Contractul de arendare. Încetarea efectelor contractului Societăţi comerciale


Constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Făgăraş sub nr.1992/226/2010, reclamanta SC P SRL F a solicitat în contradictoriu cu pârâţii C Ş prin primar, C L Ş, SC I O SRL, P P, T A, I N, P S, B G, S E, B S, C G, G G, D M, P C, G E, B A, I E, C I, C I, V D, D M, C F, P G, P M, C M, V I, T D, G V, C M, P E, P V, B B, B G, B E, M V, B C, V M, M I, C B, P M, F O, C D M, B G, B A, B L, M M, B G, F E, P I M, M V, B G, C S, B E, B N, I C A, S F, A O, B S, B I, B V, C E, B B, B A, B V, K M, P E, P F, B R, B A, P V, B V, T E, R A, B E, E C, a se constata valabilitatea contractelor de arendare încheiate între reclamantă şi pârâţii persoane fizice şi nevalabilitatea contractelor încheiate de aceeaşi pârâţi cu pârâta SC I SRL pentru aceleaşi suprafeţe de teren şi obligarea pârâţilor C Ş şi C L Ş să radieze din Registrul special de arendare a terenurilor a contractelor încheiate de pârâţi şi SC I SRL, cu cheltuieli de judecată.

La data de 4 ianuarie 2011 reclamanta a precizat cerere de chemare în judecată în sensul solicitării instanţei de a constata nulitatea absolută a contractelor de arendare, a Acordurilor adiţionale încheiate între pârâţi şi a Declaraţiilor la contractul de arendă date de pârâţii persoane fizice.

Prin sentinţa civilă nr.1155/27.06.2011 Judecătoria Făgăraş a admis excepţia de necompetenţă materială a Judecătoriei Făgăraş şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov.

La Tribunalul Braşov prezenta cauză a fost înregistrată sub nr.9432/62/2011.

Prin sentinţa civilă nr.456/S/20.12.2011 Tribunalul Braşov a respins cererea de a se lua act de renunţarea reclamantei la judecata primului petit din acţiunea introductivă de instanţă, formulată de pârâtul SC I O SRL.

A respins excepţia nulităţii petitului al doilea al acţiunii.

A respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC P SRL în contradictoriu cu pârâţii C Ş, S.C. I O SRL, P P, T A, I N, P S, B G, S E, B S, C G, G G, D M, P C, G E, B A, I E, C I, C I, V D, D M, C F, P G, P M, C M, V I, T D, G V, C M, P E, P V, B B, B G, B E, M V, B C, V M, M I, C B, P M, F O, C D M, B G, B A, B L, M M, B G, F E, P I M, M V, B G, C S, B E, B N, I C A, S F, A O, B S, B I, B V, C E, B B, B A, B V, K M, P E, P F, B R, B A, P V, B V, T E, R A, C L AL COMUNEI Ş, B E, E C.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Pârâţii persoane fizice au notificat pârâtei SC I O SRL, în toamna anului 2008, intenţia de reziliere a contractelor de arendă, începând cu 21.09.2008, menţionând că în cazul în care nu îşi exprimă acordul pentru reziliere, se va solicita în instanţă plata arendei actualizată, cheltuieli de judecată şi daune în valoare de 100 lei/zi până la plata integrală a obligaţiilor.

Pe aceste notificări s-a pus menţiunea „de acord” şi a semnat pentru arendaş P E şi Z O, la data de 3.03.2009.

În baza acestor înscrisuri, contractele de arendare au fost radiate din registrul special şi s-au înscris alte contracte de arendare, încheiate pentru aceleaşi terenuri, de către pârâţii persoane fizice, în calitate de arendatori, ai terenurilor, şi societatea reclamantă, reprezentată de P E.

Ulterior, pârâta SC I O SRL a solicitat şi a obţinut reînscrierea în registrul special a contractelor de arendare iniţiale.

Pentru reînscrierea acestor contracte unii dintre proprietari, pârâţi în cauză, şi-au exprimat acordul în mod expres, semnând acte adiţionale şi declaraţii sub semnătură privată.

P E, reprezentanta legală a societăţii pârâtă, a fost împuternicită, pentru o perioadă de timp, de către reprezentanţii SC I O SRL să se ocupe de administrarea firmei.

Între aceştia au apărut unele neînţelegeri care au ajuns la formularea de plângeri penale.

În una din plângerile formulate, Z O a contestat semnăturile de pe notificările pârâţilor arendatori, iar în urma expertizei efectuate s-a stabilit că semnătura aparţine acestuia.

În prezent, pentru terenurile proprietatea pârâţilor arendatori sunt încheiate şi înscrise în registrul special câte două contracte de arendă, ceea ce a determinat blocarea fondurilor de la Agenţia de plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură. Acesta este motivul care a determinat-o pe reclamantă să formuleze prezenta acţiune.

Aşa cum a precizat reclamanta, petitul principal este acela de a se constata nulitatea contractelor dublu înregistrate pentru lipsa obiectului contractului şi pentru lipsa de consimţământ valabil exprimat.

Solicitarea reclamantei nu a fost clar formulată, iar aceasta nu a înţeles să precizeze acest petit, astfel că nu s-a clarificat dacă se solicită şi constatarea nulităţii contractelor încheiate între pârâţi în anul 2007, deoarece acestea au fost înregistrate, radiate şi apoi reînregistrate, sau se solicită numai nulitatea actelor adiţionale la aceste contracte şi declaraţiile date de pârâţii proprietari ai terenurilor pentru reînscrierea contractelor.

Faţă de situaţia constatată, instanţa a analizat atât nulitatea contractelor, cât şi a actelor ulterioare.

Contractele de arendare încheiate între pârâţi în anul 2007 au respectat forma solemnă prevăzută de Legea 16/1994, în vigoare la data încheierii contractelor şi nu s-a dovedit nevalabilitatea consimţământului exprimat de părţi.

În ce priveşte obiectul contractului s-a reţinut că arendarea are un dublu obiect, respectiv bunurile arendate şi preţul plătit de arendaş, numit arendă.

Contractele încheiate între pârâţii proprietari ai terenurilor, în calitate de arendatori, şi pârâta SC I O SRL, în calitate de arendaş, menţionează drept obiect terenurile situate în extravilanul localităţii F, deţinute în proprietate de fiecare arendator, iar valoarea arendei a fost stabilită la 23 euro /ha.

Obiectul există şi este arătat în cuprinsul contractului, astfel că nu se poate reţine că aceste contracte de arendare sunt lovite de nulitate pentru motivele invocate.

Nulitatea actelor intitulate acte adiţionale şi declaraţia s-a solicita pentru aceleaşi motive, respectiv lipsa consimţământului valabil exprimat şi lipsa obiectului contractului.

Ca şi în cazul contractelor iniţiale, motivul de nulitate pentru lipsa consimţământului valabil exprimat nu a fost dovedit prin nici un mijloc de probă. Consimţământul a fost exprimat prin semnătură şi nu s-a dovedit constrângerea la care a fost supusă partea semnatară.

De altfel, acest motiv nu atrage nulitatea absolută actului, ci nulitatea relativă, iar reclamanta a solicitat a se constata nulitatea absolută.

Lipsa obiectului contractului a fost invocat ca motiv de nulitate a actelor încheiate în anul 2009, cu motivarea că actele iniţiale, încheiate în anul 2007 au fost reziliate prin acordul părţilor şi s-a încercat reactivarea acestora în perioada în care pentru aceleaşi terenuri existau alte contracte de arendă.

Cu privire la rezilierea contractelor de arendă încheiate în anul 2007, instanţa a reţinut următoarele:

Contractul de arendare este un contract solemn, deoarece forma scrisă prevăzută de lege condiţionează valabilitatea sa. Potrivit art. 6 din legea 16/1994 sunt valabile şi opozabile numai contractele de arendare încheiate în scris şi înregistrate la consiliul local.

Prin acordul părţilor, contractul de arendare poate să înceteze înainte de a ajunge la termen – mutuus dissensus.

Deoarece contractul este valabil încheiat doar dacă este respectată forma impusă de lege, şi rezilierea prin acordul părţilor trebuie să îmbrace aceeaşi formă.

În cauză s-a susţinut că rezilierea contractelor a operat prin acordul părţilor, acest acord fiind exprimat de către arendaş prin semnarea notificării.

Instanţa a reţinut că în maniera mai sus expusă nu a operat rezilierea contractelor prin acordul părţilor deoarece forma scrisă, atât la încheierea contractului cât şi la desfiinţarea sa, nu este solicitată ad probationem, ci ad validitatem. Acordul de reziliere a contractelor nu a fost consemnat într-un înscris care să exprime în mod clar intenţia părţilor şi care să ateste rezilierea pe cale convenţională, ci a fost invocată din interpretarea dată semnăturii reprezentantului arendaşului pe notificarea de reziliere.

În rezoluţiile procurorilor şi în sentinţa penală depusă la dosar s-a reţinut că semnătura de pe notificări aparţine reprezentantului SC I O SRL, însă nu a fost analizată intenţia acestuia de a rezilia contractul şi nu s-a constatat în acest sens.

Deoarece nu a operat rezilierea, actele adiţionale şi declaraţiile privind reînscrierea contractelor de arendare iniţiale în registrul special nu sunt lipsite de obiect şi nu sunt lovite de nulitate absolută pentru acest motiv.

Deoarece nu a operat rezilierea pe cale amiabilă, iar contractele de arendare sunt în vigoare, nu se poate dispune radierea acestora din registrul special al C Ş.

Această soluţie se impune atât în cazul contractelor pentru care s-au încheiat ulterior acte adiţionale şi declaraţii, cât şi în cazul celorlalte contracte, deoarece justificarea înscrierii acestora în registrul special nu este condiţionată de existenţa acestor acte, ci de faptul că nu au fost reziliate contractele iniţiale.

Reclamanta a arătat că a solicita a se constata valabilitatea contractelor de arendare încheiate cu pârâţii proprietari de terenuri numai ca o consecinţă a constatării nulităţii contractelor dublu încheiate, nu ca un petit principal.

Instanţa nu a reţinut că sunt nule contractele dublu înregistrate, situaţie faţă de care va respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, fără a analiza dacă sunt îndeplinite condiţiile de valabilitate ale contractelor încheiate cu reclamanta.

O parte din arendatori, care au calitatea de pârâţi în prezenta cauză, au depus la dosar note de şedinţă în care au menţionat că doresc derularea în continuare a contractelor de arendă încheiate cu reclamanta, deoarece pârâta SC I O SRL nu şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract.

Poziţia exprimată de aceşti pârâţi nu poate fi apreciată ca atare pentru admiterea acţiunii deoarece aceste persoane au calitatea de arendatori şi nu pot solicita unilateral rezilierea contractelor.

Susţinerea acestor părţi că se impune nulitatea contractelor deoarece pârâta nu şi-a executat obligaţiile nu este întemeiată deoarece sancţiunea pentru neexecutarea obligaţilor contractuale nu este nulitatea, ci rezilierea contractelor.

Împotriva sentinţei a declarat apel reclamanta SC P SRL F, solicitând modificarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.

În dezvoltarea motivelor de apel se arată în esenţă că Acordurile adiţionale la contractele de arendare încheiate cu pârâta SC I O SRL sunt lipsite de obiect întrucât pârâţii nu mai puteau dispune de aceste suprafeţe, ele fiind deja arendate către societatea reclamantă în baza unor contracte valabile, înregistrate în registrul Special de la C L Ş.

Totodată, se invocă lipsa consimţământului pârâţilor atât la încheierea acestor acorduri adiţionale, cât şi a contractelor de arendare iniţiale, încheiate între pârâţi la data de 29 mai 2007.

Analizând cererea, în raport cu actele, lucrările dosarului şi cu motivele de apel, Curtea reţine următoarele:

Pârâţii P P, T A, I N, P S, B G, S E, B S, C G, G G, D M, P C, G E, B A, I E, C I, C I, V D, D M, C F, P G, P M, C M, V I, T D, G V, C M, P E, P V, B B, B G, B E, M V, B C, V M, M I, C B, P M, F O, C D M, B G, B A, B L, M M, B G, F E, P M, M V, B G, C S, B E, B N, I C A, S F, A O, B S, B I, B V, C E, B B, B A, B V, K M, P E, P F, B R, B A, P V, B V, T E, R A, B E, E C, respectiv antecesorii acestora, au încheiat contracte de arendă pentru terenurile pentru care li s-a reconstituit dreptul de proprietate, cu pârâta SC I O SRL, în luna mai a anului 2007, care au fost înregistrate în registrul special de arendă al Comunei Ş, după cum urmează: la nr. 96 contractul încheiat cu P P; la nr. 97 cel încheiat cu P I, decedat, care are ca succesori pe P E şi P F; la nr. 98 cel încheiat de T A; la nr. 99 cel încheiat cu B G, decedat, succesoare fiind B F, decedată, cu succesor B R; la nr. 100 cel încheiat cu I N; la nr.101 cel încheiat cu P S; la nr. 102 cel încheiat cu B G; la nr.108 cel încheiat cu S E; la 104 cel încheiat cu B S; la nr. 105 cel încheiat cu C G; la 106 cel încheiat cu G G; la nr. 108 cel încheiat cu D M; la nr. 109 cel încheiat cu P C; la 112 cel încheiat cu G E; la 111 cel încheiat cu B A; la nr. 113 cel încheiat cu I E; la nr. 115 cel încheiat cu B V, decedată, moştenitoare fiind B A; la nr. 116 cel încheiat cu C I; la 117 cel încheiat cu C I; la nr. 118 cel încheiat cu V D; la nr. 119 cel încheiat cu D M; la nr. 120 cel încheiat cu C F; la nr. 121 cel încheiat cu P G; la nr. 122 cel încheiat cu P M, decedată, moştenitori fiind P V şi P M; la nr. 125 cel încheiat cu C V, decedată, cu moştenitoare B V; la nr. 126 cel încheiat cu C M; la nr.127 cel încheiat cu V I; la nr. 128 cel încheiat cu T D; la nr. 129 cel încheiat cu G L, decedat, moştenitor fiind G V; la nr. 130 cel încheiat cu C M; la nr. 131 cel încheiat cu P E; la nr. 132 cel încheiat cu P V; la nr. 133 cel încheiat cu B B; la nr. 139 cel încheiat cu B G; la nr. 140 cel încheiat cu B E; la nr. 141 cel încheiat cu M A, decedată, moştenitor fiind M V; la nr. 145 cel încheiat cu B C; la nr.148 cel încheiat cu S A; la nr. 149 cel încheiat cu V M; la nr. 150 cel încheiat cu M I; la nr. 151 cel încheiat cu C B; la nr. 152 cel încheiat cu P M; la nr. 153 cel încheiat cu F O; la nr. 154 cel încheiat cu C D; la. Nr. 155 cel încheiat cu B G; la nr. 157 cel încheiat cu B A; la nr. 158 cel încheiat cu B L; la nr. 160 cel încheiat cu M M; la nr. 163 cel încheiat cu B G; la nr. 165 cel încheiat cu F E; la nr. 162 cel încheiat cu P M; la nr. 166 cel încheiat cu M V; la nr. 169 cei încheiat cu B G; la nr. 170 cel încheiat cu C S; la nr. 172 cel încheiat cu B E; la nr. 174 cel încheiat cu B A, decedată, moştenitorul fiind B N; la nr. 178 cel încheiat cu I C A; la nr. 179 cel încheiat cu S F, decedată, moştenitor fiind S F; la nr. 180 cel încheiat cu B O, decedat, moştenitoare fiind C S; la nr. 181 cel încheiat cu B S; la nr. 182 cel încheiat cu B I la nr. 183 cel încheiat cu B V; la nr. 184 cel încheiat cu Comici Eugenia; la nr. 185 cel încheiat cu B B; la nr. 186 cel încheiat cu B A; la nr. 187 cel încheiat cu B V; la nr. 188 cel încheiat cu K M.

Contractele de arendă au fost încheiate de pârâţii persoane fizice, în calitate de arendator cu pârâta SC I O SRL, în calitate de arendaş, pe o durată de 20 de ani, cu posibilitatea reînnoirii lor.

Art.5.3 din contract dă posibilitatea arendatorului de a-l rezilia, însă numai după 5 ani de la arendare şi condiţionat de faptul că, la data cererii de retragere arendatorul proprietar „va primi teren la marginea satului” de la arendaş.

Întrucât pârâta SC I O SRL în calitate de arendaş nu a achitat arenda, conform contractului, pârâţii persoane fizice au adresat acesteia, înaintea de expirarea a 5 ani de la arendare, respectiv în octombrie 2008, notificări. În cuprinsul acestor înscrisuri intitulate „notificare”pârâţii şi-au manifestat intenţia de a pune capăt contractului de arendă încheiat, motivat de neplata arendei.

La data de 3 martie 2009, reprezentanţii de la acea dată ai SC I O SRL , P E şi Z O C, au scris pe fiecare notificare „De acord, arendaş”, ambii semnând şi aplicând ştampila societăţii.

Ca urmare instanţa reţine că, contractele de arendare încheiate de pârâţii persoane fizice, în calitate de arendator cu pârâta SC I O SRL, în calitate de arendaş, la data de 29.05.2007 au încetat prin acordul expres, dat în formă scrisă, al ambelor părţi având în vedere următoarele:

Legea în vigoare la data încheierii contractului de arendare cu pârâta SC I O SRL, mai 2007, a fost Legea arendării nr.16/1994 (abrogată ulterior de art.230 din Legea nr.71/2011), potrivit căreia arendarea se face prin contract scris, în forma prevăzută de modelul anexă la lege ( art.3). Contractul se înregistrează într-un registru special ţinut de secretarul consiliului local ( art.6).

Legea nr.16/1994 conţine în art.12 dispoziţii speciale cu privire la încetarea contractului de arendare înainte de a ajunge la termen, respectiv prevede că prin acordul părţilor, contractul de arendare poate să înceteze şi înainte de a ajunge la termen.

Deşi legea specială, 16/1994, nu prevede expres necesitatea formei scrise pentru încetarea contractului înainte de termen, Curtea apreciază că forma scrisă este obligatorie, justificat de simetria existentă între modul de încheiere a contractului şi modul de încetare a acestuia.

În timp ce pentru încheierea contractului de arendă manifestarea de voinţă trebuie să îmbrace forma prescrisă de anexa la lege, în cazul încetării contractului înainte de termen forma scrisă nu trebuie să conţină decât acordul părţilor.

Cu privire la conţinutul notificărilor, întocmite în luna octombrie 2008, se impun anumite precizări:

Prin înscrisurile intitulate „Notificare la contractul de arendă nr…”, întocmite în octombrie 2008, pârâţii persoane fizice solicită pârâtei SC I O SRL „rezilierea contractului de arendă”, fiind nemulţumiţi de neplata arendei, fără a solicita însă şi sancţiunea specifică rezilierii, respectiv desfiinţarea retroactivă a contractelor şi repunerea părţilor în situaţia anterioară.

Art.977 (în forma în vigoare la acea dată) stipulează că interpretarea contractelor se face după intenţia comună a părţilor contractante şi nu după sensul literal al termenilor.

Având în vedere că prin cererea formulată, pârâţii persoane fizice îşi manifestă intenţia de a nu mai continua contractul, fără a solicita aplicarea sancţiunii specifice rezilierii şi faptul că pârâţii sunt persoane fără pregătire de specialitate, în vârstă, unele decedate în cursul procesului, instanţa apreciază că intenţia părţilor a fost nu de reziliere a contractelor de arendă, ci de încetare a efectelor contractelor de arendă

Acordul pârâţilor persoane fizice şi al SC I O SRL pentru încetarea contractului de arendă înainte de termen, îmbracă forma scrisă, respectând astfel dispoziţiile art.12 alin.3 din Legea arendării nr.16/1994.

Prima instanţă deşi reţine existenţa acordului părţilor, nu arată de ce forma scrisă încheiată de părţi nu este valabilă pentru îndeplinirea exigenţelor art.12 alin.3 din legea arendării, care prevede că „Prin acordul părţilor, contractul de arendare poate să înceteze şi înainte de a ajunge la termen”.

Aşa cum am menţionat mai sus în cazul încetării contractului înainte de termen forma scrisă nu trebuie să conţină decât acordul pârâţilor, autentificarea actului juridic la nu este o premisă cerută de lege pentru încheierea actului, astfel că o astfel de cerinţă nu există nici pentru încetarea contractului.

Ca urmare, în raport de dispoziţiile art.6 din Legea nr.16/1994 instanţa va dispune radierea înregistrării acestor contracte din Registrul Special.

În ce priveşte reprezentanţii societăţii Z O C şi P E, care au semnat şi exprimat acordul societăţii pârâte, se impun următoarele precizări:

Z O C a contestat semnătura sa de pe toate notificările ce conţin cererile pârâţilor de încetare a contractelor de arendă. În rezoluţia procurorului pronunţată la data de 22.02.2010 de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Făgăraş se reţine că „semnăturile de la rubrica „de acord arendaş”, de pe cele 76 notificări la contractele de arendă pretins a fi falsificate, au fost executate de Z O C”, asociat unic la SC I O SRL., conform raportului de expertiză nr.31141 din 2.10.2009 aflat la filele 66-74 ale dosarului penal.

Cu privire la P E, se reţin următoarele:

Z O C, în calitate de asociat unic la SC I O SRL, a formulat plângere penală împotriva acesteia pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 314 Cod penal şi art.213 Cod penal.

În plângere se arată faptul că „Z O C a împuternicit-o pe numita P E, iniţial prin procura autentificată sub nr.1138/11 mai 2007 să îi reprezinte cu depline puteri interesele în cadrul societăţii, cât şi în relaţiile cu terţe persoane fizice şi juridice, în vederea derulării afacerilor societăţii, conform scopului şi obiectului de activitate, însă ulterior şi-a revocat mandatul încredinţat – declaraţia autentificată sub nr.253/4 februarie 2009, întrucât în perioada în care lipsise din ţară aflase că aceasta îşi înfiinţase o societate cu acelaşi obiect de activitate şi parte din contractele de arendă le-a reziliat şi a încheiat contracte noi cu societatea sa, apoi prin procura autentificată sub nr.422/24.02.2009 a împuternicit-o din nou să îi reprezinte interesele, ce a fost revocată la data de 16 martie 2009”.

Prin rezoluţia menţionată ( fila 17 din dosar Judecătoria Făgăraş vol.I) s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitei P E, nefiind reţinută săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.215 alin.1,2,3 Cod penal, ale cărei elemente constitutive nu au fost întrunite întrucât „nu a uzat de nici un element de inducere în eroare cu privire la conţinutul rezilierilor, rezilierile fiind semnate personal de către Z O C, care la momentul respectiv a fost de acord cu conţinutul lor”. Mai mult, se reţine din cercetările efectuate în cauză, că numita P E nu a pricinuit cu rea credinţă pagube cu ocazia administrării societăţii ci, dimpotrivă, pentru ca activitatea societăţii să se desfăşoare în bune condiţii, a împrumutat-o cu suma de 40.000 lei, sumă pe care ulterior nu a mai recuperat-o.

Plângerea formulată de SC I O SRL împotriva soluţiei dispuse de procuror în dosarul 65/P/2009 a fost respinsă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Făgăraş prin rezoluţia pronunţată la 8 aprilie 2010, în dosarul 87/11-2/2010.

Totodată, prin sentinţa penală nr.245/27.09.2010 pronunţată în dosarul nr.1335/226/2010, Judecătoria Făgăraş a respins plângerea formulată de SC I O SRL împotriva rezoluţiei procurorului din 5.12.2008, dată în dosarul nr.651/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Făgăraş prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală pentru faptele prevăzute de art.214 alin.1,2 Cod penal şi art.290 Cod penal a învinuitei P E şi neînceperea urmăririi penale faţă de aceeaşi învinuită pentru infracţiunile prevăzute de art.213 alin.1, 215 alin.1,2,3 Cod penal.

În concluzie, acordul de voinţă din 3.03.2009 al părţilor exprimat în cuprinsul înscrisurilor intitulate „notificare” a avut ca efect încetarea contractelor de arendare încheiate cu pârâta SC I O SRL, care au fost ulterior radiate din Registrul Special ţinut la C L Ş la 4.03.2009.

În continuare, la data de 5.03.2009, ca expresie a libertăţii de voinţă în materie contractuală, pârâţii persoane fizice au încheiat pentru aceleaşi terenuri contracte de arendare cu reclamanta SC P SRL prin reprezentant P E, înregistrate în Registrul Special ţinut la C L Ş la data de 9 martie 2009.

Deşi raporturile juridice ale pârâţilor persoane fizice cu pârâta SC I O SRL încetaseră încă din 3.03.2009, în perioada 1.07.2009 – 16.09.2009 cu ocazia achitării unor sume de bani cu titlu de arendă restantă, pârâta SC I O SRL a încheiat cu o parte din pârâţi persoane fizice acorduri adiţionale la contractele de arendă iniţiale, prin care au convenit că art.3 Cap.IV aliniat 5.1. privind durata arendării din contractele iniţiale rămâne valabil şi se respectă. Cu aceeaşi ocazie pârâţii au completat o Declaraţie la contractul de arendă, prin care arată că nu au cerut rezilierea contractului cu SC I O SRL şi că singurul arendaş pe care îl recunoaşte este SC I O SRL.

Este vorba despre B G, S E, B S, C G, G G, D M, P C, G E, B A, B V, C I, C I, D M, C F, P G, P M, C V, C M, V I, T D, G L, C M, P E, P V, B B, B C, S A, V M, M I, C B, F O, C D, B G, B A, B L, M M, B G, B G, C S, B E, B A, I C A, B I, C E şi K M.

Dintre aceştia, B O şi B B ambii decedaţi în prezent, au dat doar declaraţiile la contractele de arendare şi nu au încheiat acordurile adiţionale mai sus menţionate.

Instanţa reţine că actele juridice intitulate „Acorduri adiţionale la contractele de arendare nr…” sunt lovite de nulitate absolută, pentru lipsa obiectului, întrucât la data încheierii lor în perioada 1.07.2009 – 16.09.2009 terenurile ce fac obiectul acestor acorduri adiţionale erau deja arendate către societatea reclamantă, în baza contractelor de arendă încheiate în mod valabil la data de 5 martie 2009, pe o perioadă de 5 ani şi înregistrate în Registrul Special al Consiliului Local Ş.

Contractele de arendă încheiate cu reclamanta SC P SRL la data de 5 martie 2009 sunt legale în raport de dispoziţiile Legii nr.16/1994 şi obligatorii între părţi potrivit art.969 Cod civil.

Instanţa va respinge cererea reclamantei de constatare a nulităţii contractelor de arendare încheiate iniţial de pârâţi cu pârâta SC I O SRL la 29.05.2007 având în vedere că nu s-a făcut dovada unui motiv de nulitate absolută, existent la data încheierii contractelor şi va respinge şi cererea de constatare a nulităţii declaraţiilor date de pârâţi la contractele de arendare, având în vedere că în contextul mai sus expus, acestea nu sunt de natură a produce efecte juridice.

În temeiul dispoziţiilor art. 274 Cod procedură civilă, reţinând culpa procesuală a intimaţilor pârâţi C Ş, C L Ş şi SC I O SRL, care prin atitudinea lor în proces au determinat efectuarea cheltuielilor de judecată, instanţa urmează a-i obliga la plata acestora în cuantum de 37.284 lei (din care 6.800 lei onorariu avocat, 15374 lei taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar în primă instanţă, 7.400 lei onorariu avocat şi 7.710 lei taxă judiciară şi timbru judiciar în apel).

Decizia nr. 51/Ap/10 mai 2012 red. MCT