-art.13, art.24 alin. 1 si 2 din Legea nr. 554/2004
Conform dispozitiilor art.24 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004 executarea hotarârii definitive si irevocabile se face in temeiul prevazut in cuprinsul acesteia, iar in lipsa unui astfel de termen, in cel mult 30 de zile de la data ramânerii irevocabile.
In cazul in care termenul nu este respectat, se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru întârziere (art. 24 alin. 2 din Legea nr.554/2004).
In cauza, s-a facut aplicarea dispozitiilor art.24 alin.2 fara citarea autoritatii publice careia i s-a aplicat amenda, conform art.13 alin.1 din Legea nr.554/2004 si art.85 Cod procedura civila, astfel ca se impunea casarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare, in temeiul art. 312 alin.2 Cod procedura civila.
(CURTEA DE APEL BUCURELSTI – SECTIA A VIII A CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL, DECIZIA CIVILA NR.110/15.01.2010
Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sub nr.25991/3/2008, astfel cum a fost precizata prin înscrisul de la fila 6, reclamantul M. I. în contradictoriu cu pârâta U. P. B., a solicitat aplicarea unei amenzi ca urmare a refuzului de a executa dispozitivul sentintei civile nr.919/2007 a Tribunalului Bucuresti, cu acordarea de despagubiri de 5000 lei în favoarea reclamantului.
În motivarea cererii, reclamantul a aratat ca prin sentinta civila nr.919/2007 a Tribunalului Bucuresti, a fost obligata pârâta sa comunice informatiile solicitate de catre reclamant, dar nu s-a conformat dispozitiilor instantei, motiv pentru care se solicita amendarea si plata de daune.
Prin sentinta civila nr.2240/09.09.2008, Tribunalul Bucuresti a admis în parte actiunea, a aplicat conducatorului autoritatii publice pârâte o amenda de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere, de la data de 1.05.2008 si pâna la executarea dispozitivului sentintei civile nr.919/5.11.2007 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a si a respins ca neîntemeiat capatul de cerere privind acordarea despagubirilor.
Aceasta sentinta a fost casata prin decizia civila nr.29/05.01.2009 a Curtii de Apel Bucuresti, care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
Prin sentinta civila nr.2928/27.10.2009, Tribunalul Bucuresti a admis în parte actiunea, a aplicat conducatorului autoritatii publice pârâte o amenda de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere, de la data de 1.05.2008 si pâna la executarea dispozitivului sentintei civile nr.919/5.11.2007 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a si a respins ca neîntemeiat capatul de cerere privind acordarea despagubirilor.
În motivare, prima instanta a retinut ca prin sentinta civila nr.919/5.11.2007 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a – filele 10-11 din dosarul initial, U. P. a fost obligata sa comunice reclamantului informatiile solicitate prin cererea nr.6136/7.05.2007. Sentinta este definitiva de Ia pronuntare si a devenit irevocabila prin respingerea recursului prin decizia civila nr.862/31.03.2008 a CAB – filele 16-17.
Reclamantul a sustinut ca nu s-a executat dispozitivul sentintei, desi s-au facut mai multe demersuri în acest sens, iar pârâtele nu au administrat nici un fel de probe în cauza de fata din care sa rezulte îndeplinirea dispozitiilor instantei de contencios administrativ.
Potrivit art.24 din legea nr.554/2004, daca în urma admiterii actiunii, autoritatea publica este obligata sa încheie, sa înlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotarârii definitive si irevocabile se face în termenul prevazut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de Ia data ramânerii irevocabile a hotarârii. În cazul în care termenul nu este respectat, se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate amenda de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru întârziere.
Sentinta nr.919/2007 a Tribunalului Bucuresti trebuia sa fie executata de catre autoritate în cel mult 30 de zile de la data ramânerii irevocabile, respectiv pâna Ia data de 30.04.2008. Reclamantul a adresat pârâtei cererea din 9.06.2008 – fila 2 din dosarul initial, pentru executarea hotarârii, dar reclamantul nu trebuia sa faca alte demersuri pentru aducerea Ia îndeplinire a dispozitivului sentintei. U. P. a fost parte în dosar, i s-a comunicat hotarârea instantei de fond si a participat la judecarea recursului, astfel ca nu putea sa mai pretinda reclamantului sa se prezinte cu alte documente pentru executarea benevola a sentintei.
Considerând ca în mod nejustificat nu s-a executat dispozitivul instantei de contencios administrativ, tribunalul va dispune amendarea conducatorului autoritatii obligate a comunica informatiile cu o amenda de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere, de Ia expirarea termenului prevazut de art.24 din Legea nr.554/2004 – 1.05.2008, si pâna Ia efectiva a dispozitiilor sentintei civile nr.919/5.11.2007 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a.
Cu privire la despagubirile solicitate a fi acordate reclamantului, tribunalul a considerat ca reclamantul nu a dovedit suportarea unui prejudiciu provocat efectiv de întârzierea în executarea dispozitivului sentintei, în conditiile în care nu a administrat nici o proba din care sa rezulte pagubele suportate, acestea neputând fi prezumate. Raporturile sale de nu au încetat ca efect al necomunicarii informatiilor, iar prezentarea acestor date în dosarul privind concedierea sa nu prezenta relevanta, astfel cum s-a retinut în considerentele deciziei civile nr.2832R/4.07.2008 a Curtii de Apel Bucuresti – fila 20 verso din dosarul nr.25991..01/3/2008.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamantul aratând ca sentinta civila atacata este netemeinica si nelegala, nu se bazeaza pe lege si nici nu respecta dispozitiile date în recurs conform art.315 din Codul de procedura civila, fiind aplicabile prevederile art.304 pct.8 si pct.9 din acelasi cod. Astfel:
Amenda de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere se aplica Rectorului U. P. din Bucuresti – prof. dr. ing. A. E.
Prin precizarea actiunii din data de 15.10.2009, a solicitat aplicarea prevederilor art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 privind amenda, Rectorului U. Politehnica din Bucuresti, prof. univ. dr. ing. A.E., cu locul de munca la sediul institutiei.
În aceste conditii, au fost aplicate în mod corespunzator prevederile legale privind citarea partilor (art.90, art.91 din Codul de procedura civila) si desi pârâta – A. E. nu s-a prezentat la judecata, instanta de fond ar fi trebuit sa constate ca este în masura sa faca aplicarea art.85 din acelasi cod si sa hotarasca corespunzator cererii precizate.
De altfel identitatea rectorului este bine determinata deoarece Sentinta civila nr.919/2007 a Tribunalului Bucuresti, Sectia de Contencios Administrativ si Fiscal, ce trebuia adusa Ia îndeplinire, invoca adresa nr.6136/.07.05.2007, ca parte a acesteia, (aflata la dosar), a sa catre conducatorul institutiei, prof. univ. dr. ing. E. A., în calitatea sa de Rector.
Ca urmare, rejudecând cauza pe fond, trebuie admis primul capat de cerere si sa se aplice amenda civila Rectorului în functie al U.P. din Bucuresti – prof. dr. ing. A. E.
Instanta de fond a gresit atunci când a considerat neîntemeiata cererea privitoare Ia acordarea de despagubiri morale.
Art.24. alin.2 din Legea nr.554/2004 prevede ca în cazul în care termenul de aducere Ia îndeplinire a unei hotarâri judecatoresti date în contencios administrativ nu este respectat, în afara aplicarii amenzii de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere, reclamantul are dreptul Ia despagubiri pentru întârziere.
Semnificatia acestei prevederi este data de art.1200 din Codul civil, aceea ca reprezinta o prezumtie legala, special determinata de lege, ce declara ca dobândirea dreptului sau rezulta din împrejurarea determinata de refuzul pârâtei de a aduce Ia îndeplinire o hotarâre judecatoreasca definitiva si irevocabila data în favoarea mea.
În raport cu aceasta determinare, prin aplicarea prevederilor art.1202 din Codul civil, instanta de fond ar fi trebuit sa verifice, în functie de forta probanta a acesteia, care este tipul de prezumtie legala aplicabil cauzei. Astfel:
1. daca suntem în cazul unei prezumtii legale absolute, aceasta prezumtie dispensa de orice dovada pe recurent, iar dreptul este recunoscut ca atare.
2. daca suntem în cazul unei prezumtii relative, drepturile sale pot fi rasturnate doar prin dovada contrarie a partii adverse.
Ori indiferent de încadrarea pe care instanta ar fi dat-o acestui drept al recurentului recunoscut de lege, Ia rejudecarea cauzei dupa casare, ar fi trebuit sa retina faptul ca pârâta nu a depus nici întâmpinare si nici o proba în favoarea sa, care sa poata fi considerata ca o dovada contrarie, astfel încât sa respinga ca neîntemeiat capatul de cerere privind acordarea de despagubiri.
Mai mult chiar, partea adversa nu s-a înfatisat Ia nici un termen de judecata, ceea ce ar fi trebuit sa determine instanta de fond, în aplicarea prevederilor art.152 din Codul de procedura civila, sa dea o solutie bazata strict pe dovezile administrate, care sunt evident în favoarea subsemnatului.
Ca urmare a faptului ca existenta dreptului recurentului Ia despagubiri este certa, instanta de fond ar fi trebuit sa evalueze întinderea acestora prin prisma daunelor morale suportate generate de încalcarea cu îndârjire si rea credinta a drepturilor subsemnatului întâi ca salariat si apoi ca cetatean – persoana fizica, dar si prin raportarea lor Ia valoarea amenzii civile aplicate pe zi de întârziere, în folosul statului.
Ca parte procesuala activa, recurentul a introdus, conform art.109 din Codul de procedura civila, cerere în instanta, motivat fiind de interesul obtinerii de despagubiri prevazute de lege, pentru refuzul unei autoritati ale statului de a aduce Ia îndeplinire o hotarâre judecatoreasca data în contencios administrativ. Este de subliniat faptul ca amenda civila prevazuta Ia art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004 este data în folosul statului ca beneficiar pasiv si ca aceasta nu s-ar fi putut materializa în lipsa cererii formulate de subsemnatul.
Privind cauza sub acest aspect, considera ca cererea de despagubire a sa reprezinta cererea principala, iar amenda este accesorie, cel lezat fiind în principal subsemnatul si abia apoi statul.
Considera ca instanta ar fi trebuit sa faca si aplicarea prevederilor art.574 din Codul de procedura civila Ia care face trimitere art.580 alin.2 din acelasi cod, tinând cont si de adresa nr.8719/09.06.2008 a subsemnatului catre conducatorul institutiei si sa stabileasca echivalentul valorii obiectului cererii.
În raport cu acest aspect, solicitarea unor despagubiri la jumatate din valoarea amenzii civile (10% în raport cu 20% din valoarea salariului minim pe economic) pe zi de întârziere este aproape simbolica fata de faptul ca drepturile recurentului, întâi ca salariat si apoi ca cetatean-persoana, au fost si sunt încalcate de catre o autoritate a statului (în speta o institutie publica finantata de Ia buget) cu rea credinta si insistenta. Ca urmare, instanta de fond ar fi trebuit sa analizeze cauzele reale pentru care U. P. din Bucuresti sfideaza legea si urmareste lezarea sa si sa aplice o sanctiune compensatorie pe masura.
Despagubirile trebuie sa fie platite din bugetul autoritatii (institutiei) publice – U. P. din Bucuresti, urmând a fi imputate personalului vinovat de neexecutare, în temeiul art.270 din Codul muncii (Conf. dr. D. D., ELEMENTE DE DREPT ADMINISTRATIV – Suport de curs an universitar 2008/2009).
Împotriva acestei sentinte au mai declarat recurs pârâtii aratând ca hotarârea este nelegala, fiind data cu neîndeplinirea procedurii de citare a partilor.
În conformitate cu dispozitiile art.85 Cod de procedura civile – „Judecatorul nu va putea hotarî asupra unei cereri decât dupa citarea sau înfatisarea partilor, afara numai daca legea nu dispune altfel.”
În primul rând procedura de citare în etapa procesuala a judecatii în fond a fost nelegala întrucât subsemnata nu am fost citata niciodata Ia domiciliu, fiind trimise actele procedurale Ia sediul U. P. B. din S. I. nr.313, Sector 6.
În subsidiar nici U. P. B. si nici E. A. nu au fost legal citati pentru termenul Ia care s-a solutionat cauza si anume termenul de 27.10.2009.
În speta prin încheierea instantei din data de 13.10.2009 conform careia recurenta E. A. a fost amendata cu amenda judiciara în cuantum de 500 Iei urmatorul termen stabilit în cauza a fost pentru data de 10.11.2009, C7-CA, ora 10.00, sala 221.
Acelasi termen figura si pe portalul instantelor judecatoresti în sistemul informativ fiind notat urmatorul termen fixat pentru data de 10.11.2009.
Prin urmare termenul stabilit dupa data de 13.10.2009 a fost de 10.11.2009.
În ceea ce priveste data de 27.10.2009, pe numele sau si Ia adresa U. P. B. s-a primit o citatie pentru solutionarea unei cereri de abtinere.
Prin urmare nici U. P. B. si nici E. A. nu am avut Ia cunostinta de faptul ca judecata cauzei urma sa aiba loc în data de 27.10.2009, din citatia primita reiesind ca la acest moment urma sa fie solutionata o cerere de abtinere iar conform ultimei încheieri din data de 13.10.2009 urmatorul termen fiind stabilit pentru data de 10.11.2009.
Având în vedere ca instanta de fond a procedat Ia solutionarea cererii de chemare în judecata în lipsa partii care nu a fost legal citata considera ca, în conformitate cu dispozitiile art.312 pct.5 Cod procedura civila, se impune admiterea recursului, casarea hotarârii atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare în fata instantei de fond.
În subsidiar, daca s-ar accepta faptul ca procedura a fost legal îndeplinita în fata instantei de fond, hotarârea atacata este nelegala si netemeinica deoarece în mod gresit a calculat instanta de fond momentul de Ia care începe sa curga termenul de 30 de zile prevazut de art.24 din Legea nr.554/2004.
În conformitate cu dispozitiile art.24 alin.2 din Legea nr.554/2004, „1. Daca în urma admiterii actiunii autoritatea publica este obligata sa încheie, sa înlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotarârii definitive si irevocabile se face în termenul prevazut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de Ia data ramânerii irevocabile a hotarârii. 2. În cazul în care termenul nu este respectat, se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate o amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul Ia despagubiri pentru întârziere”.
Prin urmare amenda se poate acorda în cel mai bun caz de Ia momentul la care hotarârea judecatoreasca a ramas irevocabila. Numai în temeiul unei hotarâri judecatoresti irevocabile se poate pune problema amenzii prevazuta de Legea nr.554/2004 privind contencios administrativ.
În conformitate cu dispozitiile art.377 alin.2 Cod procedura civila „Sunt hotarâri irevocabile: (…) 4. hotarârile date în recurs chiar daca prin acestea s-a solutionat fondul pricinii.”
Având în vedere faptul ca în cazul de fata ne aflam în ipoteza unei hotarâri pronuntata în fond care putea fi atacata numai cu recurs rezulta ca, în conformitate cu dispozitiile art.377 alin.2 Cod procedura civila este irevocabila hotarârea pronuntata în recurs în dosarul nr.22609/3/2007 de pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a IX-a Contencios Administrativ.
Prin urmare termenul de Ia care ar fi trebuit sa fie calculate, amenda acordata trebuia sa înceapa Ia momentul Ia care reclamantul a solicitat pârâtilor sa fie pusa în executare hotarârea irevocabila.
În fapt M. l. nu a formulat niciodata o cerere de punere în executare a hotarârii irevocabile. În realitate, prin adresa nr.6136/07.05.2007 acesta a solicitat sa fie pusa în executare Sentinta Civila nr.919/05.11.2007 a Tribunalului Bucuresti, Sectia a IX-a Contencios Administrativ fara a atasa, asa cum cere Legea contenciosului administrativ, hotarârea irevocabila.
În data de 07.05.2007 M. l. nu a depus anexat cererii sale hotarârea judecatoreasca definitiva si irevocabila a carei executare a cerut-o. De altfel acest lucru era imposibil în conditiile în care hotarârea irevocabila a fost redactata abia în data de 20.05.2008.
În realitate U.P.B. nu a obtinut Decizia Civila nr.862/31.03.2008 a Curtii de Apel Bucuresti abia în luna septembrie 2008 prin eforturi proprii. Reclamantul M. I. nu a efectuat nici un demers si nici nu ne-a depus niciodata hotarârea judecatoreasca irevocabila a carei neexecutare solicita sa fie sanctionata.
În situatia în care Ia data de 07.05.2007 hotarârea judecatoreasca irevocabila nici macar nu era redactata U. P. B. se afla în imposibilitatea de a executa aceasta hotarâre.
Cererea de chemare în judecata este neîntemeiata. Toate informatiile solicitate de reclamant au fost publicate pe Internet.
Prin cererea de chemare în judecata ce face obiectul prezentului dosar intimatul-reclamantul M. l. a solicitat amendarea U. P. B. ca urmare a neexecutarii Sentintei Civile nr.919/2007 a Tribunalului Bucuresti.
Prin Sentinta Civila nr.919/2007 Tribunalul Bucuresti a obligat U.P.B. sa puna la dispozitia reclamantului informatiile solicitate prin cererea înregistrata sub nr.6136/07.05.2007.
Prin cererea înregistrata sub nr.6136/07.05.2007 M. l. a solicitat ca U.P.B. sa îi puna Ia dispozitie 1. Regulamentul de organizare si functionare a serviciilor administrative din Universitate; 2. Regulamentul de folosire a resurselor Universitatii; 3. Regulamentul de organizare si functionare a sistemului calitatii în Universitate.
Toate aceste informatii au fost postate pe site-ul U. P. B. la adresa www.pub.ro. respectiv www.upb.ro dupa cum urmeaza: 1. Regulamentul de organizare si functionare a serviciilor administrative din universitate este Regulamentul Intern care se regaseste Ia link-ul http://www. upb. ro/documente/regulament –intern-upb.pdf 2. Regulamentele de folosire a resurselor Universitatii sunt Planurile Operationale votate de Senatul Universitatii care se regasesc Ia adresam http://www.upb. ro/documente/pIan-operational-2008. pdf 3. Regulamentul de organizare si functionare a sistemului calitatii în Universitate este Regulamentul privind Sistemul de Management al Calitatii Ia adresa http://www. upb.ro/documente/managementul-calitatii/Regulament privind Sistemul de Managementul Calitatii UPB.pdf.
Toate aceste documente sunt si au fost postate pe Internet, atât în prezent cât si în 2007 si 2008 fiind îndeplinita astfel cerinta publicitatii impusa de Legea nr.554/2001. În conformitate cu prevederile art.4 din Legea privind liberul acces Ia informatiile de interes public: „4. Accesul Ia informatiile prevazute Ia alin. 1 se realizeaza prin: a. afisare Ia sediul autoritatii sau al Institutiei publice ori prin publicare în Monitorul Oficial al României sau în mijloacele de informare în masa, în publicatii proprii precum si în pagina de Internet proprie” – or exact aceasta s-a întâmplat si în cazul de fata, U. P. B. a publicat informatiile solicitate de reclamant pe pagina de internet proprie.
Mentioneaza faptul ca acest lucru i-a fost comunicat de nenumarate ori reclamantului, atât pe parcursul anului 2007 cât si pe parcursul anului 2008 însa acesta a refuzat sa ia act de informatii în acest fel, urmarind, cu rea-credinta amendarea recurentei.
În conditiile în care informatiile solicitate sunt si au fost tot timpul publice, fiind postate pe Internet, nu se poate pune problema amendarii pentru necomunicarea acestor informatii catre reclamant.
Din probele administrate, Curtea retine ca prin sentinta civila nr.919/5.11.2007 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a – filele 10-11 din dosarul initial, Universitatea Politehnica a fost obligata sa comunice reclamantului informatiile solicitate prin cererea nr.6136/7.05.2007. Sentinta este definitiva de Ia pronuntare, si a devenit irevocabila prin respingerea recursului prin decizia civila nr.862/31.03.2008 a Curtii de Apel Bucuresti – filele 16-17.
Potrivit art.24 din legea nr.554/2004, daca în urma admiterii actiunii, autoritatea publica este obligata sa încheie, sa înlocuiasca sau sa modifice actul administrativ, sa elibereze un alt înscris sau sa efectueze anumite operatiuni administrative, executarea hotarârii definitive si irevocabile se face în termenul prevazut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de Ia data ramânerii irevocabile a hotarârii. În cazul în care termenul nu este respectat, se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru întârziere.
Sentinta nr.919/2007 a Tribunalului Bucuresti trebuia sa fie executata de catre autoritate în cel mult 30 de zile de la data ramânerii irevocabile, respectiv pâna Ia data de 30.04.2008.
În privinta recursului declarat de reclamant, Curtea retine ca:
– Primul motiv de recurs este neîntemeiat deoarece:
a) prin sentinta atacata conducatorul pârâtei U. P. B. a fost obligat la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, de la data de 1.05.2008 si pâna la executarea dispozitivului sentintei civile nr.919/5.11.2007 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a IX-a. Este de notorietate ca rectorul este conducatorul unei universitati.
b) art.24 din Legea nr.554/2004 prevede ca se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate amenda de 20% din salariul minim brut pe economic pe zi de întârziere.
– Al doilea motiv de recurs este neîntemeiat deoarece:
a) art.24 din Legea nr.554/2004 prevede ca ,,În cazul în care termenul nu este respectat, se aplica conducatorului autoritatii publice sau, dupa caz, persoanei obligate amenda de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despagubiri pentru întârziere.” Textul mentionat nu instituie o prezumtie de existenta a unui prejudiciu. Reclamantul are dreptul la despagubiri pentru întârziere doar daca face dovada existentei unui prejudiciu si a întinderii acestui prejudiciu prin neexecutarea unei hotarâri definitive si irevocabile în termen.
b) art.24 din Legea nr.554/2004 nu deroga de la art.1169 Cod civil, potrivit caruia sarcina probei revine celui care afirma existenta unui drept. Reclamantul nu a dovedit ca a suferit un prejudiciu si nici întinderea acestuia.
Din aceste motive, în baza art.24 din Legea nr.554/2004, art.1169 Cod civil, art.3041 si 312 Cod procedura civila, Curtea va respinge recursul declarat de reclamant ca neîntemeiat.
Pe de alta parte, în temeiul art.85, 107 si 312 Cod procedura civila, Curtea va admite recursul declarat de pârâti, va casa sentinta civila recurata si va trimite cauza spre rejudecare la aceeasi instanta deoarece procedura de citare a acestora pentru termenul din 27.10.2009 nu a fost legal îndeplinita, fata de faptul ca, pe de o parte, la termenul din 13.10. 2009 s-a stabilit urmatorul termen de judecata la 10.11.2009 si nu la 27.10.2009, când a fost solutionata cauza, iar, pe de lata parte, pârâtii au fost citati pentru termenul din 27.10.2009 în vederea solutionarii unei cereri de abtinere.
