ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1813/R/2009
Ședința publică din 05 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Diaconescu Eugenia Pușcașiu
– –
GREFIER: – –
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile din 06 aprilie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțate în dosar nr-, privind și pe reclamanta
și pe recurent, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reclamanta intimată, asistată de avocat și reprezentantul pârâtei recurente SC SA, .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost formulat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reprezentantul pârâtei recurente SC SA, nu are delegație de reprezentare în fața Curții de APEL CLUJ.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că la fila 20 din dosarul Tribunalului are delegație de reprezentare.
Curtea constată că la fila 20 din dosarul Tribunalului Cluj este un mandat dat de pârâta recurentă pentru domnul consilier de reprezentare în fața Tribunalului Cluj și nu pentru Curtea de APEL CLUJ.
Reprezentantul pârâtei recurente arată că se obligă ca până la sfârșitul dezbaterilor să depună la dosar delegația de reprezentare.
Reprezentantul pârâtei recurente și reprezentanta reclamantei intimate arată că nu solicită administrarea altor probe.
Curtea, în temeiul art. 306 alin. 2.pr.civ. invocă un motiv de ordine publică, și anume nesemnarea minutei de către unul din membrii completului de judecată și acordă cuvântul asupra acestui motiv de ordine publică.
Reprezentantul pârâtei recurente și reprezentanta reclamantei intimate arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea acestui motiv de ordine publică.
De asemenea, Curtea acordă cuvântul asupra fondului recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii atacate ca fiind netemeinică și nelegală, rejudecarea pe fond a cauzei, cu consecința respingerii cererii reclamantei, ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial la fond și în recurs, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată în fond și în recurs, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
La data de 06.04.2009, s-a pronunțat sentința civilă fără număr în dosarul nr- al Tribunalului Cluj, prin care s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata SC SA și, în consecință, s-a dispus anularea deciziei nr. 378 din 20.08.2008 emise de intimată în sarcina contestatoarei, precum și reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior emiterii deciziei de concediere, aceea de specialist relații publice.
Intimata a fost obligată la plata în favoarea contestatoarei a concediului medical în perioada 20.08-29.08.2008, a drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat, aferente perioadei 30.08.2008 și până la reintegrarea efectivă.
S-au respins petitele privind plata indemnizației de concediu și anularea deciziei nr. 377/20.08.2008.
Intimata a fost obligată la plata sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecată – onorariu avocațial, în favoarea contestatoarei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.378/20.08.2008, contractul individual de muncă al contestatoarei a fost desfăcut în temeiul art. 65 alin.1 muncii, începând cu data de 20.08.2008.
În perioada 20.08-29.08.2008, contestatoarea a fost în incapacitate temporară de muncă, așa cum rezultă din certificatele de concediu medical.
Potrivit prevederilor art. 60 alin.1 muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical conform legii.
În lumina acestor prevederi legale, decizia nr.378/2008 este nelegală, fiind anulată.
Consecința anulării acestei decizii este reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior, aceea de specialist în relații publice și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea, începând cu 30.08.2008 și până la reintegrarea efectivă, conform prevederilor art.78 din Legea nr. 53/2003.
Intimata avea obligația de a-i plăti contestatoarei pentru concediul medical pentru perioada 20-29.08.2008, așa cum prevede art.101 din Legea nr. 19/2000.
Cum nu a respectat această obligație, intimata a fost obligată la plata concediului medical către contestatoare pe perioada 20-29.08.2008.
Cererea privind anularea deciziei nr.377/2008 a fost respinsă, deoarece hotărârea angajatorului privind organizarea activității firmei nu este supusă controlului judiciar în sensul Legii nr. 53/2003.
Cererea privind plata indemnizației pentru concediul legal de odihnă pe anul 2008 fost respinsă, deoarece contractul individual de muncă al contestatoarei este în desfășurare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta SC SA, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond.
S-a susținut că, din punct de vedere formal, hotărârea nu cuprinde numărul de înregistrare al acesteia, aspect care constituie un motiv de casare, întrucât nu permite părților ca la formularea recursului să indice cu exactitate hotărârea pe care o contestă, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 3021lit. b proc. civ.
S-a mai evidențiat faptul că hotărârea cuprinde motive contradictorii si străine de natura pricinii, este rezultatul greșitei interpretări a actelor deduse judecății, respectiv, este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii. Soluția pronunțată nu poate fi pusă în executare, atât datorită unor carențe grave de formă, cât și pentru că instanța a creat o situație contradictorie și imposibil de realizat practic, în condiții legale.
Astfel, în primul rând, instanța de fond a decis anularea Deciziei Nr. 378/20.08.2008 a Administratorului Unic al se SA – prin care s-a dispus desfacerea contractului individual de al angajatei, dispunând subsecvent si reintegrarea acesteia pe funcția deținuta anterior, insa a respins cererea de anulare a Deciziei Nr. 377/20.08.2008 a Administratorului Unic al SA, prin care postul ocupat de angajata a fost desființat, pentru cauze reale si serioase, astfel ca, în acest moment – prin hotărârea instanței de fond – ar trebui să se reintegreze angajata pe un post care nu mai exista, ceea ce contravine celor mai elementare principii de logică juridică, iar, din punct de vedere practic, acest lucru nu poate fi realizat.
De asemenea, s-a mai arătat că prima instanță a ignorat cu desăvârșire atât conținutul Deciziei Nr. 378/20.08.2008 (cu referire la dispozițiile Art. 2 paragraful 3), precum și finalul deciziei, unde este înscrisă data de 1 septembrie 2008, ca dată de referință, dar si probele administrate în cauză – respectiv Carnetul de muncă al angajatei – unde pe ultima fila este menționată, ca dată de desfacere a Contractului individual de muncă, data de 1 septembrie 2008, și nu 20 august 2008 – cum greșit s-a reținut – inclusiv în motivarea Sentinței recurate – de către instanța de fond.
De altfel, instanța de fond a interpretat complet eronat probațiunea administrată în cauză, întrucât, atât în cuprinsul întâmpinării, în notele de ședința, cât și în concluziile pe fond s-a arătat ca data desfacerii contractului individual de muncă al angajatei a fost data de 1 septembrie 2008 și nu 20 august 2008.
În aceste condiții, este evident că instanța de fond s-a aflat în eroare, neluând act nici de conținutul Deciziei Nr. 377/20.08.2008 și nici de probatoriul administrat (Carnetul de muncă, precum și statele de plată și fișele de pontaj) – care atestă că, inclusiv la data de 1 septembrie 2008 angajata a fost prezentă la serviciu. Mai mult, instanța de fond a ignorat și probatoriul prin care s-a dovedit că angajatei i-au fost achitate drepturile bănești aferente perioadei în care s-a aflat în incapacitate temporară de muncă – lucru care nu ar fi fost posibil, din punct de vedere legal și fiscal, dacă desfacerea contractului individual de muncă al angajatei s-ar fi făcut la data de 20 august 2008 (cum greșit a reținut instanța de fond) nemaiexistând temei legal pentru plată.
În ceea ce privește măsura reintegrării angajatei în funcția deținută anterior, s-a învederat că aceasta cerere trebuie să urmeze calea cererii principale, astfel că trebuia respinsă.
S-a mai subliniat că eronată este și soluția privind cererea de plată a indemnizației pentru concediul de odihnă, întrucât este în totală contradicție cu prevederile legale din materie.
În temeiul art. 306 alin. 2.pr.civ. Curtea a invocat ca motiv de ordine publică nesemnarea minutei de către unul din membrii completului de judecată.
Analizând cu prioritate motivul de ordine publică menționat, Curtea a reținut următoarele:
Pornind de la dispozițiile art. 108. proc. civ. reține că nulitatea este sancțiunea procedurală care intervine în cazul actului de procedură care nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru validitatea lui, lipsindu-l total sau parțial de efectele firești, nulitățile putând fi exprese sau virtuale.
Diferența între nulitățile exprese și cele virtuale constă în aceea că, în cazul celor exprese, vătămarea se prezumă, astfel că nu mai este necesară nici o probă în acest sens.
O nulitate expresă este reglementată de către legiuitor prin dispozițiile art. 258. proc. civ. dispoziții conform cărora se instituie obligativitatea semnării dispozitivului hotărârii, sub sancțiunea nulității, de către JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Diaconescu Eugenia Pușcașiu
Or, în cauza dedusă judecății, se constată că dispozitivul hotărârii a fost întocmit și pronunțat la data de 06.04.2009, fără a fi semnat de către unul dintre membrii completului de judecată, respectiv de către unul din asistenții judiciari ( 80), obligativitatea semnării dispozitivului de către aceștia în cauze privind conflictele de muncă și asigurări sociale fiind instituită prin dispozițiile art. 261 al.1 pct. 8.proc.civ. și dispozițiile art. 55 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Nesemnarea dispozitivului nu permite instanței de control judiciar să verifice modul în care au fost respectate dispozițiile imperative referitoare la compunerea completului de judecată și dacă hotărârea reflectă opinia asistenților judiciari, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art.304 pct.5 Cod proc.civ.
Constatând că este incident motivul de ordine publică menționat, Curtea apreciază că nu se mai impune analizarea celorlalte motive de recurs, astfel că, în conformitate cu art. 312 alin.1 și 4 coroborat cu art. 105 alin. 2. proc. civ. va admite recursul, va casa hotărârea și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Cluj.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr. 921 din 06.04.2009 a Tribunalului Cluj pronunțate în dosar nr-, pe care o casează în întregime și în consecință trimite cauza spre rejudecare primei instanțe, Tribunalul Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 05 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – – – –
Red.DG/dact.MM
4ex./27.10.2009
Jud.fond: /
