ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1714/R/2009
Ședința publică din 28 august 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTORI: Carmen Maria Conț, Ioan Daniel Chiș
–
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul, împotriva încheierii civile din 07 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta UNIVERSITATEA C N, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 august 2009, prin registratura instanței, pârâta intimată Universitatea Cad epus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății în fața completului de administrativ, un exemplar înmânându-se reprezentantei reclamantului recurent.
De asemenea, se constată că la data de 27 august 2009, prin registratura instanței, reclamantul recurent a depus la dosar note de ședință în două exemplare, prin care se solicită recalificarea căii de atac din recurs în apel, cu motivarea că, încheierea atacată reprezintă o încheiere premergătoare prin care s-a întrerupt cursul judecății, susceptibilă de a fi atacată cu apel în mod separat, invocând în acest sens prevederile art. 282 alin. 2. proc. civ.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantului pârâtei intimate să se prezinte la cauză.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent, avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Curtea pune în discuția reprezentantei reclamantului recurent natura juridică a căii de atac, respectiv, dacă este vorba despre un recurs, sau despre un apel.
Reprezentanta reclamantului recurent susține că, inițial, a sesizat Curtea de APEL CLUJ cu recurs, apreciind că este vorba despre o declinare improprie de competență, mergând pe o practică întâlnită la alte instanțe din țară, aceea a unui recurs atipic, însă între timp a meditat și s-a consultat cu alți colegi, și consideră că este o încheiere premergătoare prin care s-a întrerupt cursul judecății, astfel că a formulat note de ședință și crede că, raportat la acest considerent, calea de atac este apelul, deoarece încheierea premergătoare care întrerupe cursul judecății se poate ataca, în mod separat cu apel, fără a se aștepta o soluție pe fondul cauzei, conform art. 282 alin. 2. proc. civ.
Având în vedere susținerile formulate de reprezentanta reclamantului recurent prin notele de ședință, conform cărora încheierea din 07 mai 2009 Tribunalului Cluj este o încheiere premergătoare prin care s-a întrerupt cursul judecății, încheiere care, datorită acestui aspect, ar fi susceptibilă de a fi atacată separat cu apel, potrivit art. 282 alin. 2.pr.civ. Curtea pune în discuția reprezentantei reclamantului recurent natura juridică a prezentei căi de atac, respectiv, dacă este un recurs sau un apel, sens în care instanța supune atenției părții prezente prevederile art. 316.pr.civ. raportat la prevederile art. 299 alin. 1, teza finală pr.civ. dispoziții în virtutea cărora încheierea din 07 mai 2009 Tribunalului Cluj ar fi susceptibilă de a fi atacată cu recurs în mod separat de fondul cauzei, având în vedere că fondul cauzei, indiferent dacă ar fi vorba de un litigiu de muncă sau de unul de contencios administrativ, ar fi susceptibil de a fi atacat tot cu recurs.
Reprezentanta reclamantului recurent arată că, în principal, calea de atac împotriva încheierii din 07 mai 2009 Tribunalului Cluj este apelul, iar în subsidiar, aceasta este recurs.
Curtea, după deliberare, apreciază că natura juridică a prezentei căi de atac este aceea a recursului, instanța fiind astfel investită cu un recurs împotriva unei încheieri premergătoare a Tribunalului Cluj, prin care afirmativ s-a admis o excepție de necompetență materială, dar prin care, în realitate, s-a întrerupt cursul judecății cauzei.
Pe cale de consecință, în temeiul art. 316. proc. civ. rap. la art. 299 alin. 1 teza finală proc. civ. Curtea constată că natura juridică a prezentei căi de atac este aceea a recursului.
Nemaifiind alte excepții sau chestiuni prealabile de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă părții prezente cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului, în principal casarea încheierii civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Cluj – Secția Litigii de Muncă, Asigurări Sociale și Contencios Administrativ și Fiscal, la completul de litigii de muncă, iar în subsidiar, să se constate existența unui conflict negativ de competență atipic intervenit între completul de litigii de muncă și completul de contencios administrativ, ambele ale aceleiași secții a Tribunalului Cluj, respectiv Secția Litigii de Muncă, asigurări Sociale și Contencios Administrativ, susținând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin încheierea civilă pronunțată de Tribunalul Cluj – Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale – Completul 2 LM la data de 7 mai 2009 în dosarul nr-, s-a transpus cauza având ca obiect cererea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Universitatea – C-N, pentru anularea deciziei nr. 1693/09.09.2008, emisă de pârâtă, obligarea pârâtei la încheierea cu reclamantul a unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată, începând cu data de 01.10.2007 și obligarea pârâtei la înregistrarea respectivului contract de muncă la Inspectoratul Teritorial d e Muncă C, la completul 1 contencios administrativ, ca urmare a admiterii excepției necompetenței materiale a acestui complet ( 88 dosar fond).
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, reclamantul, invocând în motivarea recursului prevederile art. 304 pct. 8 și 9. proc. civ. art. 3041și art. 312. proc. civ. solicitând, în principal, casarea încheierii și trimiterea cauzei pentru judecare la Tribunalul Cluj la completul de litigii de muncă, iar în subsidiar, admiterea recursului, constatarea existenței unui conflict negativ de competență atipic, intervenit între completul de litigii de muncă și completul de contencios administrativ, ale aceleiași secții a Tribunalului Cluj, cu consecința pronunțării unei hotărâri prin care să se stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea completului de dreptul muncii, care a fost sesizat inițial cu judecarea cauzei.
În motivarea recursului s-a arătat că, inițial, la termenul de judecată din 19.02.2009, completul de litigii de muncă a transpus cauza spre soluționare completului de contencios administrativ, care, la rândul său, a transpus cauza, prin încheierea din data de 3 aprilie 2009, din nou la completul de litigii de muncă, care, din nou, prin încheierea din 7 mai 2009 transpus cauza completului de contencios administrativ, ca urmare a admiterii excepției de necompetență materială invocată de pârâta.
Chiar dacă, arată recurentul, s-ar admite că este vorba despre o autentică excepție de necompetență materială, completul de litigii de muncă trebuia, dacă a optat pentru admiterea acestei excepții, să constate existența conflictului negativ de competență și să trimită cauza instanței superioare pentru ca aceasta să pronunțe un regulator de competență.
Transpunerea cauzei de la un complet la altul în cadrul aceleiași secții îi încalcă recurentului atât dreptul la un proces echitabil, cât și dreptul la soluționarea cauzei cu celeritate, dar încalcă și principiul disponibilității părții, reclamantul recurent înțelegând să atace Decizia ca pe o decizie de dreptul muncii, iar nu ca pe un act administrativ emis în regim de putere publică.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata C-N a solicitat respingerea recursului și trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru continuarea judecății în fața completului de contencios administrativ, motivat pe faptul că, atâta vreme cât prin încheierile din 19.02.2009 și 03.04.2009 s-au admis excepțiile necompetenței materiale, iar aceste încheieri nu au fost recurate, ele au rămas irevocabile ( 8).
Printr-o precizare ulterioară a motivelor de recurs, înregistrată la data de 27.08.2009, recurentul a solicitat instanței să dispună recalificarea căii de atac din recurs în apel, având în vedere că încheierea atacată este una premergătoare, prin care s-a întrerupt cursul judecății și care, potrivit art. 282 alin. 2. proc. civ. poate fi atacată cu apel în mod separat.
În legătură cu această precizare a motivelor de recurs, Curtea prin raportare la prevederile art. 306. proc. civ. coroborat cu art. 54 din Legea nr. 304/2004, le-a apreciat ca fiind de ordine publică, întrucât natura juridică a căii de atac determină implicit modalitatea de compunere a completului de judecată și deci, legala constituire a acestui complet.
La termenul de judecată din data de 28 august 2009 Curtea a pus în discuția părții prezente această împrejurare a lămuririi naturii juridice a căii de atac, care, în opinia instanței, este aceea a recursului, pentru motivele ce au fost expuse în practicaua prezentei decizii.
Recursul este fondat.
Prin cererea introductivă de instanță înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj – Secția Mixtă de Contencios Administrativ și Fiscal de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale – completul de litigii de muncă 2 LM, reclamantul a înțeles să deducă judecății un litigiu care, în opinia sa, era un litigiu de dreptul muncii, respectiv, obligarea pârâtei la a anula decizia prin care reclamantului i-a încetat calitatea de profesor universitar consultant, obligarea pârâtei de a încheia cu reclamantul un contract de muncă pe perioadă nedeterminată pentru funcția de profesor universitar consultant, obligarea pârâtei la înregistrarea contractului de muncă la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Este știut faptul că procesul civil, noțiunea de proces civil fiind înțeleasă în sens larg, este guvernat de principiul disponibilității, consacrat de art. 129 alin. 1. proc. civ. reclamantul fiind cel care dispune de proces, cel care califică natura juridică a cererii pe care o deduce judecății, așa cum de altfel pretinde și art. 112. proc. civ.
În speță, reclamantul a înțeles să investească instanța cu un litigiu de muncă, natura juridică a acestui litigiu fiind de altfel luată în considerare la prima repartiție aleatorie a cauzei, când, dosarul a fost repartizat completului 2 LM de litigii de muncă.
Instanța este ținută, conform art. 129 alin. final proc. civ. să se pronunțe întotdeauna strict asupra obiectului cererii deduse judecății, din interpretarea exhaustivă a prevederilor art. 129. proc. civ. desprinzându-se ideea că judecătorului nu îi este permis să schimbe obiectul cererii deduse judecății și nici calificarea naturii juridice a acesteia, singurul care are o atare posibilitate fiind exclusiv reclamantul.
Este știut faptul că, în actuala reglementare a Codului d e procedură civilă, normele de competență materială nu funcționează între completele din cadrul unei secții a unei instanțe, și nici între secțiile diferite ale aceleiași instanțe, ci doar între instanțe diferite, după distincțiile reglementate de art. 1, 2, 3 și 4. proc. civ.
Raportat la această împrejurare, Curtea constată că în cauză nu se poate vorbi despre o necompetență materială între completele de litigii de muncă, respectiv, de contencios administrativ, din cadrul aceleiași secții a aceleiași instanțe, în speță, fiind vorba, așa cum pertinent a subliniat recurentul, despre o întrerupere a cursului judecății.
Astfel prin încheierile repetate de așa-zisa declinare a competenței de la completul de litigii de muncă la completul de contencios administrativ și viceversa, s-a întrerupt practic cursul judecării cauzei promovate de către reclamantul recurent.
Este știut faptul că necompetența este situația procesuală ce rezultă din faptul încălcării normelor de competență a instanțelor judecătorești, noțiunea de necompetență fiind indisociabil legată de aceea de competență. Există însă situații în care unele chestiuni, contencioase sau necontencioase, vizează greșita sesizare a instanței, ipoteze în care în nici un caz nu poate fi vorba despre necompetență, ci de iregularitatea formală a sesizării instanței.
De altfel, termenii uzitați de Codul d e procedură civilă nu lasă nicio îndoială asupra faptului că necompetența privește instanța, iar nu structurile ei interne, respectiv secții ori complete.
Prin urmare, ori de câte ori se contestă natura juridică a litigiului, civilă, comercială, de contencios administrativ, etc. prin raportare la secția din cadrul unei instanțe sau prin raportare la unul ori altul din completele aceleiași secții ale aceleiași instanțe, nu se poate vorbi despre o necompetență materială, ci doar despre iregularitatea formală a sesizării instanței.
Deși Codul d e procedură civilă nu reglementează distinct instituția întreruperii judecății, acesta totuși evocă respectiva instituție în textul art. 282 alin. 2. proc. civ. atunci când, referindu-se la posibilitatea atacării cu apel a încheierilor premergătoare, spune între altele că pot fi atacate separat de fondul cauzei, dacă prin aceste încheieri s-a întrerupt cursul judecății.
Printre ipotezele recunoscute în practică, în care intervine întreruperea judecății, sunt și acelea în care se invocă, la instanța de fond, greșita compunere a acesteia, de către părți, de către instanță ori de către procuror; președintele instanței nu ar fi de acord cu transferul pricinii la un alt complet, sau când completul desemnat să judece o anume cauză ar constata că primul complet a fost legal constituit, sau când între două secții ale aceleiași instanțe, ori între două complete ale aceleiași secții, din cadrul aceleiași instanțe, s-ar ivi un așa-zis conflict privind natura juridică a cauzei deduse judecății.
În această din urmă ipoteză nu este vorba, așadar, despre o necompetență materială, ci despre o iregularitate formală a sesizării instanței, care determină finalmente o întrerupere a cursului judecății, încheierea premergătoare prin care s-a întrerupt cursul judecății fiind susceptibilă de a fi atacată separat de fondul cauzei, cu recurs, în conformitate cu prevederile art. 299 alin. 1 teza finală proc. civ. raportat la art. 316. proc. civ. Desigur, într-o atare situație, instanța învestită cu soluționarea recursului este datoare să se pronunțe implicit, prin sublinierea naturii juridice a litigiului dedus judecății și asupra caracterului juridic al cauzei, respectiv, să stabilească, după prealabila casare a încheierii din care s-a întrerupt cursul judecății, unde anume urmează să se continue judecata.
Pe cale de consecință, prin prisma argumentației anterior expuse, Curtea constată că în cauză nu este vorba despre o declinare de competență, ci despre o întrerupere a cursului judecății.
În speță, avându-se în vedere că a fost dedus judecății de către reclamant un litigiu de dreptul muncii, potrivit aprecierii făcute de reclamant în virtutea principiului disponibilității, natura juridică a acestui litigiu fiind avută în vedere și la repartizarea aleatorie a dosarului, Curtea apreciază că instanța învestită inițial cu soluționarea acestui litigiu, respectiv completul de litigii de muncă 2 LM este cel căruia îi revine îndatorirea procedurală și legală de a soluționa respectivul litigiu.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor mai sus expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9. proc. civ. rap. la art. 299 alin. 1 teză finală proc. civ. și art. 316. proc. civ. Curtea va admite recursul, va casa în întregime încheierea recurată, dispunând continuarea judecării cauzei de către același complet, 2 LM, care a fost inițial legal învestit cu soluționarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva încheierii civile din 7 mai 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează și dispune continuarea judecării cauzei de către completul 2 LM din cadrul Secției Mixte de Contencios Administrativ și Fiscal, de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a Tribunalului Cluj.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 august 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
— – – – – –
Red./dact.MM
5ex./28.08.2009
Jud.primă instanță: /
