Contestație decizie de concediere. Decizia 1681/2009. Curtea de Apel Cluj


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale

pentru Minori și Familie

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1681/R/2009

Ședința publică din 30 iunie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos

JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședintele instanței

JUDECĂTOR 3: Laura

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta GRUP SRL împotriva sentinței civile nr. 454 din 23 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- privind și pe reclamanta, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamanta intimată personal și asistată de avocat și reprezenta recurentei – avocat din cadrul baroului

Procedura de citare este realizată.

Recursul a fost declarat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 11 iunie 2009, reclamanta a înregistrat la dosar, prin serviciul registratură al instanței întâmpinare comunicându-i-se un exemplar al acestui înscris reprezentantei recurentei.

Se constată de asemenea că a fost depus la dosar de către pârâtă preavizul din data de 21 aprilie 2008.

Reprezentanta intimatei invocă excepția nulității recursului întrucât cererea de recurs, conform cu art 301 alin.1 proc.civ. nu cuprinde datele de identificare ale părții.

Reprezentanta pârâtei solicită respingerea acestei excepții cererea de recurs fiind îndreptată împotriva unei sentințe pronunțată de Tribunalul Cluj, sentință în care sunt cuprinse toate datele de identificare ale societății.

Instanța respinge excepția invocată având în vedere că că s-a pronunțat Curtea Constituțională asupra sancțiunii nulității omisiunii de a preciza elementele de identificare prevăzute de art. 301 alin.1 lit.a proc.civ. învederate de reprezentanta reclamantei intimate.

Reprezentantele părților arată că nu au cereri de formulat.

Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.

Solicită reprezentanta pârâtei recurente admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei urmând a depune la dosar dovada acestora până la sfârșitul dezbaterilor.

Reprezentanta reclamantei pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată. Arată că preavizul depus la dosar de pârâtă și transmis prin fax nu corespunde actului inițial fiind un înscris întocmit “pro causa” nefiind identic cu cel depus în fața primei instanțe.

În replică, reprezentanta pârâtei solicită amânarea pronunțării în cauză pentru a face dovada că la instituția pe care o reprezintă există mai multe numere de fax iar preavizul a fost comunicat de la un alt număr decât cel existent în antetul preavizului depus la dosar în fața instanței de recurs.

Instanța respinge cererea de amânare a pronunțării având în vedere că numărul de fax de pe care se susține că a fost comunicat preavizul nu are nici o relevanță și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Asupra recursului declarat:

Prin sentința civilă nr. 454/23 februarie 2009, Tribunalul Cluja admis în parte contestația formulată de, împotriva pârâtei SC grup SRL C-N și anulat Decizia nr. 1/3 iunie 2008 emisă de intimată. Aceasta a fost obligată să achite reclamantului drepturile salariale restante, începând cu 4 iunie 2008 și până la rămânerea irevocabilă hotărârii.

S-a respins cererea reclamantei pentru obligarea intimatei la plata despăgubirilor potrivit Contractului Colectiv de Muncă.

Intimata fost obligată la 600 lei cheltuieli de judecată.

Pentru pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:

Potrivit art. 65 din Codul muncii, angajatorul poate lua decizia concedierii salariatului pentru cazul desființării locului de muncă, dar pentru valabilitatea acestei măsuri trebuie să dea un preaviz de cel mult 15 zile, potrivit art. 73. muncii.

Întrucât nu s- făcut dovada preavizului, s- constatat nulitatea deciziei de concediere și a fost obligată unitatea intimată la plata despăgubirilor echivalente cu salariul din 4 iunie 2008, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Întrucât alte pretenții ale reclamantei nu au fost dovedite, acțiunea a fost admisă numai în parte.

Împotriva acestei sentințe declarat recurs intimata SC Grup SRL C-N, solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestației.

În motivele aflate la 2-3 s- arătat că prima instanță nu ținut seama de probele ce au fost administrate în cauză, reținând cu totul netemeinic că nu s-a făcut dovada comunicării preavizului dat contestatoarei. Aceasta primit preavizul, consemnat prin fax la locul său de muncă (Vama Aeroport) și găsit un alt angajator, cu care încheiat contract de muncă.

Fiind respectat art. 73 din Codul muncii, decizia de concediere nu este lovită de nulitate, sentința fiind neîntemeiată.

Recursul va fi admis pentru următoarele considerente:

Așa cum s- reținut în prima parte considerentelor, tribunalul constatat nulitatea deciziei de concediere contestatoarei – pentru încălcarea obligației prescrise angajatorului de art. 73. muncii.

Potrivit acestui text legal, persoanele concediate – printre alte situații – și în temeiul art. 65 muncii, beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare, încălcarea acestui drept atrăgând nulitatea hotărârii, conform art. 76. muncii.

Prin contestația formulată s- invocat încălcarea dreptului la preaviz, nefiind criticată decizia de concediere sub aspectul temeiniciei măsurii luate și nefiind solicitată reintegrarea în muncă, ci doar echivalentul salariilor de care contestatoarea nu a beneficiat din data de 4 iunie 2008 până la rămânerea irevocabilă hotărârii judecătorești.

Este adevărat că, prin Decizia nr. 1 din 3 iunie 2008, în temeiul art. 65. muncii, reclamanta fost concediată, începând cu data de 4 iunie 2008, având în vedere reducerea activității vamale, din decizie lipsind mențiunile referitoare la perioada de preaviz ( 4).

Pentru lipsa preavizului fost sesizat Inspectoratul Teritorial d e Muncă ( 9).

Societatea intimată, în apărare, depus la dosar actul denumit “” datat 21 aprilie 2008, prin care angajata este notificată că va fi concediată în baza art. 65 muncii.

Actul respectiv nu este semnat de contestatoare ( 16) însă apare în registrul societății sub nr. 24A ( 42).

În declarația dată de administratorul firmei ( 51), acesta afirmă că s- încercat predarea preavizului către contestatoare, aceasta refuzând să semneze. Aceeași împrejurare rezultă și din procesul verbal încheiat la 21 aprilie 2008, semnat de doi martori (depus în recurs – 12) care confirmă că, contestatoarea a fost convocată telefonic pentru a-i fi predat preavizul, aceasta refuzând.

În raport de aceste elemente, se constată că prima instanță nu administrat un probatoriu suficient din care să rezulte cu certitudine că reclamantei i s-a dat preaviz sau nu și în caz afirmativ, necomunicarea actului se datorează refuzului acesteia.

Sub acest aspect, este de observat că, art. 73. muncii prevededreptulangajatului la preaviz, drept de care acesta poate beneficia indiferent de modul în care i se aduce la cunoștință, acordarea lui sau de indicarea lui în cuprinsul deciziei de concediere.

În raport de cele de mai sus, constatarea nulității concedierii numai pentrulipsa probei comunicării preavizuluiapare fi excesiv de formală, cu atât mai mult cu cât instanța nu a dovedit rol activ în administrarea tuturor probelor necesare stabilirii unei stări de fapt concrete, hotărârea fiind nefondată.

Potrivit art. 304 pct. 7 Cod proc.civ. se impune completarea probatoriului administrat de prima instanță, inclusiv în raport și de actul nou depus în recursul, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 și 5 Cod proc.civ. se va admite recursul și se va casa sentința, trimițând cauza aceleiași instanțe pentru nouă judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta GRUP SRL împotriva sentinței civile nr. 454 din 23 februarie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 30 iunie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

– – – – –

plecată în, semnează plecată în,semnează

vicepreședintele instanței vicepreședintele instanței

JUDECĂTOR JUDECĂTOR

– – – –

GREFIER

Red. PG dact. GC

2 ex/31.07.2009

Jud. primă instanță:.