ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 930/R/2009
Ședința publică din data de 7 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Gabriella Purja vicepreședintele instanței
JUDECĂTOR 3: Laura
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta recurentă DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI ORDINE C împotriva Sentinței civile nr. 2409 pronunțate la data de 15.12.2008 de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr- privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat personal și reprezentanta pârâtei recurente – cu delegație la dosar.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
La acest termen de judecată reprezentanta recurentei depune la dosar delegația de reprezentare iar reclamantul întâmpinare.
Reprezentanta recurentei arată că i s-a comunicat întâmpinarea și a lecturat cuprinsul acesteia, neavând alte cereri, iar reclamantul intimat arată că înțelege să o susțină.
Nefiind cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris.
Reclamantul solicită respingerea recursului pentru motivele arătate în scris prin întâmpinarea formulată, fără cheltuieli de judecată
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2409 pronunțate la data de 15.12.2008 de Tribunalul Cluj în dosarul cu nr- s-a admis contestația formulată de contestatorul, si în consecință:
S-a anulat Decizia de sancționare a reclamantului nr. 74/09.09.2008 emisă de pârâta Directia Judeteană de Pază si Ordine
A fost obligată pârâta să achite drepturile salariale deținute în temeiul acestei decizii.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Potrivit art. 268 alin.2 din Codul Muncii, decizia de sancționare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, printre altele, descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, motivele pentru care au fost înlăturate apărările angajatului în timpul cercetării disciplinare sau motivele pentru care aceasta nu a fost efectuată. Niciuna dintre aceste condiții nu este respectată:
Decizia de sancționare se rezumă la a face trimitere la un proces-verbal din 09.2008 a comisiei de disciplină, în care sunt descrise faptele ce ar constitui abateri ale salariatului. Insă, articolul de lege enunțat stabilește în mod clar că decizia și nu doar procesul-verbal al comisiei de cercetare trebuie să cuprindă descrierea faptei imputate salariatului. Or, sub acest aspect decizia nu este motivată, ea limitându-se la mențiunea că “activitatea desfășurată de salariat este precară”.
De asemenea, decizia de sancționare nu cuprinde nici o referire la apărările făcute de reclamant, încălcându-se astfel dispoziția legală menționată.
Totodată, tribunalul a constatat că la pct.l din decizie s-a stabilit aplicarea sancțiunii “de 10% pe lunile septembrie, octombrie, noiembrie 2008 si ultim avertisment”. Or, potrivit art. 264 alin.l din Codul Muncii, sancțiunile sunt distincte, ele neputându-se cumula, aplicarea lor trebuind să seama de criteriile de gravitate a abaterii disciplinare indicate de art.266 din Codul Muncii. Susținerea din întâmpinare cum că acest “ultim avertisment” ar fi doar avertizare, confirmă o constatare a instanței că de fapt s-a dorit atenționarea reclamantului asupra conduitei sale prezente dar si viitoare, ceea ce constituie tocmai sancțiunea disciplinară a avertismentului scris prevăzut de art.264 alin.l lit. din Codul Muncii.
Având în vedere aceste motive de formă ale deciziei de sancționare, nerespectate de pârâtă, în baza art. 268 alin. 5, aceasta a fost anulată.
In temeiul art.269 alin.l Codul Muncii, s-au restituit sumele reținute de pârâtă în executarea acestei decizii de sancționare.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs în termen legal pârâta, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, s-au invocat următoarele:
În ce privește descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, instanța de fond a reținut că în cuprinsul deciziei de sancționare se face trimitere doar la procesul verbal nr. 3506/1.09.2008. această reținere este eronată, întrucât, în chiar conținutul deciziei contestate, s-a arătat că activitatea desfășurată de contestator este precară, făcându-se trimitere la procesul verbal menționat, întrucât în cuprinsul acestuia, se face o descriere amănunțită a faptei săvârșite de către contestator.
În ce privește omisiunea menționării motivelor pentru care au fost înlăturate apărările angajatului în timpul cercetării disciplinare, recurenta a arătat că intimatul a refuzat să se prezinte în fața comisiei de disciplină, întocmind un raport prin care-și recunoaște fapta.
Cu privire la reținerea de către instanță împrejurării că prin aceeași decizie de sancționare contestatorului i s-au aplicat două sancțiuni – cea de diminuare salariului cu 10% pe 3 luni și avertismentul – și aceasta este eronată.
Este adevărat că, în decizia de sancționare s- menționat că angajatului i se atrage un ultim avertisment, dar acesta nu ca sancțiune disciplinară, prev. de art. 264 lit.. Reiese clar din conținutul deciziei contestate că, s-a aplicat o singură sancțiune, cea prev. de art. 264 alin. 1 lit. d muncii.
Prin întâmpinarea formulată, contestatorul solicitat respingerea recursului. În motivarea întâmpinării, intimatul a arătat că, pe lângă neregularitățile reținute corect de prima instanță, recurenta se face vinovată și de încălcarea disp. art. 267 alin. 2. întrucât nu l- convocat în scris pentru efectuarea cercetării disciplinare, aspect recunoscut de către recurentă.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, mențiune formală imperativă prev. de art. 268 alin. 2 lit., reiese că, în decizia nr. 74/9.09.2008 emisă de recurentă, aceasta este reprezentată de sintagma “activitatea desfășurată de șef este precară, fiind atenționat de nenumărate ori de conducere”.
Această descriere este extrem de lapidară, neîndeplinind cerința legii, care impune să se arate data, locul săvârșirii faptei și fapta concretă cu mai multe elemente de identificare și individualizare, care să o facă aptă de a fi calificată ca abatere disciplinară, în sensul prev. de art. 263 alin. 2.
În ce privește îndeplinirea cerinței prev. de art. 268 alin. 2 lit. c, prevăzută tot sub sancțiunea nulității absolute a deciziei de sancționare, în cuprinsul deciziei contestate nu se face absolut nicio referire la motivele pentru care s-au înlăturat apărările angajatului sau motivele neefectuării cercetării.
Tot din cuprinsul deciziei de sancționare reiese că, sancțiunea aplicată este de “10% pe lunile septembrie, octombrie, noiembrie 2008 și ultim avertisment”.
Este adevărat că temeiul de drept al aplicării sancțiunii indicat este cel prev. de art. 264 lit., însă din conținutul art. 264 alin. 1 reiese că avertismentul scris este o sancțiune distinctă, de sine stătătoare, prevăzută la lit.
Potrivit art. 265 alin. 2, pentru aceeași abatere disciplinară, se poate aplica numai o singură sancțiune.
Este irelevantă poziția angajatoarei care a arătat că mențiunea din cuprinsul deciziei de sancționare “ultim avertisment” nu constituie o sancțiune propriu-zisă.
Din moment ce avertismentul scris constituie una din cele șase tipuri de sancțiuni disciplinare prevăzute de lege, iar intimatului i s-a aplicat atât aceasta, cât și reducerea salariului de bază pe o durată de 3 luni cu 10%, este evident că din punct de vedere formal, în cuprinsul uneia și aceleiași decizii de sancționare, sunt menționate și aplicate cumulativ două sancțiuni, aspect ce contravine prev. art. 265 alin. 2..
În fine, angajatoarea nu a făcut dovada îndeplinirii obligației prev. de art. 267 alin. 2, de convocare în scris salariatului în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, cu precizarea obiectului, datei, orei și locului întrevederii.
Pentru toate aceste neregularități formale prevăzute sub sancțiunea nulității absolute deciziei de sancționare, prin disp. art. 265 alin. 2, 267 alin. 1, 2 și 268 alin. 2 lit. a, c, decizia nr. 74/9.09.2008 este nulă absolut, aspect corect reținut de prima instanță, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. 1 Cod proc.civ. recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE PAZĂ ȘI ORDINE C împotriva sentinței civile nr. 2409 din 15.12.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – – –
GREFIER
Red. MV dact. GC
2 ex/16.04.2009
Jud.primă instanță:,
