Contestație decizie de concediere. Decizia 1069/2009. Curtea de Apel Cluj


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1069/R/2009

Ședința publică din 28 aprilie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu

JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Adrian Repede

– –

– –

GREFIER: – –

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta “” SA BMî mpotriva sentinței civile nr. 1720 din 19 decembrie 2008 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, privind și pe reclamantul, având ca obiect contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri, iar la a treia strigare a cauzei, la apelul nominal se prezintă reclamantul intimat și reprezentanta pârâtei recurente B M, avocat, cu împuternicire avocațială la fila 4 din dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul acestei zile de 28 aprilie 2009, ora 11,30, înainte de a treia strigare a cauzei, reclamantul intimat a trimis prin fax întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei recurente.

Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar copiile statelor de plată pentru perioada celor trei luni, ulterioare datei de 01.02.2008, un exemplar înmânându-se reclamantului intimat.

La întrebarea instanței, reclamantul intimat arată că își recunoaște semnătura de pe statele de plată ce i-au fost comunicate.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea sentinței recurate potrivit art. 312 pct. 3.pr.civ. raportat la prevederile art. art. 304 pct. 9.pr.civ. în vederea administrării de noi probe, respectiv a unei expertize criminalistice, și cu martori pentru a dovedi faptul că reclamantul intimat a semnat actul adițional din data de 01.02.2008, prin care acesta a fost de acord cu modificarea contractului individual de muncă nr. 1548/1.02.2007, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.

Invocă potrivit prevederilor art. 3041.pr.civ. că nu s-a menționat în dispozitiv modul de rezolvare a petitului de încetare a contractului de muncă, arătând că instanța s-a pronunțat doar cu privire la actul adițional nr. 1/01.02.2008 la contractul de muncă, reintegrarea reclamantului intimat pe postul deținut și salarizare, omițând a se pronunța asupra unui petit solicitat de reclamantul intimat, astfel că instanța trebuia să se pronunțe cu privire la toate capetele de cerere.

La întrebarea instanței, reprezentanta pârâtei recurente arată că reclamantul intimat și-a dat acordul pe actul adițional, și consideră că a semnat actul adițional, având în vedere confirmarea statelor de plată întrucât reclamantul intimat nu a contestat aceste state de plată.

Reclamantul intimat arată că locul lui de muncă a fost la 200 km de B M la și doar o dată pe lună trecea pe la sediul companiei iar salariul nu era fix, ci fluctua. A fost chemat la director să semneze actul adițional, însă nu l-a semnat și nu a formulat plângere penală pentru fals.

La întrebarea instanței cu privire la statele de plată pentru șef mină, reclamantul intimat arată că a semnat statele de plată și pentru șef de mină însă nu și-a dat seama că este o problemă financiară.

Reclamantul intimat solicită a se vedea raportul de expertiză din care rezultă că nu este semnătura lui, fără cheltuieli de judecată.

În replică reprezentanta pârâtei recurente arată că este irelevant că actul adițional pe care îl deține reclamantul intimat nu este semnat, întrucât toți angajații au semnat actul adițional deoarece compania este în reorganizare.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.1720 din 19.12.2008, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, a fost admisă contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata “” și, în consecință, a fost anulat actul adițional nr. 1/01.02.2008 la contractul individual de muncă nr. 1548/1.02.2007; s-a dispus reîncadrarea contestatorului în baza contractului individual de muncă nr. 1548/1.02.2007 și a fost obligată intimata să plătească contestatorului toate drepturile salariale începând cu data de 1.02.2008 până la efectiva reîncadrare.

Totodată a fost obligată intimata să plătească contestatorului suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că între părți, contestatorul în calitate de angajat și intimata in calitate de angajator, s-a încheiat contractul individual de nr. 1548/01.02.2007, pe durată nedeterminată, începând cu data de 01.02.2007, iar prin decizia nr. 15 din aceeași dată, contestatorul a fost numit șef de mină la. Prin actul adițional nr. 1 din 01.02.2008, la contractul individual de munca încheiat cu contestatorul, nr. 1548/01.02.2007, începând cu data de 01.02.2008 s-au modificat următoarele elemente ale contractului individual de munca:

– durata contractului stabilindu-se o perioada determinată, respectiv perioada 01.02.2008-01.05.2008

– condițiile de munca, respectiv din condiții speciale în condiții normale

– salariul de baza de la 3080 lei la 2400 lei

– sporul de vechime s-a menținut procentul de 25% dar valoric s-a diminuat de la 770 lei la 480 lei

– salariul brut de la 4160 lei la 2880 lei

– durata concediului de odihna s-a redus la 7 zile

Actul adițional aflat în posesia contestatorului și depus la dosar la fila 13 poartă doar semnătura și ștampila intimatei și nu este semnat de contestator, în schimb același act depus de intimată la fila 38, este semnat și de contestator.

Potrivit raportului de expertiză criminalistică nr. 246/02.12.2008 efectuat de Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C, actul adițional nr. 1 din 01.02.2008 nu a fost semnat la rubrica salariat de către contestator.

Cererea în probațiune formulată de intimată în sensul efectuării unei contraexpertize și audierea martorilor prezenți la semnarea actului adițional, a fost respinsă, deoarece concluziile expertizei efectuate în cauză au fost apreciate concludente, fiind stabilit fără nici un dubiu că semnătura nu aparține contestatorului, concluzie susținută și de faptul că în posesia contestatorului se află exemplarul nesemnat de el.

Potrivit dispozițiilor art. 41 Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților.

Având în vedere că principalele elemente ale contractului individual de munca (durata contractului, salariul) au fost modificate unilateral, iar această modificare a dus la încetarea contractului individual de munca la împlinirea termenului, instanța apreciază întemeiată contestația, urmând aoa dmite în sensul anularii actului adițional nr. 1, care implicit atrage anularea măsurii încetării contractului individual de munca, iar în conformitate cu dispozițiile art. 78 Codul muncii se va dispune reintegrarea contestatorului cu obligarea intimatei la plata tuturor drepturilor salariale de care contestatorul ar fi beneficiat începând cu data de01.02.2008 și până la efectiva reîncadrare.

În temeiul art. 274 Cod procedura civila, intimata a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate contestatorului, în sumă de 700 lei, reprezentând onorar expertiză.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat recurs prin care a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea administrării de noi probe (o nouă expertiză criminalistică și audierea unor martori).

În motivarea recursului s-a arătat că reclamantul a semnat actul adițional nr.1/01.02.2000, iar prima instanță a respins în mod greșit cererea de efectuare a unei noi expertize, ceea ce i-a încălcat dreptul la apărare.

De asemenea se reține că reclamantul a recunoscut că folosește două semnături.

Plata drepturilor salariale către contestator, s-a realizat începând cu data încheierii actului adițional nr.1/1.02.2008, conform acestui act adițional respectiv pentru lunile februarie, martie, aprilie 2008, iar contestatorul nu a avut nimic de obiectat, deși a primit un salariu mai mic.

Începând cu data de 1.05.2008 nu a mai lucrat prin urmare a acceptat consecințele actului adițional, încheiat la data de 1.02.2008, care preciza că durata determinată a contractului de muncă, expira la data de 1.05.2008.

În cartea de muncă a contestatorului era menționată modificarea contractului de muncă nr.1548/1.02.2007 prin actul adițional nr.1/1.02.2008.

Actul adițional încheiat și semnat de către contestator, își produce efecte juridice de la data încheierii sale, fără a mai fi necesară emiterea unei alte decizii, întrucât la data menționată în cuprinsul acestuia, contractul individual de muncă cu nr.1548/1.02.2007 înceta de drept.

Reclamantul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va respinge recursul pentru următoarele considerente:;

Prin raportul de expertiză criminalistică (50-57 fond) s-a concluzionat că actul adițional nr.1/01.02.2000 nu a fost semnat de către reclamant.

Deși reprezentantul pârâtei a declarat în ședința de judecată din data de 19.12.2008 (60 fond) că nu este de acord cu concluziile expertului, nu a formulat obiecțiuni concrete în sensul indicării eventualelor greșeli din raport, contrar art.212 alin.2 pr.civ. astfel încât instanța de recurs apreciază că în mod corect a fost respinsă cererea de încuviințare a unei noi contraexpertize, care potrivit art.212 alin.1 pr.civ. se poate dispune doar “dacă instanța nu este lămurită prin expertiza făcută”, condiție neîntrunită în speță.

Prin urmare mijloacele de probă administrate de prima instanță confirmă lipsa acordului de voință al reclamantului la modificarea contractului individual de muncă, nefiind necesară administrarea altor probe în cauză.

În acest sens Curtea apreciază și că folosirea de către reclamant a două semnături diferite nu poate răsturna concluzia raportului de expertiză care a evidențiat că reclamantul execută semnătura dinamic spre deosebire de semnătura de pe actul adițional, executată mai, ceea ce denotă plăsmuirea sa.

De asemenea cererea de audiere a doi martori formulată de pârâtă la data de 19.12.2008 apare ca superfluă în raport de concluzia expertului, cu atât mai mult cu cât nu s-au indicat numele și adresa martorilor, care nu putea fi decât angajați ai pârâtei, ceea ce ar pune sub semnul întrebării obiectivitatea lor.

Critica privind încasarea fără obiecțiuni de către reclamant a drepturilor salariale specifice funcției ocupate conform actului adițional este nefondată, deoarece art.165 Codul muncii enunță în mod expres că ” acceptarea fără rezerve a unei părți din drepturile salariale sau semnarea actelor de plată, în altfel de situații nu poate avea semnificația unei renunțări din partea salariatului la drepturile salariale ce i se cuvin”, iar în speță, nici a unei acceptări tacite a modificării contractului de muncă.

De asemenea, din moment ce carnetul de muncă al reclamantului este completat de pârâtă, înscrierea actului adițional neconsimțit de reclamant nu îi este opozabil, neputând să aibă semnificația unui act juridic bilateral.

Consecința nulității actului adițional este lipsirea sa de efecte inclusiv în ceea ce privește durata raporturilor juridice de muncă dintre părți, respectiv nedeterminată, nesusceptibilă de a înceta pe baza art.56 lit.j Codul muncii.

În fine, pretinsul motiv de ordine publică invocat verbal de recurentă (nesoluționarea unei cereri) nu poate fi luat în considerare din moment ce nu reflectă interesul părții care îl susține, în speță reclamantul fiind singurul să aprecieze în ce măsură în vatămă omisiunea examinării sub toate aspectele cererii sale.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. va respinge ca nefondat recursul pârâtei.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtaSABMî mpotriva sentinței civile nr. 1720 din 19.12.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 28.04.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Laura Dima Adrian Repede

– – – – – –

GREFIER

se află în concediu medical

semnează prim grefier