Materie: RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. ACŢIUNE ÎN ANULAREA ACTELOR FRAUDULOASE ÎNCHEIATE DE DEBITOR ÎN DAUNA CREDITORILOR. TARDIVITATEA FORMULĂRII ACŢIUNII.
-art.81 din Legea nr.85/2006.
Decizia nr.796/C/26.11.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II – a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin SENTINŢA nr.2280/F/2012 pronunţată de Tribunalul Bihor, a fost admisă excepţia tardivităţii introducerii acţiunii în anulare invocată de pârâţii O. B. T. I. şi C.I.I. A. N. , în calitate de lichidator judiciar al SC A. C. SA şi pe cale de consecinţă :
A fost respinsă acţiunea reclamantei/administratorului judiciar G. M. R. IPURL O. ca fiind tardivă.
Examinând cererea prin prisma motivelor invocate, raportat la excepţiile invocate, faţă de dispoziţiile art.137 Cod procedură civilă conform cărora instanţa este obligată să se pronunţe asupra tuturor excepţiilor care fac de prisos cercetarea pe fond a pricinii, instanţa a reţinut următoarele:
Deschiderea procedurii insolvenţei a avut loc la data de 15.01.2010 conform Încheierii nr.80/F/2010, la cererea debitoarei, iar la data de 16.05.2012 reclamanta a formulat acţiune în anulare a actului fraudulos întocmit de debitoare.
În conformitate cu art.81 alin. 1 din Legea nr.85/2006 acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor poate fi introducă de administrator sau de lichidatorul judiciar în termen de 1 an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art.20 alin. 1 lit.B, dar nu mai târziu de 16 luni de la deschiderea procedurii.
Susţinerea reclamantei GMR IPURL conform cărora în baza principiului „nemo auditur propriam turpitudem allegans”, fostul administrator judiciar C.I.I. A. N. nu-şi poate invoca propria culpă în susţinerea excepţiei deoarece avea obligaţia de a formula aceste cereri în condiţiile art.79 din Legea nr.85/2006, şi prin urmare cererea poate fi socotită în termenul prevăzut de art.82 din Legea nr.85/2006, sunt nefondate, deoarece termenul reglementat de art.82 din Legea nr.85/2006 este un termen de decădere şi are rolul de a sancţiona introducerea cererii de către partea interesată, iar în cauză, dacă se justifică, că fostul administrator a cauzat prejudicii debitoarei sau părţilor implicate în cadrul procedurii insolvenţei, partea interesată poate introduce acţiune împotriva părţii aflate în culpă, în conformitate cu art.22 alin. 4 din Legea nr.85/2006.
Având în vedere că cererea în anulare a fost depusă peste termenul prevăzut de art.82 din Legea nr.85/2006, în baza art.137 Cod procedură civilă, instanţa a admis excepţia tardivităţii introducerii acţiunii în anulare invocată de pârâţii O. B. T. I. şi C.I.I. A. N. , în calitate de lichidator judiciar al SC A. C. SA şi pe cale de consecinţă a respins acţiunea ca tardivă.
Împotriva acestei sentinţe, în termen şi scutit de plata taxei judiciare de timbru, a declarat recurs administratorul judiciar G. M. R. IPURL al debitoarei SC E. T. SRL T. , solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acţiunii formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, judecătorul sindic a soluţionat în mod greşit cauza pe cale de excepţie, în speţă, recurentul a fost numit în calitate de administrator judiciar la data de 11.01.2012, urmare a înlocuirii dl. administrator judiciar A. N. şi, doar ulterior a constatat incidenţa art.79-80 din Legea nr.85/2006, fiind astfel în imposibilitate de a promova acţiunea în termenul prevăzut de lege.
Conform practicii judiciare în materie a susţinut recurentul, decăderea din dreptul de a introduce acţiunea în anulare, nu intervine atunci când partea interesată a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa ei să efectueze actul de procedură în termen, aspect întrunit în prezenta cauză.
În cazul în care se va trece peste excepţia privind decăderea dreptului de a introduce acţiunea în anulare, recurentul a arătat că înţelege să invoce cauza de nulitate absolută a contractului de împrumut, urmare a faptului că acesta are înserat în cuprinsul acestuia o cauză ilicită şi imorală ( penalităţi de întârziere de 1,5% /zi ) care poate fi invocată oricând de orice parte interesată.
În drept au fost invocate dispoziţiile art.304, 312 Cod procedură civilă, Legea nr. 85/2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata SC A. C. M. SA, a solicitat respingerea recursului de faţă, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs cât şi din oficiu, conform art. 3041 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradea a reţinut următoarele:
Prin încheierea nr.80/F/15.01.201o a Tribunalului Bihor, a fost deschisă procedura insolvenţei împotriva debitoarei SC E. T. SRL în calitate de administrator judiciar al cesteia fiind numit C.I.I. A. N. , care ulterior a fost înlocuit prin încheierea din 11.01.2012 a aceleaşi instanţe, cu recurentul din prezenta cauză, G. M. R. IPURL.
Prin acţiunea înregistrată la data de 16 mai 2012, noul administrator judiciar a solicitat a se dispune, în principal, anularea contractului de împrumut cu garanţie imobiliară nr.3751/2.09.2009, autentificat de către BNP C. L. C. şi, a contractului de cesiune de creanţă, dintre SC A. C. SA , în calitate de cedent şi O. B. , în calitate de cesionar, contracte încheiate în dauna debitoarei, iar în subsidiar, s-a solicitat anularea clauzei privitoare la penalităţile de întârziere de 1,5% pe zi de întârziere.
Prin sentinţa atacată, judecătorul sindic a soluţionat cererea exclusiv pe cale de excepţie, acţiunea fiind respinsă ca tardiv formulată.
Cu privire la această excepţie, este de relevat că, potrivit art.81 alin.1 din Legea nr.85/2006, „ Acţiunea pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna creditorilor, precum şi pentru anularea constituirilor sau transferurilor de drepturi patrimoniale, la care se referă art.79 şi 80, poate fi introdusă de administratorul judiciar/lichidator, în termen de un an de la data expirării termenului stabilit pentru întocmirea raportului prevăzut de art.20 alin.1 lit.b, ”, dar nu mai târziu de 16 luni de la data deschiderii procedurii .
Raportat la prevederile legale mai sus evocate, acţiunea înregistrată de către administratorul judiciar la data de 16.05.2012 este introdusă cu mult peste termenul prevăzut în mod imperativ de textul art.81 alin.1 din legea privind procedura insolvenţei.
Potrivit art.103 Cod procedură civilă, neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal, atrage decăderea, în afară de cazul în care legea nu dispune altfel, sau când partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei.
În acest din urmă caz, actul de procedură se va îndeplini în termen de 15 zile de la încetarea împiedicării şi, în acelaşi termen vor fi arătate şi motivele împiedicării, potrivit aceluiaşi text de lege.
Aşadar recurentul petent avea posibilitate să solicite judecătorului sindic repunerea în termenul legal de formulare a acţiunii de faţă, în condiţiile prevăzute de art.103 Cod procedură civilă, ceea ce însă nu a făcut, astfel că, instanţa de recurs nu poate să treacă la cercetarea împrejurărilor care l –au împiedicat pe acesta să introducă cererea de anulare a transferurilor frauduloase, în temeiul prevăzut de art.81 alin.1 din Legea nr. 85/2006.
Aşa fiind, critica referitoare la modul de soluţionare de către instanţa de fond, a excepţiei de tardivitate a introducerii acţiunii, este nefondată.
Cât priveşte cererea subsidiară formulată de către recurent, prin care acesta a solicitat a se constata nulitatea absolută a contractului de împrumut, aceasta cerere este inadmisibilă în cadrul procedurii insolvenţei, ea putând fi formulată doar în cadrul unei acţiuni de drept comun, iar în al doilea rând, aceasta este o cerere nouă, formulată pentru prima oară în recurs, ceea ce de asemenea nu este posibil, faţă de prevederile art.294 alin.1 coroborat cu art.316 Cod procedură civilă.
Mai este de relevat că, lichidatorul/administratorul numit, ia procedura din faza în care a găsit-o la data numirii sale, dacă nu se dovedeşte că actele fostului administrator/lichidator au fost anulate, iar art.22 alin.4 din Legea nr. 85/2006, stabileşte condiţiile în care un administrator judiciar poate fi obligat la acoperirea prejudiciului produs în cazul în care se dovedeşte acest lucru.
Pentru toate aceste considerente, apreciind că nu subzistă nici una din criticile invocate, Curtea de Apel Oradea în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat recursul de faţă, iar în baza art.274 Cod procedură civilă, a obligat recurentul la 100 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatului SC A. C. M. SA, reprezentând onorariu avocaţial în recurs, justificat cu chitanţa de la dosar.
