecată constând in onorariul avocatului angajat de reclamantă în cuantum de 2000 lei potrivit art. 274 Cod Procedură Civilă.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta A – B – Regionala Sucursala de Transport Feroviar Cad eclarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului s-a arătat că din analiza probelor depuse la dosar instanța a reținut greșit faptul că abaterea săvârșită de către salariată nu a fost bine conturată în conținutul deciziei de sancționare astfel instanța a considerat că nu se face dovada săvârșirii de către salariată a vreunei abateri disciplinare. Reiterează faptul că reclamația a fost înregistrată la data de 21.06.2008 cu nr. de înregistrare, iar din dosarul de cercetare disciplinară a salariatei aceasta nu faptul că a avut o asemenea conduită mai puțin corectă față de un călător care a solicitat informații telefonice.
Totodată faptele săvârșite de către salariata cercetată sunt confirmate și de colega sa de serviciu.
Nu reprezintă un element de nulitate absolută a deciziei de sancționare faptul că în cuprinsul deciziei nu a reprodus exact cuvintele folosite de către salariată adică “jigodie ordinară”, și a folosit expresia “limbaj neadecvat”, de asemenea consideră faptul că mențiunea înlăturării apărării salariatei ca “nefondată” nu este o cauză care ar putea atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare, atâta vreme cât salariata în cursul cercetării nu a adus vreo probă pe care să își fundamenteze nevinovăția, ci din contră recunoaște în mod voalat că “își aduce aminte despre un incident asemănător doar că discuția era în birou și telefonul era deschis, călătorul terminând convorbirea cu mulțumesc, sărut-mâna”.
În cuprinsul sentinței instanța constată o neconcordanță cu privire la datele menționate în cercetarea salariatei, ajungând la concluzia că reclamanta deși se înregistrează la data de 21.06.2008 este vorba de o abatere petrecută o lună mai devreme, considerând că decizia de sancționare ar fi trebuit emisă în termen de 30 de zile, ori în conformitate cu art.268 alin.1 Codul muncii angajatorul are prerogativa sancționării după efectuarea unei cercetări disciplinare, în 30 de zile de la finalizarea cercetării disciplinare și conturarea faptei ca abatere disciplinară în urma examinării probelor de la dosarul de cercetare, bineînțeles că nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii abaterii.
Decizia de sancționare se circumscrie în limitele de timp prevăzute de codul muncii, căci fapta este săvârșită la data de 20.05.2008, fiind reclamată la data de 21.06.2008, data la care s-a demarat cercetarea disciplinară, finalizarea raportului de cercetare fiind data de 08.07.2008, data la care angajatorul ia la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, iar la data de 16.07.2008 se emite decizia de sancționare.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:
Omisiunea menționării în decizia de sancționare a cuvintelor jignitoare, pe care pârâta pretinde că reclamanta le-ar fi adresat unei persoane la telefon, reprezintă o încălcare a normei imperative edictate de art.268 alin.2 lit.a Codul muncii, care impune, sub sancțiunea nulității absolute, ca decizia să cuprindă în mod obligatoriu ” descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară”.
Menționarea acestor cuvinte are rolul de a-i da posibilitatea instanței de a verifica în concret temeinicia deciziei de sancționare și reclamantei de a face proba contrară fiind și o garanție legalității deciziei.
Prin urmare, acest motiv atrage nulitatea absolută a deciziei de sancționare chiar și în situația în care celălalt motiv de nulitate reținut de prima instanță (art.268 alin.1 Codul muncii privind termenul de emitere a deciziei) nu subzistă, având în vedere că între data înregistrării reclamantei (21.06.2008 – 44 fond) și data emiterii deciziei (16.07.2008 – 40 fond) nu au trecut mai mult de 30 de zile calendaristice.
Cum însă motivul de nulitate prevăzut de art.268 alin.2 lit.a Codul muncii își produce efectele independent de celelalte motive de nulitate, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtaSocietatea Națională de Transport Feroviar de Călători B – Regionala Sucursala de Transport Feroviarîmpotriva sentinței civile nr. 388 din 18.02.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 09.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Laura Dima, Ioan Daniel Chiș Sergiu
– – — – –
GREFIER
Red./
2 ex.725.06.2009
