Renunţarea la judecarea cauzei formulată în calea de atac a recursului are drept consecinţă admiterea recursului şi anularea sentinţei recurate,
– Art.246 Cod procedură civilă
În ceea ce priveşte efectele renunţării la judecată, manifestare procesuală conformă principiului disponibilităţii, Curtea constată că, deşi acestea nu sunt expres reglementate în art. 246 Cpc, pentru a da eficienţă principiilor enunţate mai sus, ea trebuie să conducă la o hotărâre care să reflecte soluţionarea amiabilă în sensul manifestării de voinţă a părţilor, deci care să ateste o renunţare la dreptul procesual de a le fi analizat fondul raportului juridic litigios; sub acest aspect singura similitudine posibilă este reprezentată de aplicarea prin analogie a art. 247 alin. 5 Cpc, cu consecinţa anulării hotărârii de fond, în tot sau parte (limitele renunţării).
(CURTEA DE APEL BUCUREŞTI – SECŢIA A V-A CIVILĂ,
DECIZIA CIVILĂ NR. 1932 din 06.11.2012)
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 10.06.2010, reclamanta SC F&I H SA a chemat în judecată parata SC V SRL, solicitând sa se constate nulitatea absoluta a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a Asociaţilor societăţii parate din data de 27.05.2010
In motivare, reclamanta a aratat ca detine o cota de participatie de 22,9984% din capital social al V.
In data de 13.05.2010 reclamanta a fost convocata de catre asociatii G A A si M A pentru AGA V in data de 26.05.2010 ora 12.00, la sediul societatii. In convocator a fost facuta precizarea ca daca in data de 26.05.2010 AGA legal constituita nu va putea lua deciziii din cauza neintrunirii cvorumului stabilit prin actul constitutiv, o noua Adunare Generala era convocata pentru data de 27.05.2010, ora 12.00, la sediul societati.
In data de 26.05.2010 reclamanta s-a prezentat, prin mandatar A A, la sediul societatii. Ca urmare a verificarii prezentei s-a constatat o prezenta totala de 79,5015% dintre asociati si din capitalul social al societatii. Actul constitutiv al Vinarte prevede la art.10 ca in afara cazurilor reglementate de dispozitii imperative ale legii, hotararile AGA se iau prin votul reprezentand 80% din toate voturile conferite de toate partile sociale. Hotararile AGA avand ca obiect modificari ale actului constitutiv necesitau votul tuturor asociatilor.
Cu toate ca prima Adunare nu a fost legal constitutita, prin procesul verbal al sedintei din data de 26.05.2010 s-a prevazut convocarea pentru a doua zi a celei de a doua Adunari.
Reclamanta a fost prezenta si la aceasta a doua Adunare, la care au fost prezenti 79,5015% din asociati. In aceasta Adunare au fost luate in mod nelegal deciziile mentionate in Hotararea inscris nr.2.
AGA din 26.05.2010 nu a fost legal constituita, deoarece au fost prezenti doar 79,5015% din asociati si capitalul social. Pentru ca AGA sa fi fost legal constituita ar fi fost necesara, pe langa cvorul de 80% cerut pentru a lua anumite decizii, prezenta a 100% din asociati, avand in vedere ca pe ordinea de zi existau doua puncte care modificau actul constitutiv.
Numai in cazul in care Adunarea ar fi fost legal constituita si nu putea lua o hotarare valabila din cauza neintrunirii majoritatii (80% pentru punctele 1-7, 10-13 de pe ordinea de zi, 100% pentru punctele 8-9 de pe ordinea de zi) era posibila o noua Adunare convocata din nou, care ar fi putut lua decizii oricare ar fi fost numarul de asociati si partea din capitalul social reprezentata in Adunare, cu exceptia hotararilor avand ca obiect modificarea actului constitutiv, care se iau cu votul tuturor asociatilor, avand in vedere caracterul intuitu personae al societatii cu raspundere limitata.
Asadar, AGA din data de 26.05.2010 nu a fost legal consituita din cauza neintrunirii dublei majoritati a asociatilor si a partilor sociale prevazute de actul constitutiv, respectiv 80% si 100%. Subsecvent, noua AGA convocata pentru data de 27.05.2010 nu intruneste conditiile prevazute de art.13 alin.3 din legea nr.31/1990 si art.10 din actul constitutiv si nu putea fi tinuta.
Prin Hotararea contestata s-a aprobat modificarea actului constitutiv cu voturi reprezentand 56,5028% din capitalul social. Hotararile vizeaza completarea obiectului de activitate (pct.8 de pe ordinea de zi si art.6 din Hotararea atacata) si modificarea formei juridice a societatii din societate cu raspundere limitata in societate pe actiuni (pct.9 de pe ordinea de zi, art.7 din Hotararea atacata).
Aceste decizii incalca prevederile art.92 alin.2 din legea nr.31/1990 si art.10 din actul constitutiv, care impun ca modificarea actului constitutiv sa fie hotarata de toti asociatii. Art.193 alin.2 din lege, care prevede o exceptie, nu este aplicabil, textul fiind de stricta aplicare si aplicandu-se numai in cazul neintrunirii majoritatii, iar nu si in situatia imposibilitatii adoptarii hotararii de modificare a actului constitutiv din cauza neintrunirii unanimitatii.
In drept, reclamanta a indicat prevederile art.191 – art.196 din legea nr.31/1990, art.969 – art.970 Cod civil, art.25 din legea nr.26/1990, art.10 din actul constitutiv.
In dovedire, reclamanta a anexat inscrisuri.
In apărare, parata a depus întâmpinare (fila 61) prin care a invocat excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant a semnatarului cererii de chemare in judecata, iar pe fond a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
In motivare, parata a arătat ca administratorul societăţii a convocat AGA pentru data de 6.05.2010 ora 12.00 la sediul societăţii, raspunzand in acest fel unei solicitari a asociatilor G A A si M A. Convocatorul pentru data de 26.05.2010 mentiona ca in situatia in care AGA nu va putea delibera si vota in mod valabil, o noua AGEA este convocata pentru data de 27.05.2010, ora 12.00, la sediul societatii.
La data de 26.05.2010 la sediul societatii s-au prezentat asociati detinand 79,5015% din capitalul social. Constatand neintrunirea cvorumului prevazut de lege pentru discutarea, deliberarea si votarea in mod valabil a ordinii de zi la prima convocare s-a constatat ca, potrivit legii, actului constitutiv si mentiunilor din convocator, urmatoarea AGA V urmeaza a avea loc la data de 27.05.2010, ora 12.00, la sediul societatii.
La data, ora si locul indicate s-au prezentat din nou asociati detinand 79,5015 % din capitalul social. Avand in vedere a la cea de a doua AGA exista cvorumul cerut de lege, s-a trecut la discutarea si votarea punctelor de pe ordinea de zi. Puctele 6,7 si 11 de pe ordinea de zi au fost adoptate cu unanimitate, in timp ce celelalte puncte de pe ordinea de zi au fost adoptate cu o majoritate de 56,5028% din capitalul social al societatii, reprezentand 71,0713% din asociatii prezenti si reprezentati.
In consecinta, au fost adoptate Hotararile AGA SC V SRL din data de 27.05.2010 inscrisul nr.1 cuprinzand punctele 6,7 si 11 de pe ordinea de zi si inscrisul nr.2 cuprinzand celelalte puncte de pe ordinea de zi.
Art.192 – art.193 din legea nr.31/1990 si art.10 alin.4-6 din actul constitutiv al societatii stabilesc procedura de adoptare a unei hotarari a AGA: la prima sedinta a AGA, pentru deciziile care nu implica modificarea actului constitutiv, este necesar un cvorum de cel putin 80% din capitalul social, iar hotararile se adopta cu cel putin 80% dn capitalul social, iar in cazul modficarii actului constitutiv este necesara unanimitatea.
Daca la prima sedinta AGA nu este intrunit cvorumul cerut de lege si de actul constitutiv, se poate derula o a doua AGA. La aceasta a doua sedinta orice hotarare, atat cele privind modificarea actului constitutiv, cat si celalalte hotarari vor putea fi luate cu majoritatea membrilor prezenti, indiferent de numarul de asociati si de partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti. Data acestei a doua sedinte AGA se poate stabili de la inceput prin intermediul primului convocator.
Aceasta situatie este prezenta in cauza de fata, intrucat la prima sedinta AGA nu au existat cvorumul necesar si majoritatea ceruta de lege si de actul constitutiv pentru adoptarea unei hotarari, insa la a doua sedinta AGA a fost posibila votarea puntelor de pe ordinea de zi, existand cvorumul necesar si majoritatea ceruta de lege.
Nu trebuie confundata situatia in care AGA nu este legal constituita, situatie care se poate datora spre exemplu unor vicii privind convocarea AGA, cu situatia in care AGA nu se poate tine din cauza neintrunirii cvorumului cerut de lege sau in cazul in care nu poate fi luata o hotarare din cauza faptului ca nu este intrunita majoritatea ceruta de lege. In prima situatie, hotararile late sunt lovite de nulitate absoluta sau relativa, pe când in cea de a doua situatie urmeaza a avea loc o a doua AGA, in care hotărârile se adopta cu majoritatea asociatilor prezenti.
Prin sentinţa 6226/16.05.2011 Tribunalul Bucureşti a admis cererea formulata de reclamanta şi a constatat nulitatea absoluta a Hotărârii Adunării Generale Extraordinare a asociaţilor societăţii pârâte din data de 27.05.2010.
În motivare a arătat că actul constitutiv al societăţii deroga de la regula generala consacrata de art.192 din , stipulând ca hotărârile adunării generale se vor lua prin votul reprezentând 80% din voturile conferite de toate părţile sociale, iar nu prin votul reprezentând majoritatea absoluta a asociaţilor si a părţilor sociale.
Daca adunarea generala legal constituita nu poate lua o hotărâre valabila din cauza neîntrunirii majorităţii cerute, adunarea convocata din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numarul de asociati si partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti.
Pentru ca adunarea generala sa fie legal constituita, este necesara intrunirea conditiilor de cvorum prevăzute de actul constitutiv: in aceasta privinta, atât reclamanta, cat si parata au arătat, in mod corect, ca la prima şedinţă a AGA, pentru deciziile care nu implica modificarea actului constitutiv, este cerut un cvorum de cel putin 80% din capitalul social.
Parata a sustinut insa, spre deosebire de reclamanta, ca Adunarea Generala a fost legal constituita, deoarece a fost efectuata in mod corespunzator procedura convocarii.
Aceasta sustinere nu poate fi retinuta.
Dupa cum s-a aratat, potrivit art.10 din actul constitutiv al societatii, Adunarea generala a asociatilor este organul de decizie si control al activitatii societatii, care delibereaza si decide cu privire la societate si asigura politica ei economica si comerciala.
Asadar, Adunarea generala delibereaza si apoi decide cu privire la chestiunile date in competenta sa de lege sau de actul constitutiv. Or, Adunarea generala nu poate delibera daca nu sunt intrunite conditiile de cvorum impuse de actul constitutiv. Daca cvorumul cerut de actul constitutiv este intrunit, Adunarea Generala poate delibera in mod valabil, urmand ca deciziile sa fie adoptate (sau nu) in functie de intrunirea conditiilor de majoritate cerute de lege sau de actul constitutiv.
Prin urmare, nefiind indeplinite conditiile referitoare la cvorum prevazute de actul constitutiv, Adunarea generala nu isi putea exercita in mod valabil nici macar atributia de deliberare, nefiind legal constituita.
Imprejurarea ca Adunarea generala nu a fost, potrivit celor aratate, legal constituita produce consecinta directa a inaplicabilitatii art.193 alin.3 din lege si art.10 alin.6 din actul constitutiv, potrivit carora daca adunarea legal constituita nu poate lua o hotarare valabila din cauza neintrunirii majoritatii cerute, adunarea convocata din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numarul de asociati si partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti.
In aceste conditii, Adunarea Generala intrunita in data de 27.05.2010 nu isi putea exercita in mod valabil atributiile, neavand dreptul sa decida asupra ordinii de zi “oricare ar fi numarul de asociati si partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti”.
Aceasta interpretare a fost adoptata de presedintele de sedinta din data de 26.05.2010, care, constatand ca Adunarea nu poate proceda la discutarea, deliberarea si votarea in mod valabil a ordinii de zi fata de neintrunirea cvorumului, a constatat inchisa sedinta.
Mai mult decat atat, aceasta interpretare a fost adoptata de parata insasi in cuprinsul intampinarii. Parata a aratat ca “convocatorul pentru data de 26.05.2010 mentiona ca in situatia in care AGA nu va putea delibera si vota in mod valabil, o noua AGEA este convocata pentru ziua de 27.05.2010, ora 12.00, in acelasi loc si cu aceasi ordine de zi” (fila 63, pct.6 din intampinare). De asemenea, parata a aratat ca, “constatandu-se ca nu s-a intrunit cvorumul prevazut de lege pentru discutarea, deliberarea si votarea in mod valabil a ordinii de zi la prima convocare s-a constatat ca, potrivit legii, actului constitutiv si mentiunilor din convocator urmatoarea AGA a SC V SRL urmeaza a avea loc la data de 27.05.2010 ora 12.00, in acelasi loc si avand aceeasi ordine de zi” (fila 65, pct.9 din intampinare).
Potrivit art.193 alin.3 din lege, daca adunarea legal constituita nu poate lua o hotarare valabila din cauza neintrunirii majoritatii cerute, adunarea convocata din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numarul de asociati si partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti.
Art.10 alin.6 din actul constitutiv prevede in mod identic ca daca adunarea generala legal constituita nu poate lua o hotarare valabila din cauza neintrunirii majoritatii cerute, adunarea convocata din nou poate decide asupra ordinii de zi, oricare ar fi numarul de asociati si partea din capitalul social reprezentata de asociatii prezenti.
Este vorba, asadar, de ipoteza neintrunirii majoritatii, iar nu a unanimitatii.
Potrivit art.192 din legea nr.31/1990, majoritatea si unanimitatea sunt cerute in ipoteze diferite.
Astfel, potrivit art.192 alin.1 din legea nr.31/1990, adunarea generală decide prin votul reprezentând majoritatea absolută a asociaţilor şi a părţilor sociale, în afară de cazul când în actul constitutiv se prevede altfel.
Art.10 alin.4 din actul constitutiv deroga de la regula generala: in afara cazurilor reglementate de dispozitiile imperative ale legii, hotararile adunarii generale se vor lua prin votul reprezentand 80% din voturile conferite de toate partile sociale.
Este vorba, in aceasta situatie, de hotararile adunarii generale care nu au ca obiect modificarea actului constitutiv.
Pentru aceste din urma hotarari, art.192 alin.2 impune cerinta de a fi adoptate cu unanimitate: pentru hotărârile având ca obiect modificarea actului constitutiv al unei societati cu raspundere limitata este necesar votul tuturor asociaţilor, în afară de cazul când legea sau actul constitutiv prevede altfel.
Actul constitutiv nu prevede altfel la art.10 alin.5: hotararile Adunarii generale având ca obiect modificări ale actului constitutiv al societătii vor necesita votul tuturor asociaţilor.
Prin urmare, pentru adoptarea modificărilor la actul constitutiv era necesar votul tuturor asociaţilor.
Pârâta SC V SA a formulat recurs prin care a solicitat modificarea sentinţei şi respingerea cererii de judecată.
În motivare recurenta a reiterat situaţia de fapt şi a arătat că hotărârea instanţei de fond nu reprezintă altceva decât rezultatul unei interpretări greşite a dispoziţiilor art. 193 alin. 3 din legea 31/1990. Astfel, doctrina nu asimilează situaţia nelegalei constituiri cu situaţia în care adunarea generală a asociaţilor legal constituită nu poate dezbate şi vota punctele de pe ordinea de zi din cauza neîntrunirii cvorumului necesar pentru dezbatere acestora, reţinând diferenţe nete între nelegala constituire a AGA şi lipsa de cvorum. Această interpretare rezultă şi prin raportare la art. 112 alin. 2 din şi rezultă şi din modul de formulare a art. 193 alin. 3 din legea 31/1990, care foloseşte sintagma “oricare ar fi numărul de asociaţi şi partea din capitalul social reprezentată de asociaţii prezenţi”.
Se mai arată că soluţia propusă de instanţa de fond poate duce în realitate la blocarea activităţii unei întrucât, în situaţia în care unii dintre asociaţi nu se prezintă niciodată şi astfel prima convocare nu ar fi întrunit cvorumul necesar discutării punctelor de pe ordinea de zi, ar însemna că cea de-a doua adunare nu ar putea niciodată dezbate şi vota punctele de pe ordinea de zi; or legiuitorul, prin reglementarea celei de-a doua şedinţe AGA tocmai aceasta a dorit să preîntâmpine.
De asemenea se arată că instanţa a interpretat în mod greşit noţiunile de unanimitate şi majoritate, în sensul legii 31/1990.
În acest sens se arată că unanimitatea nu reprezintă altceva decât o formă calificată de majoritate, iar în cazul de speţă la prima şedinţă AGA nu a existat nici cvorumul necesar şi nici majoritatea cerută de lege sau de actul constitutiv, însă la cea de-a doua şedinţă a fost posibilă votarea punctelor de pe ordinea de zi, existând cvorumul necesar şi majoritatea cerută de lege.
În drept au fost invocate art. 192, 193 legea 31/1990, art. 304 pct. 9 Cpc.
Intimata-reclamantă F&I H SA a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului.
În motivarea acesteia a arătat că, în mod corect instanţa de fond a reţinut că Adunarea Generală din 27.05.2010 nu îşi putea exercita valabil atribuţiile, nefiind îndeplinite condiţiile privitoare la cvorum prevăzute în actul constitutiv.
Astfel, la Adunarea din 26.05.2010 s-a constatat o prezenţă de 79,5% din părţile sociale neîntrunindu-se condiţiile de majoritate cerute de actul constitutiv. Din cauză că această primă adunare nu a fost legal constituită, o a doua adunare nu putea fi convocată. Se mai arată că, în conformitate cu art. 192 alin. 2 din legea 31/1990 şi art. 10 din actul constitutiv adunările generale ce au ca obiect modificarea actului constitutiv necesită votul tuturor asociaţilor; în speţă suntem în situaţia schimbării formei juridice din SRL în SA cu votul a doar 56,5% din părţile sociale, nerespectându-se caracterul intuituu personae al societăţilor cu răspundere limitată.
Se mai arată că instanţa de fond a interpretat corect distincţia dintre majoritate şi unanimitate. Totodată, art. 192 alin. 2 nu se coroborează cu art. 193 alin. 3 pentru că acesta din urmă prevede ipoteza în care adunarea legal constituită nu poate lua hotărâri valabile din cauza neîntrunirii majorităţii, nu din cauza neîntrunirii votului tuturor asociaţilor, ipoteza reglementată de art. 192 alin. 2 din legea 31/1990, sub acest aspect netrebuind a fi confundată majoritatea cu unanimitatea.
În drept intimata a indicat art. 115 Cpc.
La termenul din 06.11.2012, părţile, prin reprezentanţi, au depus declaraţii autentificate (în cazul intimatei, şi traducerea declaraţiei autentificate date în original în limba italiană), de renunţare la judecată – pentru intimata-reclamantă, respectiv privind acordul privind renunţarea la judecată a părţii adverse şi nesolicitarea cheltuielilor de judecată – pentru recurenta-pârâtă.
Asupra cererii de recurs, în condiţiile manifestărilor procesuale indicate (înscrisuri autentificate depuse în şedinţă publică la 06.11.2012) ale părţilor, Curtea reţine următoarele:
Art. 246 alin. 1 Cpc, arată că reclamantul poate renunţa oricând la judecată, prin cerere scrisă în acest sens, iar art. 246 alin. 4 Cpc arată că, dacă părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi.
Textul de lege nu distinge în funcţie de stadiul procesual (fond, cale de atac), decât în sensul solicitării acordului părţii adverse, în cazul atingerii stadiului dezbaterilor (rezultă implicit că a dezbaterilor în fond, deci, cu atât mai mult stadiul este atins/depăşit dacă suntem deja în calea de atac).
De asemenea, art. 298 Cpc dispoziţiile privind judecata în primă instanţă se aplică şi în instanţa de apel, în măsura în care nu sunt potrivnice prevederilor speciale ale apelului, iar art. 316 Cpc arată că dispoziţiile privind judecata în apel se aplică şi pentru judecarea recursului, în măsura în care nu sunt potrivnice judecării în recurs. Din analiza acestor norme de trimitere rezultă că dispoziţiile art. 246 (coroborat alin. 1 cu 4) sunt aplicabile şi în calea de atac a recursului, dacă nu sunt potrivnice dispoziţiilor speciale din recurs, ceea ce, în mod evident nu este cazul cu manifestarea procesuală de renunţare, care are acordul părţii adverse, fiind astfel atât un efect al principiului disponibilităţii ce guvernează procesul civil, cât şi al regulii de prioritate a soluţionării amiabile (în acest sens art. 131 Cpc)
În ceea ce priveşte efectele renunţării la judecată, manifestare procesuală conformă principiului disponibilităţii, Curtea constată că, deşi acestea nu sunt expres reglementate în art. 246 Cpc, pentru a da eficienţă principiilor enunţate mai sus, ea trebuie să conducă la o hotărâre care să reflecte soluţionarea amiabilă în sensul manifestării de voinţă a părţilor, deci care să ateste o renunţare la dreptul procesual de a le fin analizat fondul raportului juridic litigios; sub acest aspect singura similitudine posibilă este reprezentată de aplicarea prin analogie a art. 247 alin. 5 Cpc, cu consecinţa anulării hotărârii de fond, în tot sau parte (limitele renunţării).
Faţă de aceste considerente, Curtea a admis recursul formulat de pârâta SC V SA prin administrator special F S Aurelio, având ca administrator judiciar RVA I S SPRL împotriva sentinţei comerciale nr.6226/16.05.2011, pronunţată de Secţia a VI-a Comercială a Tribunalului Bucureşti în dosarul nr.28412/3/2010 având ca obiect acţiune în constatarea nulităţii hotărâre AGA, în contradictoriu cu intimata reclamantă SC F & I H SA, a anulat sentinţa atacată şi, în baza art. 246 Cod procedură civilă a luat act de renunţarea reclamantei la judecarea cauzei.
