ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 527/R/2009
Ședința publică din data de 5 martie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan Judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Sergiu
GREFIER:
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanții G, G, OG, A, G, G, G, împotriva sentinței civile nr. 2137 din 13 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâții COMPANIA NAȚIONALĂ DE FERATE CFR SA – SUCURSALA REGIONALA CF C N și SC CF SA, având ca obiect conflict de muncă.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 3 martie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2137 din 13 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea formulată si precizată de către reclamanții G, G, OG, A, G, intervenienții în nume propriu, G, G, in contradictoriu cu pârâtele COMPANIA NATIONALA DE FERATE CFR SA – SUCURSALA REGIONALA CFR C N si SC CF SA, cu sediul în
Au fost respinse cererile de interventie în interes propriu formulate de către intervenientii, G, G, in contradictoriu cu pârâtele COMPANIA NATIONALA DE FERATE CFR SA – SUCURSALA REGIONALA CFR C N, si SC CF SA.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că conform copiei carnetelor de muncă reclamanții si intervenienții au desfășurat activitate în cadrul Companiei Nationale CFR SA în calitate de electricieni pe perioadele indicate în precizările de acțiune.
Metodologia de încadrare in grupa I-a de muncă este prevăzută în Ordinul 50/1990, care a fost preluată și de către Legea nr. 19/2000 republicată. Astfel, incadrarea in grupele I-a și II-a de muncă se va face in situația in care, cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la locurile de muncă (activități, meserii, funcții) prevăzute in aceste grupe, depăseste nivelul maxim admis prevăzut în Normele republicane de protectia muncii.
Potrivit prevederilor art.15 alin.2 din Ordinul 50/1990, ținând seama de prevederile art.2 și 3 din Decretul-Lege nr.68/1990, unitățile aveau obligația să analizeze și să precizeze, în termen de 30 de zile de la data aprobării prezentului ordin, pe baza documentelor existente în unitate situația încadrării personalului în grupele I și II de muncă începând cu 18.03.1969 și până în prezent.
Conform disp.art. 3 lit.e din HG nr. 4/04.01.2001, Ministerul Muncii si Solidarității Sociale avea obligatia de a controla, aplica unitar si a veghea la respectarea prevederilor legale în acest domeniu. Exercitarea controlului aplicării normelor privind condițiile de muncă privesc atât sectorul public cât si cel mixt sau privat.
Așa cum au prevăzut dispozitiile Decretului-Lege 68/1990 si HG nr. 1223/1990, locurile de muncă în care activitatea se incadrează în grupa I-a si a II-a de muncă urmau a fi precizate de către Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, Ministerul Sănătății si Comisia Natională pentru Protectia, rezultatul acestei activități fiind concretizat in Ordinul S nr. 50/1990. Punctul 6 din acest Ordin prevedea că nominalizarea persoanelor a căror activitate se incadra in grupele I-a si a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale, tinând seama de conditiile concrete din fiecare unitate.
Ordinul comun nr. 125/05.05.1990 emis de către Ministerul Muncii si sociale si Ministerul Sănătății a stabilit locurile de muncă, activitățile si cu categoriile profesionale ce se încadrează în grupele I-a si a II-a de muncă în vederea pensionării. Acest Ordin, așa cum rezultă chiar din preambulul său a fost emis în baza Legii 3/1977 si în conformitate cu prev.art. 2 al Decretului-Lege nr. 68/1990, prin care se urmărea inlăturarea unor inechități ivite in salarizarea personalului, în acordarea sporurilor si încadrarea in grupele de muncă.
Dovada activității în muncă a unui salariat se face cu carnetul de muncă în care se fac înscrierile cu privire la activitatea prestată, conditiile de muncă, functia si salarizarea, precum si alte acte emise de unitate.
Până în anul 1992 nu s-a plătit de către angajator contributie suplimentară pentru locurile de muncă cu conditii deosebite, singurul beneficiu al salariatului care a lucrat in asemenea condiții fiind reducerea vârstei standard de pensionare.
Stabilirea condiției speciale de muncă si grupele de muncă în care sunt încadrate persoanele cu contract de muncă nu este atributul instanței de judecată.
Din materialul probator existent la dosarul cauzei, rezultă că reclamantilor si intervenienților li s-a acordat grupa a II-a de muncă pentru activitatea desfășurată, pentru această activitate plătindu-se contribuțiile la bugetul asigurărilor sociale de stat. In această situație aceștia nu pot pretinde încadrarea intr-o altă grupă de muncă, având în vedere atât activitatea desfășurată cât si faptul că angajatorul inițial, cel care a achitat contribuțiile trecut prin nenumărate proceduri de reorganizare.
Având în vedere cele arătate mai sus, la termenul de astăzi instanta a respins cererea in probatiune privind efectuarea unei expetize tehnice pentru considerentele anterior arătate. Pe de altă parte, practica judiciară, respectiv a celor dispuse prin Sentința civilă nr. 58/13.01.2005 a Tribunalului Cluj – Secția Mixtă De Administrativ Si Fiscal, De Conflicte De Muncă Si Asigurări Sociale nu poate avea corespondent in speta dedusă judecății din două motive: în primul rând practica judiciară nu este un izvor de drept, iar în al doilea rând reclamantii care au formulat cerere in acel dosar indeplineau functia de electromecanici iar nu de electricieni. Expertiza a fost incuviințată de către instanță, iar intimata nu a avut obiecțiuni la raportul de expertiză deoarece reclamantii si-au desfășurat activitatea in conditiile arătate de către expert.
Față de cele ce preced, instanța in temeiul art. 283 si urm. din Codul Muncii a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată si precizată de către reclamanți în contradictoriu cu pârâții. De asemenea, în temeiul acelorasi prevederi legale si pentru aceleași motive a respins si cererile de interventie formulate de către intervenienții în nume propriu.
Împotriva acestei hotărâri au formulat recurs reclamanții si intervenienții, solicitând modificarea în totalitate a sentinței atacate, in sensul admiterii în întregime a acțiunii astfel cum aceasta a fost formulată.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că tribunalul a respins acțiunea în constatare cu motivarea greșită că stabilirea condițiilor speciale de muncă în care sunt încadrate persoanele cu contract de muncă nu este atributul instanței de judecată.
O astfel de motivare, deși îmbracă forma unor chestiuni de fapt, a dezbaterii în fond a pricinii, are caracterul unei excepții peremtorii – necompetenta generală a instanței de a soluționa un astfel de litigiu – excepție ce ar fi trebuit pusă în discuția părților.
Dincolo de această eroare de procedură și calificarea greșită a acestei argumentații dată de instanța de fond, recurenții au mai arătat că concluzia instanței este profund greșită atâta vreme cât nu se poate face dovada că salariații nu au fost corect informați cu privire la condițiile de muncă și riscurile la care sunt supuși.
Mai mult, art.6 din Ordinul 50/1990 nu instituie o procedură prealabilă obligatorie pentru instanță. O interpretare contrară ar însemna ca un act administrativ să capete un caracter definitiv și să nu poată fi supus controlului și cenzurii unei instanțe de judecată, fiind astfel încălcate prevederile art.21 din Constituție.
Cercetând fondul cauzei, instanța ar fi trebuit să observe că reclamanții nu au o meserie sau activitate diferită față de ceilalți, așa cum s-a susținut, ci, dimpotrivă, titulatura este o denumire acordată structurii administrative din care fac parte mai multe secții, printre care și. Deși meseriile reclamanților sunt prevăzute în grupa II de muncă, activitatea în aceste funcții se desfășoară concomitent și într-un climat similar cu cel al electricienilor LC, încadrați conform art. 123 din Ordinul 50/1990 în grupa I de muncă.
Reclamanții au mai arătat că în țară au fost admise irevocabil mai multe acțiuni similare, practica neunitară generând în acest caz o care nu se bazează pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Curtea de Apel, deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 735/C/2008 pronunțată de Tribunalul Bihors -a admis acțiunea formulată de intervenienții din prezenta cauză pentru încadrarea lor în grupa I de muncă, pentru perioada arătată în sentința amintită fiind incidentă autoritatea de lucru judecat. Ca atare, Curtea va admite excepția de lucru judecat în privința intervenienților – 01.01.1986 – 01.12.1993; – 01.03.1972 – 01.07.1991; – 01.01.1989 – 01.07.1991; G – 18.09.1973 – 01.07.1991; – 26.09.1977 – 01.05.1995; – 01.12.1980 – 01.07.1991; – 18.07.1973 – 18.02.1974 și 12.06.1975 – 01.07.1991; 17.09.1976 – 01.07.1991; – 01.12.1983 – 01.04.2001; – 01.04.1987 – 01.07.1991 și 01.01.1994 – 01.04.200; – 01.08.1983 – 01.04.2001, – 01.03.1979 – 01.09.1991; Huse – 05.07.1973 – 21.06.1975 și 15.12.1976 – 01.07.1991; 27.02.1975 – 21.06.1975, 11.12.1976 – 10.03.1977 și 21.03.1977 – 01.07.1991.
În ceea ce privește motivele de recurs invocate, Curtea reține că hotărârea primei instanțe nu conține motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, așa cum prevede în mod expres art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă. Prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 Cod procedură civilă au fost edictate atât în interesul unei bune administrări a justiției și încrederii ce trebuie sa inspire justițiabililor cât și pentru a se da instanțelor superioare posibilitatea de realiza controlul judiciar. Obligația instanțelor de a-și motiva în mod corespunzător deciziile reprezintă și una dintre garanțiile dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, iar în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că absența motivării poate impieta asupra dreptului menționat anterior mai ales în situația în care decizia nemotivată este susceptibilă de a fi atacată pe fond la o instanță superioară.
Sub acest aspect, este de observat că deși prin sentință s-a dispus respingerea pe fond a cererii, soluția pronunțată s-a întemeiat, în principal, pe considerentele referitoare la obligația pe care o au conducerea unităților și a sindicatelor de a nominaliza persoanele care se încadrează în grupele I și II de muncă, precum și pe împrejurarea că acestea au apreciat corect că activitatea reclamanților s-a desfășurat în grupa a II-a de muncă, soluție ce echivalează practic cu admiterea unei necompetențe generale a instanțelor de a soluționa astfel de litigii.
În ceea ce privește fondul litigiului, instanța reține că listele cuprinse în Ordinul 50/1990 nu conțin o enumerare limitativă care se încadrează în grupa I și a II-a de muncă. Posibilitatea extinderii acestor activități rezultă din art. 3 alin. (2) din ordin, respectiv din nota de fundamentare a HG 1223/1990, esențial fiind ca această extindere să se realizeze în funcție de condițiile concrete de muncă.
Or, față de specificul muncii recurenților, Curtea reține că activitatea acestora este legată de siguranța circulației, și nu doar concură la siguranța circulației, formând echipe de lucru comune, în condiții identice cu colegii acestora electricienii LC, încadrați conform art.123 din Ordinul 50/1990 în grupa I de muncă. Ca atare, reclamanții nu au o meserie sau activitate diferită față de ceilalți, așa cum s-a susținut, ci, dimpotrivă, titulatura este o denumire acordată structurii administrative din care fac parte mai multe secții, printre care și.
În consecință, față de considerentele expuse mai sus, Curtea constată că recursul formulat este întemeiat în parte, motiv pentru care, în temeiul art. 304.pr.civilă rap. la art. 312.pr.civilă, urmează a-l admite și va modifica în parte sentința civilă nr.2137/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de reclamanții G, G, OG, A, G, și de intervenienții, G, G, împotriva sentinței civile nr.2137/13.11.2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în întregime acțiunea reclamanților G, G, OG, A, G în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de Ferate CFR – Sucursala Regională CF C-N și, CF
Obligă pârâta Compania Națională de Ferate CFR A – Sucursala Regională CF C- să recunoască că activitatea desfășurată de reclamanți în cadrul secției Instalații de Electrică de la data angajării fiecăruia și până la 1 aprilie 2001 se încadrează în grupa I de muncă.
Obligă pârâta CF A să rectifice în acest sens carnetele de muncă ale reclamanților.
Admite excepția de lucru judecat în privința invervenienților – 01.01.1986 – 01.12.1993; – 01.03.1972 – 01.07.1991; – 01.01.1989 – 01.07.1991; G – 18.09.1973 – 01.07.1991; – 26.09.1977 – 01.05.1995; – 01.12.1980 – 01.07.1991; – 18.07.1973 – 18.02.1974 și 12.06.1975 – 01.07.1991; 17.09.1976 – 01.07.1991; – 01.12.1983 – 01.04.2001; – 01.04.1987 – 01.07.1991 și 01.01.1994 – 01.04.200; – 01.08.1983 – 01.04.2001, – 01.03.1979 – 01.09.1991; Huse – 05.07.1973 – 21.06.1975 și 15.12.1976 – 01.07.1991; 27.02.1975 – 21.06.1975, 11.12.1976 – 10.03.1977 și 21.03.1977 – 01.07.1991.
Admite în parte cererea de intervenție formulată și obligă Compania Națională de Ferate CFR – Sucursala Regională CF C-N să recunoască că activitatea desfășurată de intervenienți în cadrul secției Instalații de Electrică de la data angajării fiecăruia și până la 1 aprilie 2001 se încadrează în grupa I de muncă cu excepția perioadelor de mai sus, pentru care operează autoritatea de lucru judecat.
Respinge restul pretențiilor formulate.
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 martie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – – –
GREFIER
Red./
3 ex./16.03.2009
