Existenţa creanţei este necesară pentru introducerea opoziţiei la menţionarea hotărârii asociaţilor în Registrul Comerţului, dar nu este şi suficientă pentru admiterea opoziţiei, fiind necesar a se dovedi şi existenţa prejudiciului în patrimoniul creditorului.
– Articolul 61 alin. 1 din Legea nr.31/1990.
Pentru admiterea opoziţiei însă şi respingerea cererii de menţionare a hotărârii asociaţilor privind cesiunea părţilor sociale, în registrul comerţului, este necesară nu doar calitatea de creditor social, ci dovedirea unui prejudiciu produs prin cesiune.
Pentru admiterea opoziţiei însă şi respingerea cererii de menţionare a hotărârii asociaţilor privind cesiunea părţilor sociale, în registrul comerţului, este necesară nu doar calitatea de creditor social, ci dovedirea unui prejudiciu produs prin cesiune.
Or, în cauză se constată că reclamanta – creditoare nu a dovedit existenţa vreunui prejudiciu prin cesiune, ba mai mult, nici nu a arătat în ce constă acest prejudiciu ( creanţa sa ce se pretinde că derivă dintr-un titlu executoriu fiscal nefiind înlăturată prin respingerea opoziţiei). Din această perspectivă, simpla existenţă a unei creanţe faţă de societatea comercială ale cărei părţi sociale au fost cesionate prin voinţa asociaţilor nu echivalează nicidecum cu existenţa unui prejudiciu, deoarece nu există nici un impediment ca urmare a cesiunii, de a se proceda la o silită a societăţii comerciale de către creditorul bugetar, în raport cu societatea.
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR. 1919 din 05.11.2012)
Prin sentinţa civilă nr.10526/29.08.2012 pronunţată de Tribunalul Bucureşti Secţia a VI-a Civilă în dosarul nr.65978/3/2011 a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanta DGFPT în contradictoriu cu pârâta SC R SRL, având ca obiect opoziţia împotriva hotărârii de cesionare a părţilor sociale ale intimatei SC R SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut următoarele:
1. La data de 10.10.2011, petenta DGFP a depus ORCTB o opoziţie împotriva hotărârii de cesionare a părţilor sociale ale intimatei SC R SRL.
2. Opoziţia a fost înregistrată la ORCTB sub nr. 385429/10.10.2011 şi a fost înaintată spre soluţionare Tribunalului Bucureşti la data de 11.10.2011, conform art. 62 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 (în continuare LSC, n. red. CFS)
3. Cererea a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a, la data de 11.10.2011, sub nr. 65978/3/2011 şi repartizată spre soluţionare, aleatoriu în sistem informatic prin programul Ecris, conform art. 95 alin. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, completului de judecată nr. 25 fond.
Cererea de chemare în judecată este scutită de plata taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar conform art. 17 din Legea nr. 146/1997 şi art. 1 alin. 2 din Ordonanţa Guvernului nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995.
4. Intimata SC R SRL nu a depus întâmpinare.
5. Prin sentinţa civilă nr. 5177 din 20.04.2012 Tribunalul Bucureşti, Secţia a VI-a Civilă a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant şi a anulat opoziţia. Prin decizia civilă nr. 1302 din 18.06.2012, împotrivă căreia s-au formulat obiecţiuni, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a V-a Civilă a admis recursul, casat sentinţa recurată şi a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului Bucureşti.
6. Cererea a fost înregistrată din nou pe rolul Tribunalului Bucureşti, Secţia a VI-a Civilă, fiind repartizată completului de judecată iniţial învestit, conform art. 99 alin. 6 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, în forma modificată prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 38/2009
7. La termenul de judecată din 29.08.2012, instanţa a încuviinţat pentru petentă proba cu acte.
II. Cu privire la situaţia de fapt, instanţa a reţinut:
1. Prin hotărârea adunării generale a asociaţilor intimatei SC R SRL nr. 2 din 23.08.2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a nr. 3493 din 14.09.2011 (fila 6) s-a hotărât între altele, cesionarea unora din părţilor sociale deţinute de R E şi respectiv de M A M, unui alt asociat, respectiv lui N I.
2. Conform actelor de executare întocmite de DGFP, intimata SC R SRL are obligaţii fiscale neachitate în cuantum de 80 156 lei.
3. Pentru plata acestor obligaţii fiscale petenta a emis mai multe titluri executorii şi somaţii.
III. Asupra opoziţiei, tribunalul a constatat următoarele:
1. Art. 61 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 prevede:
“Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitutiv pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat (…)”.
2. Conform art. 202 alin. 23 din Legea nr. 31/1990 R, creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, precum şi, dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale.
Prin această dispoziţie, legiuitorul OUG nr. 54/2010 încearcă să extindă răspunderea societăţii către asociaţii săi.
În sistemul legii nr. 31/1990, pentru datoriile societăţii răspunde însă societatea şi numai în condiţii excepţionale, răspund şi asociaţii (art. 235, art. 2371 din LSC).
Astfel, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea nr. 31/1990 obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social, iar conform alin. 3 al art. 3 din acelaşi act normativ, asociaţii în societatea cu răspundere limitată răspund numai până la concurenţa capitalului social subscris.
Prin urmare, art. 202 alin. 23 din Legea nr. 31/1990 este de strictă interpretare iar condiţiile formulării unei opoziţii pe acest temei sunt următoarele:
-existenţa unei hotărâri a asociaţilor privind transmiterea părţilor sociale;
-invocarea unui prejudiciu în patrimoniul creditorului social sau al oricărei alte persoane;
-legătura de cauzalitate între hotărârea asociaţilor şi prejudiciul invocat .
3. În opinia instanţei, simpla calitate de creditor al societăţii nu este suficientă pentru formularea unei opoziţii la transmiterea părţilor sociale, ci trebuie dovedit, conform art. 1169 C.civ., de către titularul opoziţiei, prejudiciul creat şi faptul că hotărârea asociaţilor este cauza prejudiciului.
Prin urmare, faţă de incidenţa prevederilor legale sus menţionate şi caracterul excepţional al răspunderii asociaţilor pentru obligaţiile societăţii, în aplicarea art. 202 alin. 23 din Legea nr. 31/1990, instanţa apreciază că pentru admiterea opoziţiei era necesar ca petenta să dovedească prejudiciul cauzat prin cesiunea părţilor sociale.
4. Petenta a susţinut în cererea de chemare în judecată că prejudiciul produs prin adoptarea hotărârii privind cesiunea părţilor sociale ale intimatei constă în prejudicierea bugetului de stat cu suma de 80 156 lei, sumă care rezultă din actele de executare silită anexate opoziţiei.
5. Contrar celor susţinute de petentă, aceasta nu a probat producerea unui prejudiciu ca urmare a cesionării părţilor sociale aparţinând asociaţilor R E şi M A M.
Conform hotărârii adunării generale a asociaţilor intimatei SC R SRL nr. 2 din 23.08.2011, cu ocazia cesionării părţilor sociale ale societăţii se modifică doar structura asociaţilor şi participarea asociaţilor la formarea capitalului social, societatea nedispărând. În aceste condiţii nu se intervine în nici un fel asupra pasivului şi activului societăţii, petenta fiind în măsură să-şi recupereze pretinsa creanţă, dacă dovedeşte existenţa acesteia, în condiţiile legii.
În realitate, prin promovarea opoziţiei la hotărârea de cesionare a părţilor sociale, petenta urmăreşte nu repararea unui prejudiciu ci chiar plata debitului pretins a fi înregistrat de SC R SRL.
6. Conform art. 141 C proc.fisc., executarea silită a creanţelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanţă devine titlu executoriu la data la care creanţa fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
În cauză, petenta a emis chiar, înainte de formularea opoziţiei, mai multe titluri executorii avînd ca obiect plata obligaţiilor fiscale ale intimatei.
Pe calea opoziţiei, petenta nu poate solicita emiterea unui al doilea titlu executoriu pentru plata aceleiaşi creanţe.
Faţă de considerentele expuse, constatând că petenta nu a probat existenţa unui prejudiciu produs ca urmare a hotărârii adunării generale a asociaţilor intimatei privind cesiunea părţilor sociale, instanţa a respins opoziţia ca nefondată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta DGFPT cauza fiind înregistrată sub acelaşi număr unic la 1octombrie 2012 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a V- a Civilă.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele: Prin cererea adresata ORCT, D.G.P.P. Tulcea, în calitate de creditor bugetar a formulat opoziţie împotriva Hotărârii nr.2 din data de 23.08.2011 emisă de SC R SRL, solicitând neînregistrarea deciziei în şi obligarea societăţii la achitarea debitului în cuantum de 80.156 lei.
Cu privire la respingerea cererii de opoziţie împotriva Hotărârii nr.2 din data de 23.08.2011 formulată de reclamanta DGFP Tulcea, consideră că instanţa de judecată a apreciat în mod greşit faptul că nu se impune obligarea societăţii la plata sumei menţionate din următoarele considerente:
O R C T T a avizat spre publicare în Monitorul Oficial Partea a IV-a Hotărârea nr.2 din 23.08.2011 emisă de SC R SRL privind cesiunea de părţi sociale.
In Monitorul Oficial Partea a IV-a nr.3493/14.09.2011 s-a publicat Hotărârea nr.2 din 23.08.2011, privind cesiunea de părţi sociale ale SC R S.R.L. respectiv ca d-na. R E, fost asociat cesionează un număr de 10 parţi sociale deţinute în valoare totală de 100 de lei şi o cotă de participare la profit şi pierderi de 33,34 % către asociatul Necula Ion.
Asociatul M A M, cesionează un număr de 9 părţi sociale, în valoare nominală fiecare de 10 lei, ceea ce reprezintă un aport la capitalul social de 90 de lei şi o cota de participare la profit şi pierderi de 30% către asociatul N I.
Capitalul social subscris ai societăţii este de 300 lei numerar si este deţinut astfel:
a) Dl. N I deţine un număr ce 29 de părţi sociale în valoare nominală fiecare de 10 lei, ceea ce reprezintă un aport la capitalul social de 230 lei şi o cotă de participare la profit şi pierderi de 96,67%.
b) Dl. M A M deţine un număr de 1 parte socială în valoare nominală de 10 lei ceea ce reprezintă un aport la capitalul social de 10 lei şi o cotă de participare la profit şi pierderi de 3,33 %.
Se schimbă sediul societăţii, din M T, str. P nr. x, judeţul T, în municipiul B, C Avocat M M O, str. E S, nr. x, bl. x, ap.x, sector x
In conformitate cu prevederile articolului 61 alin.1 din Legea nr.31/1990.
(1) Creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârile asociaţilor privitoare la modificarea actului constitui pot formula o cerere de opoziţie prin care să solicite instanţei judecătoreşti să oblige, după caz, societatea sau asociaţii la repararea prejudiciului cauzat, prevederile art.57 fiind aplicabile.”
La data cesiunii, SC R SRL figurează în evidenţele fiscale cu o creanţă fiscală certă, lichidă şi exigibilă neachitată la bugetul general consolidat al statului în cuantum total de 80.156 lei, obligaţii de plată înregistrate în evidenţa fiscală a AP T.
Menţionează că cesiunea părţilor sociale are ca efect trecerea părţilor sociale de la cedent (în speţă d-na. R E şi dl. M A M) la cesionar (dl. N I) cu toate drepturile si obligaţiile aferente acestora. Prin cesiunea de părţi sociale nu se garantează însă solvabilitatea societăţii şi nici eficienţa garanţiilor părţilor sociale.
Potrivit dispoziţiilor art.202 alin.2 indice 3 din Legea nr.31/1990 (completată prin OUG nr.54/23.06.2010) “creditorii sociali şi orice alte persoane prejudiciate prin hotărârea asociaţilor privitoare la transmiterea părţilor sociale pot formula o cerere de opoziţie prin care societatea era asociată la repararea prejudiciului cauzal, precum şi dacă este cazul, atragerea răspunderii civile a asociatului care intenţionează să îşi cedeze părţile sociale. Dispoziţiile art. 62 se aplică în mod corespunzător”.
Prin aceste dispoziţii legiuitorul a avut în vedere limitarea abuzului întâlnit în legătură cu exercitarea, de către asociaţi, a dreptului de dispoziţie asupra bunurilor mobile necorporale ce sunt reprezentate de părţile sociale deţinute, în sensul în care, prevalându-se de dreptul de înstrăinare, aceste persoane nu urmăresc altceva decât zădărnicirea oricăror acţiuni, prezente ori viitoare, întreprinse de organele fiscale competente în vederea realizării creanţelor deţinute faţă de respectivele societăţi comerciale, inclusiv asupra propriului patrimoniu, în eventualitatea unei angajări a răspunderii solidare.
În acest context se poate observa că prin Hotărârea nr.2 a S.C. R SRL asociatul R E (având şi calitatea de administrator) se retrage din societate şi cesionează părţile sociale respectiv 33,34% din capitalul social lui N I, astfel că obligaţia fiscală în cuantum total de 80.156 lei certă, lichidă şi exigibilă neachitată la bugetul general consolidat al statului constituie un prejudiciu direct, material şi personal respectiv este o daună adusă bugetului de stat.
De asemenea, potrivit dispoziţiilor art.72 din ,,obligaţiile şi răspunderea administratorului sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la mandat” drept pentru care se impune a se analiza vinovăţia administratorului sunt reglementate cesionar din perspectiva dispoziţiilor art.1540 potrivii căruia “mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar încă şi de culpa comisă în executarea mandatului.”
In ceea ce priveşte prejudiciul cauzat, SC R SRL figurează la data cesiunii în evidenţele fiscale cu obligaţii fiscale neachitate în cuantumul total de 80.158 lei la bugetul general consolidat ai statului.
Pe cale de consecinţă, apreciază soluţia instanţei de fond ca fiind netemeinică, motiv pentru care solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea sentinţei civile recurate în sensul admiterii cererii de opoziţie formulată de DGFP T şi neînregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului a Hotărârii nr.2 din data de 23.08.2011 privind cesiunea de părţi sociale emisă de SC R S.R.L., şi obligarea acesteia la achitarea creanţei fiscale în sumă de 80.156 lei.
În drept, îşi întemeiază prezentul recurs pe dispoziţiile articolului 304 indice 1 din c.proc.civ.
Analizând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin motivele de recurs, a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză şi a probelor administrate în cauză, Curtea apreciază că recursul este nefondat şi urmează a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Critica recurentei referitoare la motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C.pr. civ. este nefondată deoarece simpla existenţă a debitului menţionat de creditoarea bugetară nu conduce automat la admiterea opoziţiei sale formulată în condiţiile art. 61 alin. 1 din Legea nr. 31/1990.
Aşa cum corect a reţinut şi tribunalul, pe de o parte recurenta-creditoare deţinând titlu executoriu, nu poate pretinde valorificarea aceluiaşi drept pe calea opoziţiei, aceasta din urmă fiind menită tocmai să asigure creditorilor care nu deţin un titlu executoriu împotriva societăţii cu privire la care se produc modificări ale actului constitutiv, obţinerea unui atare titlu.
De asemenea, cesiunea părţilor sociale nu exclude posibilitatea valorificării creanţei sale în raport cu societatea comercială şi nu cu persoanele fizice ce au deţinut sau vor deţine calitatea de asociaţi în societatea debitoare
Pe de altă parte, nu se pune problema admisibilităţii unei astfel de cereri şi a legitimării procesuale active a reclamantei, aspecte care nu pot fi puse la îndoială, fiind astfel îndeplinite toate condiţiile de exercitare ale acestei acţiuni (opoziţii) cu caracter special.
Or, în cauză se constată că reclamanta – creditoare nu a dovedit existenţa vreunui prejudiciu prin cesiune, ba mai mult, nici nu a arătat în ce constă acest prejudiciu ( creanţa sa ce se pretinde că derivă dintr-un titlu executoriu fiscal nefiind înlăturată prin respingerea opoziţiei). Din această perspectivă, simpla existenţă a unei creanţe faţă de societatea comercială ale cărei părţi sociale au fost cesionate prin voinţa asociaţilor nu echivalează nicidecum cu existenţa unui prejudiciu, deoarece nu există nici un impediment ca urmare a cesiunii, de a se proceda la o executare silită a societăţii comerciale de către creditorul bugetar, în raport cu societatea.
Altfel spus, existenţa creanţei este într-adevăr necesară pentru introducerea opoziţiei la menţionarea hotărârii asociaţilor în Registrul Comerţului, dar nu este şi suficientă pentru admiterea opoziţiei.
Lipsa vreunui prejudiciu cel puţin afirmat şi cu atât mai puţin dovedit, în patrimoniul creditorului bugetar, este cu atât mai justificată cu cât creditorul bugetar care invocă în mod colateral dispoziţii din legislaţia fiscală ( inaplicabile în mod direct în cauza de faţă) are la îndemână o procedură directă de executare silită împotriva societăţii, alături de alte proceduri de drept comun de valorificare a creanţei sale, nici una dintre acestea nefiind împiedicată prin cesiunea părţilor sociale. Pentru a fi admisă în fond o atare opoziţie, este necesară justificarea unui prejudiciu produs prin cesiune şi mai ales, dovedirea acestuia. Creanţa nu echivalează cu prejudiciul, cu atât mai mult cu cât prin respingerea opoziţiei nu se ” anulează” obligaţiile bugetare, acestea putând fi valorificate pe căile legale pe care creditoarea le are la îndemână.
În condiţiile în care societatea nu încetează de a mai exista, se schimbă doar asociaţii şi mai ales, în condiţiile în care creditoarea, în calitate de organ fiscal care este beneficiarul unei legislaţii preferenţiale în ce priveşte executarea silită, rezultă că prin cesiunea părţilor sociale decisă prin Hotărârea Adunării Asociaţilor nu s-a produs un prejudiciu în patrimoniul acestui creditor, astfel că, în mod legal şi temeinic s-a respins opoziţia de către tribunal.
Altfel spus, Curtea a constatat că nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 din C.pr. civ. sau alt motiv de casare sau modificare, în sensul art. 304 1 din C.pr. civ., astfel că recursul a fost respins ca nefondat.
