ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1581/R/2009
Ședința publică din data de 18 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca președintele secției
JUDECĂTOR 2: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 3: Sergiu Diaconescu
GREFIER: – –
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul și recursul declarat de pârâta FOOD SRL împotriva sentinței civile nr. 304 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de sancționare.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 16 iunie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 304 din 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu intimata FOOD și în consecință a fost obligată intimata să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data de 08.04.2008 și până la data pronunțării prezentei hotărâri, respectiv 09.02.2009.
S-a respins capătul de cerere privind reintegrarea pe postul deținut anterior.
Pentru pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin acțiunea formulată de reclamantul – împotriva pârâtei FOOD T, s-a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să oblige pârâta la plata despăgubirilor bănești în sumă de 72 lei reprezentând venitul brut, sumă care să fie actualizată cu dobânda legală începând cu data de 10 februarie 2008 și până la data efectuării plății, precum și la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii sale reclamantul a arătat că a fost sancționat cu reducerea salariului cu 10% pentru luna ianuarie 2008 întrucât, fiind încadrat pe postul de casier la magazinul Profi 12, refuzat la plată tichete de masă pentru achiziționarea unor produse nealimentare.
La data de 14 aprilie 2008, reclamantul a formulat o precizare de acțiune, solicitând instanței anularea procesului verbal de concediere din data de 08.04.2008, repunerea în situația anterioară, în sensul reintegrării pe postul deținut anterior desfacerii contractului de muncă, obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri bănești, egale cu salariile indexate majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat ca salariat, de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă, cu plata cheltuielilor de judecată. În susținerea poziției procesuale, reclamantul a învederat că pârâta nu a respectat prevederile legale privind efectuarea cercetării prealabile și că a fost concediat printr-un proces verbal din data de 08.04.2008, în baza acestui act fiind împiedicat să se mai prezinte la locul de muncă.
La data de 05 mai 2008, reclamantul a învederat instanței că a încasat drepturile bănești solicitate prin acțiunea introductivă, menținându-și doar pretențiile formulate prin precizarea de acțiune.
Acțiunea a fost înaintată la Tribunalul Cluj la data de 07.04.2008, dosar -, instanță care prin sentința civilă nr. 1487/11.09.2008 a admis în parte acțiunea, respectiv a obligat intimata să plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care acesta ar fi beneficiat, începând cu data de 08.04.2008 și până la data de 11.09.2008 și a respins capătul de cerere privind reintegrarea pe postul deținut anterior. Prin decizia civilă nr. 2218/R/2008 Curtea de APEL CLUJa admis recursurile formulate de reclamant și de pârâtă și a casat sentința civilă nr. 1487/11.09.2008, trimițând cauza spre rejudecare la Tribunalul Cluj.
Tribunalul a constatat că reclamantul a fost angajat în cadrul societății pârâte în funcția de casier, începând cu data de 20.12.2007, având încheiat contractul individual de muncă înregistrat sub nr. -/08.01.2008 (36). La data de 07.04.2008 (31), reclamantul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare cu privire la comportamentul necorespunzător și agresiv la adresa angajaților și a clienților în magazinul Profi 012 C-N, pentru data de 08.04.2008. În urma efectuării cercetării disciplinare prealabile pârâta a întocmit procesul-verbal nr. 259/1 din 08.04.2008 (32) comunicat reclamantului, prin care a hotărât încetarea contractului individual de muncă.
Ulterior, intimata a emis Decizia de concediere nr. 8.267 din 17.04.2008 (45), pe care însă angajatorul nu a comunicat-o salariatului, potrivit prevederilor art. 268 alin. 3. muncii.
Astfel, potrivit acestor prevederi legale decizia de sancționare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii și produce efecte de la data comunicării. Potrivit aliniatului 4 art. 268 din muncii, comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reședința comunicată de acesta.
Datorită necomunicării deciziei de concediere, instanța a reținut că raporturile juridice de muncă nu au încetat, atâta timp cât salariatului nu i-a fost adusă la cunoștință o decizie de încetare a contractului individual de muncă, în condițiile legii.
Este adevărat că din actele depuse la dosarul de recurs (5,6) rezultă că a fost efectuată o comunicare prin poșta rapidă, dar aceasta a fost nelegală, semnătura de primire fiind a altei persoane decât reclamantul.
Deoarece raporturile de muncă dintre reclamant și pârâtă sunt – ca urmare a celor arătate mai sus – în ființă, acesta având, din punct de vedere al raportului de muncă cu pârâta, calitatea de salariat și având în vedere și calitatea de avocat al acestuia, instanța a respins capătul de cerere privind reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii. Cum reclamantul a fost în imposibilitate de a-și îndeplini obligațiile stipulate în contractul individual de muncă, respectiv prestarea activității de salariat, instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 78. muncii, apreciind emiterea și comunicarea unui proces – verbal privind concedierea și necomunicarea legală a deciziei ca pe o concediere nelegală.
Împotriva sentinței au declarat recursuri reclamantul și pârâta.
Recursul reclamantului -.
În motivele de recurs reclamantul apreciază sentința ca fiind parțial nelegală, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
Concedierea reclamantului a fost atât nelegală cât și netemeinică. Deși instanța a apreciat nelegalitatea concedierii, nu a dispus anularea acesteia și nici repunerea părților în situația anterioară, în sensul reintegrării pe postul deținut anterior. Pentru repararea integrală a prejudiciului, se impunea obligarea pârâtei la plata unor despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Recursul pârâtei FOOD.
Pârâta a invocat nelegalitatea sentinței raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9.pr.civ. solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
Reclamantul a contestat procesul-verbal întocmit cu ocazia cercetării disciplinare, iar nu decizia de concediere nr. 8.267/17.04.2008. Față de această împrejurare, soluția apare ca nelegală, Codul muncii sancționând cu nulitatea absolută doar neîndeplinirea prevederilor cuprinse în art. 268 alin. 2.
Greșit a reținut instanța de fond că decizia de concediere nu ar fi fost legal comunicată. Interpretarea dată de instanță art. 268 alin. 4 Codul muncii este greșită, raportat la starea de fapt pârâta a făcut dovada comunicării deciziei prin depunerea chitanțelor și a borderoului de predare a scrisorii.
Recursul reclamantului este întemeiat.
Prin decizia civilă nr. 2.218/R din 12 noiembrie 2008 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de APEL CLUJs -au admis recursurile declarate de reclamantul – și pârâta Profi Food T împotriva sentinței civile nr. 1.487/11 septembrie 2008 Tribunalului Cluj care a fost casată în întregime fiind trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Din considerentele acestei decizii rezultă că prin acțiunea formulată, reclamantul a solicitat, printre altele, anularea procesului-verbal de concediere emis de pârâtă la 8 aprilie 2008, iar la ultimul termen de judecată a formulat critici împotriva deciziei de conciliere nr. 8.267/17 aprilie 2008.
Instanța de recurs a statuat în sensul că “atât procesul-verbal din 8 aprilie 2008 cât și decizia nr. 8.267/17.04.2008 reprezintă dispoziții de concediere a reclamantului“.
Aceste statuări au intrat în puterea lucrului judecat, impunându-se cu forță obligatorie și în prezenta cauză.
Dezlegarea dată prin decizia de casare în sensul că și procesul-verbal din 8 aprilie 2008 reprezintă o dispoziție de concediere, obliga instanța la analiza legalității acestui act.
Procesul-verbal depus la fila 10 în dosarul nr- al Tribunalului Cluj are următorul conținut: “Încheiat azi 8 aprilie 2008 cu ocazia cercetării disciplinare făcută lui, angajat la Profi Food PL.. 12 C – în urma sesizărilor primite de la angajați și a convocatorului trimis în data de 7.04.2008 de care susnumitul a luat la cunoștință.
Ca urmare a cercetării disciplinare am hotărât încheierea contractului de muncă începând cu 8 aprilie 2008.”
Potrivit disp. art. 62 alin. 11Codul muncii, în cazul în care concediere intervine pentru motivul prev. la art. 61 lit. a, (în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară), angajatorul poate emite decizia de concediere numai cu respectarea disp. art. 263 – 268 Codul muncii.
Decizia este emite în scris și sub sancțiunea nulității absolute trebuie să fie motivată în fapt și în drept și să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.
Detaliind conținutul deciziei de sancționare, art. 268 alin. 2 Codul muncii, prevede sub sancțiunea nulității absolute, mențiunile obligatorii ale acesteia și anume: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care în condițiile prev. de art. 267 alin. 3 nu a fost efectuată cercetarea, temeiul de drept în baza căreia sancțiunea disciplinară se aplică, termenul în care sancțiunea poate fi contestată, instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Analiza conținutului procesului-verbal încheiat de pârâtă la 8 aprilie 2008 permite concluzia că acesta nu conține elementele obligatorii prev. de art. 268 alin. 2 Codul muncii, astfel încât solicitarea reclamantului de anulare a acestui act, calificat ca dispoziție de concediere, apare ca întemeiată, iar prima instanță în mod greșit a respins acest petit.
Constatându-se nelegalitatea concedierii, anularea concedierii atrage obligația angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul conform art. 78 alin. 1 Codul muncii, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Recursul pârâtei este nefondat.
Prima dintre critici în sensul că reclamantul a contestat doar procesul-verbal din 8 aprilie 2008, iar nu și decizia de concediere nr. 1.267 din 17 aprilie 2008, este inadmisibil a mai fi pusă în discuție pentru că, astfel cum am învederat, prin decizia civilă nr. 2.218/12.11.2008 Curții de APEL CLUJs -a statut că instanța a fost legal investită atât cu acțiunea în anulare a procesului-verbal cât și a deciziei nr. 8.267/2008.
Fiind stabilită nulitatea absolută a procesului-verbal, legat de decizia nr. 8.267/2008, prima instanță a reținut corect că acest act nu-și produce efectele întrucât nu a fost legal comunicat reclamantului.
Pentru a reține legalitatea comunicării, în conformitate cu dispozițiile art. 268 alin. 4 Codul muncii, pârâta ar fi trebuit să facă dovada comunicării deciziei de sancționare prin scrisoare recomandată la domiciliul reclamantului. Simpla comunicare prin poștă a deciziei nu este suficientă pentru că scopul scrisorii recomandate este acela de a fi predată nemijlocit destinatarului. Cum pârâta nu a făcut dovada comunicării deciziei prin scrisoare recomandată, concluzia primei instanțe în sensul că decizia nu-și produce efectele nefiind legal comunicată este corectă.
Pentru considerentele expuse, în baza disp. art. 312 alin. 1 – 3.pr.civ. urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă și a se admite recursul declarat de reclamant, în sensul modificării în parte a sentinței, admiterii acțiunii reclamantului, anulării procesului-verbal din 8 aprilie 2008, reintegrării reclamantului în funcția de casier la magazinul C 012 și obligării pârâtei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamantul pentru perioada 9 februarie 2009 și până la reintegrarea efectivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta FOOD T și admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 304 din 09 februarie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosarul nr- pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta FOOD, dispune anularea procesului verbal nr. 259/1 din 08.04.2008, dispune reintegrarea reclamantului în funcția de casier la Magazinul C 012 și obligă pârâta la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar beneficiat și pentru perioada de la 09.02.2009 și până la reintegrarea efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 18 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
– – Pt.- – Pt.- – – –
lecată p. în concediu de plecat în concediu de odihnă, semnează odihnă, semnează
vicepreședintele instanței vicepreședintele instanței
Red.
Dact./3 ex./28.07.2009
Jud.fond: și.
