ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1680/R/2009
Ședința publică din 30 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Laura
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta C și recursul declarat de pârâta ACADEMIA DE MUZICĂ “G ” împotriva sentinței civile nr. 2340 completată din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe pârâtul intimat COLEGIUL CONSILIERILOR JURIDICI C, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul reclamantei recurente – avocat, reprezentanta pârâtei recurente – avocat și reprezentantul pârâtei intimate – avocat din cadrul Baroului
Procedura de citare este realizată.
Recursurile au fost declarate în termenul legal, au fost comunicate reciproc părților și intimatului și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată depusă întâmpinare formulată de reclamantă, la recursul pârâtei, precum și precizări la recursul propriu, comunicându-se un exemplar al acestui act reprezentanților pârâților. De asemenea se constată depusă întâmpinare formulată de pârâta Academia de Muzică la recursul reclamantei, precum și concluzii scrise, comunicându-se câte un exemplar al acestor acte reprezentantului reclamantei și reprezentantului pârâtei intimate. Pentru a da părților posibilitatea să studieze înscrisurile comunicate, este lăsată cauza la o strigare ulterioară.
La reluarea cauzei reprezentanta pârâtei recurente față de precizările la recurs din data de 26.06.2009 pune în discuție eventualitatea acordării unui termen de judecată pentru efectuarea unei adrese la Academia de Muzică pentru a se verifica dacă la data de 28 martie 2007 reclamanta a înregistrat cererea la care face referire în precizarea motivelor de recurs.
Reprezentantul reclamantei și reprezentantul pârâtei intimate se opun admiterii cererii formulată de reprezentanta pârâtei recurente.
Instanța respinge cererea formulată de reprezentanta pârâtei recurente întrucât împrejurarea privind depunerea cererii la care se face referire în cuprinsul precizării nu reprezintă relevanță în soluționarea prezentelor recursuri.
Nemaifiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului declarat.
Solicită reprezentantul reclamantei admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris. Arată că renunță la petitul 1 din recurs, susținând petitul 2 al acestuia.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită casarea hotărârii pronunțată de prima instanță cu trimiterea cauzei spre rejudecare întrucât prima instanță atunci când a analizat tardivitatea deciziei de concediere a reținut că faptele săvârșite de contestatoare au avut loc în data de 30 martie 2007 respectiv 2 aprilie 2007 dată de la care ar curge termenul de 30 de zile. În mod greșit prima instanță a stabilit că că angajatorul a luat cunoștință de săvârșirea abaterilor la data de 3 aprilie 2007 și nu la data de 8 mai 2007 aceasta fiind data de la care curge termenul de 30 de zile pentru emiterea deciziei de concediere. Cu privire la recursul reclamantei solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului declarat de reclamantă și admiterea recursului declarat de pârâta recurentă cu trimiterea cauzei spre rjeudecare primei instanțe cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Reprezentantul reclamantei solicită respingerea recursului declarat de pârâtă ca nefondat, cu cheltuieli de judecată în sumă de 3000 lei.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2340 din 8 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Clujs -a admis contestația formulată de către contestatoarea C în contradictoriu cu intimata Academia De Muzică “G ” și cererea de intervenție formulată de Colegiul Consilierilor Juridici C și în consecință:
A fost anulată ca tardiv emisă decizia nr. 1590/05.06.2007 emisă de intimată.
S-a dispus reintegrarea contestatoarei în postul și funcția avute anterior concedierii.
A fost obligată intimata la plata sumei de 3000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Acțiunea a fost înaintată la Tribunalul Cluj la data de 27.06.2007. Prin sentința civilă nr. 351/28.02.2008 Tribunalul Cluja respins contestația formulată de contestatoare și cererea de intervenție accesorie formulată de Colegiul Consilierilor Juridici Prin decizia civilă nr. 1446/R/20.06.2008 Curtea de APEL CLUJa admis recursul formulat de contestatoare împotriva sentinței civile nr. 351/28.02.2008 a Tribunalului Cluj, pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Contestatoarea a fost salariata intimatei în funcția de , până la data de 05.06.2007 când angajatorul a emis Decizia nr. 1590/05.06.2007 prin care s-a dispus sancționarea contestatoarei cu desfacerea contractului individual de muncă prin concediere disciplinară, în temeiul art. 61, lit. a.
Din analiza deciziei nr. 1590/05.06.2007 instanța a reținut următoarele: faptele pentru care contestatoarea a fost sancționată, respectiv absențele de la serviciu, s-au petrecut la datele de 30.03.2007 și 02.04.2007. Referitor la ermenul de aplicare a sancțiunilor disciplinare, aspect reglementat de art. 268 alin. 1 din Codul muncii, instanța a reținut că ” angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în forma scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei “.
Din analiza adresei nr. 920/03.04.2007 emisă de intimată a reieșit că la data emiterii adresei intimata cunoștea faptul că contestatoarea a lipsit de la serviciu la datele care sunt menționate și în decizia de sancționare. Mai mult chiar, prin adresa respectivă contestatoarea era informată că trebuia să depună explicațiile la registratura Academiei de Muzică până la data de 04.04.2007 orele 12.
Prin adresa nr. 933/03.04.2007 contestatoarea a depus notele explicative solicitate.
Din aceste acte reiese cu claritate faptul că intimata cunoștea faptele imputate contestatoarei și a și dispus demararea cercetării disciplinare, încă de la data de 03.04.2007 astfel că decizia de sancționare a fost emisă după trecerea termenului legal de 30 de zile.
Faptul că cercetarea disciplinară s-a prelungit cu mult peste termenul legal este culpa angajaților intimatei care au finalizat referatul de cercetare disciplinară prealabilă doar la data de 30.04.2007.
Având în vedere prevederile art. 268 alin. 1 din Codul muncii instanța a admis contestația formulată de contestatoare și cererea de intervenție formulată de Colegiul Consilierilor Juridici C, a anulat ca tardiv emisă decizia nr. 1590/05.06.2007 emisă de intimată și a dispus reintegrarea contestatoarei în postul și funcția avute anterior concedierii.
În temeiul art. 274. proc. civ. fiind în culpă procesuală, instanța a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată, respectiv onorariu avocațial în cuantum de 3 000 lei.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termen legal reclamanta C și pârâta Academia de Muzică ” Gh. “.
Reclamanta prin recursul declarat solicitat admiterea recursului în baza art. 304/1 și 304 pct. 9 Cod proc.civ. și modificarea sentinței în sensul acordării în baza art. 78. muncii unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu 5.06.2007 până la momentul reintegrării.
Totodată solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă totală de 6.000 lei.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că deși prin acțiune solicitat aplicarea disp. art. 78., instanța omis să se pronunțe asupra acestei cereri, deși în situații similare în care s-au anulat decizii de concediere și s-a dispus reintegrarea contestatorilor în postul și funcția avută anterior concedierii, s-a făcut aplicarea acestei dispoziții.
Pârâta Academia de Muzică “G ” solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, s- invocat faptul că pe de o parte, încheierea din 10.11.2008 nu este semnată de către un judecător, fiind incident motivul de casare prev. de art. 304 pct. 5 Cod proc.civ. iar, pe de altă parte, soluționarea cauzei s-a făcut nefondat pe excepția de tardivitate emiterii deciziei de sancționare.
Se impunea analizarea excepțiilor și a fondului în raport de prevederile deciziei de concediere.
Din cuprinsul deciziei nr. 1590/5.06.2007 emisă de intimată, s-a procedat la desfacerea contractului de muncă al reclamantei pentru fapta de declarații de dezinformare și inducere în eroare furnizate angajatorului și instanței și nicidecum absența de la serviciu din data de 30.03.2007.
a luat cunoștință despre inducerea sa în eroare la data de 8.05.2007, când intrând în posesia încheierii de ședință din 30.03.2007 a aflat despre lipsa contestatoarei de la dezbateri și de cererea depusă de către aceasta din care rezultă că la acea dată este plecată la
Începând cu data de 8.05.2007 când s- constatat dezinformarea și inducerea în eroare, adică abaterea disciplinară pentru săvârșirea căreia s-a decis desfacerea contractului de muncă prin decizia nr. 1590/5.06.2007 s-au întreprins toate măsurile prevăzute în Codul muncii pentru parcurgerea procedurii de sancționare.
Aplicarea sancțiunii s- făcut în termenul prev. de art. 268 alin. 1, în raport de data la care s- cunoscut abaterea de către angajator, dar instanța, din cauza erorii asupra temeiului desfacerii contractului de muncă a reținut eronat incidența excepției tardivității emiterii deciziei de sancționare.
Prin întâmpinările formulate, reclamanta solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă, iar pârâta respingerea căii de atac promovată de reclamantă.
Analizând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate, curtea constată ca acestea sunt fondate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Contestația împotriva deciziei de sancționare nr. 1590/05.06.2007 a fost soluționată în sensul admiterii și anulării acestei decizii, motivul fiind acela al emiterii deciziei peste termenul legal prevăzut imperativ de 268 alin. 1 Codul muncii.
După cum reiese din considerentele hotărârii primei instanțe, faptele pentru care contestatoarea a fost sancționată, respectiv absențele de la serviciu, s-au petrecut la datele de 30.03.2007 și 02.04.2007. Așadar, prima instanță a reținut că faptele pentru care contestatoarea a fost sancționată au fost absențele nejustificate din cele două zile.
Analizând însă cuprinsul deciziei nr. 1590/05.06.2007 emisă de intimată, reiese cu claritate că temeiul aplicării sancțiunii nu este cel reținut de prima instanță.
Astfel, în art. 2 pct. 1 și 5 din actul supus analizei, se arată expres că temeiul concedierii îl constituie declarațiile de dezinformare și inducere în eroare furnizate angajatorului și instanței, respectiv că fapta în sine constă în nesinceritatea arătată de angajată, care a afirmat că a fost la tribunal, în realitate instanța consemnând lipsa sa și de asemenea invocarea unei deplasări la ÎCCJ B, deși nu a solicitat nicio delegare în acest sens și nici nu a comunicat această intenție conducerii instituției angajatoare.
Reținerea în sarcina contestatoarei a abaterii constând în inducerea în eroare a angajatorului se coroborează și cu cele arătate în art. 4 al deciziei de sancționare, cu ocazia precizării prevederilor din statutul disciplinar și regulamentul intern încălcate da salariată.
Reiese din cele arătate că prima instanță a fost în eroare cu privire la faptele pentru care contestatoarea a fost sancționată. Instanța a reținut că motivul aplicării sancțiunii l-a constituit absența de la serviciu în zilele de 30.03.2007 și 02.04.2007, împrejurare pe care angajatorul a cunoscut-o în data de 03.04.2007, astfel încât aplicarea sancțiunii la data de 05.06.2007 este tardivă. Motivul real al aplicării sancțiunii, l-a constituit însă atitudinea nesinceră a contestatoarei față de instituția angajatoare, constând în inducerea în eroare a celei din urmă, cu privire la motivul absenței sale din instituție la cele două date. Contestatoarea a justificat absența sa prin aceea că a fost prezentă în instanță la cele două date, fapt care s-a adeverit ulterior ca nefiind conform cu realitatea. Momentul la care angajatorul a cunoscut că a fost indus în eroare, respectiv că la data de 30.03. 2007 contestatoarea nu a fost prezentă în instanță este data de 08.05.2007, când a intrat în posesia încheierii de ședință de la termenul de judecată din 30.03. 2007 întocmită în dosar nr- al Tribunalului Cluj ( f 28 și 30 dos. nr- al Curții de APEL CLUJ ), din cuprinsul căreia reiese că la acest termen contestatoarea nu s-a prezentat în instanță. La data de 28.03.2007 contestatoarea a depus o cerere de amânare la acest dosar, invocând faptul că la termenul de judecată din 30.05.2007 nu va fi prezentă în instanță, fiind plecată la Înalta Curte de Casație și Justiție( 24). Conform celor consemnate în cuprinsul încheierii, instanța a și dat curs acestei cereri de amânare. Cererea contestatoarei formulată în dosar nr- al Tribunalului Cluj, de îndreptarea a erorii materiale din încheierea de ședință din 30.03.2007 în sensul că la acel termen aceasta a fost prezentă în instanță s-a respins în urma consultării caietului grefierului de ședință.
La data de 03.04.2007 contestatoarea a depus scriptul înregistrat sub nr. 933, adresat conducerii Academiei de Muzică explicând absența sa din data de 30.03.2007, prin aceea că “a avut cauză cu greco-catolicii”.
Din ansamblul celor arătate reiese că prima instanță a reținut eronat temeiul sancționării contestatoarei și raportat la acest temei a soluționat cauza pe excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare.
Întrucât excepția reținută nu este incidentă în raport de motivele reale ce au stat la baza emiterii deciziei nr. 1590/05.06.2007 de către intimată, în baza art. 312 alin. 5 Cod proc. civ. curtea va admite ambele recursuri, va casa sentința în întregime și va trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.
Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza temeinicia motivelor de sancționare prin prisma prevederilor arătate de instituția angajatoare ca fiind încălcate – art. 4 din decizia contestată – ( 33-36 dos. nr- al Tribunalului Cluj ), legalitatea deciziei de sancționare din perspectiva prev. art. 268 Codul muncii, precum și împrejurarea dacă pretenția contestatoarei de aplicare a disp. art. 78 Codul muncii este fondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamanta și pârâta ACADEMIA DE MUZICĂ “G “împotriva sentinței civile nr. 2340 din 8 decembrie 2008 completată a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr- pe care o casează în întregime și trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 30 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – –
în,semnează
Vicepreședintele instanței
– –
Red. MV dact. GC
2ex/17.07.2009
Jud. primă instanță:,
