Contestație decizie de concediere. Decizia 1902/2009. Curtea de Apel Cluj


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1902/R/2009

Ședința publică din data de 12 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte al instanței

JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon

JUDECĂTOR 3: Dana Cristina

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ “POȘTA ROMÂNĂ” – DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C împotriva sentinței civile nr. 219 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect contestație la decizia de concediere.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, cons.jur., lipsă fiind reclamantul intimat.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de taxe judiciare de timbru și timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentantul pârâtei recurente depune la dosarul cauzei răspuns la întâmpinare și copia anexei nr. 7 la contractul colectiv de muncă.

La solicitarea instanței, reprezentantul pârâtei recurente precizează că reclamantul a mai lucrat în cadrul societății pârâte în calitate de factor poștal înainte să-și fi dat demisia, circa 2-3 zile. Societatea a apreciat că reclamantul îndeplinea condițiile de “învățământ obligatoriu” pentru ocuparea acestei funcții. Trecerea în funcția de factor poștal s-a datorat faptului că posturile de muncitori au fost reduse, fiindu-i oferit un nou loc de muncă pe care reclamantul l-a și acceptat. Refuzul acestuia de a accepta postul de factor poștal oferit, prealabil concedierii, apare a fi nefondat.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentantul pârâtei recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, cu motivarea că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, dată cu greșita aplicare a legii, fiind reținută greșit starea de fapt și dispozițiile legale incidente speței. Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Prin sentința civilă nr.219 din 29 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N, s-a admis, în parte contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata POȘTA ROMÂNĂ SA – DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C N și în consecință s-a modificat în parte Decizia nr.69/30.01.2009, în sensul că la art.3 se va înscrie “Potrivit art.26.3 din CCM 2008-2018 încheiat la nivel de unitate completat cu Actul adițional înregistrat la 7.11.2008 la salariatului i se acordă o compensație de 25 salarii de bază de încadrare” și obligă la plata compensației prevăzută de art.26.3 din CCM 2008-2018.

Intimata a fost obligată să plătească în favoarea contestatorului suma de 1190 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că între reclamant și intimată s-au derulat raporturi de muncă în perioada 1 octombrie 1980-1 martie 2009, după cum rezultă din carnetul de muncă al reclamantului, acesta ocupând postul de pe întreaga perioadă de încadrare în muncă la reclamantă.

Raporturile de muncă dintre părți au încetat ca urmare a desființării postului ocupat de reclamant, aspect confirmat de tabelului nominal cuprinzând salariații pârâtei din județul B-N cărora urmează să li se înceteze raporturile de muncă urmare a concedierii, ofertei de ocupare a unui post de factor poștal distribuitor emisă de pârâtă, deciziei nr.69 din 30 ianuarie 2009 și a adresei nr. 230/2925/18 februarie 2009 înaintată la AJOFM B-

La nivel Poșta Română a fost încheiat Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pentru anii 2008-2018, înregistrat la – B sub nr. 2576/29 aprilie 2008 și actualizat cu Actul Adițional nr. 101/3561-153/18 iunie 2008 înregistrat la – B sub nr. 3757/20 iunie 2008, convenție prin care părțile semnatare și Federația Sindicatelor din Poștă și Comunicații au stabilit că salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în raport de vechimea în sistemul de Poștă, în cazul reclamantului aceasta fiind de 29 ani și putând beneficia de 25 salarii de bază de încadrare (art.26).

Prin actul adițional modificator al CCM la nivelul, art.26 a fost modificat în sensul în care, în cazul intenției de efectuare a concedierilor colective, are obligația de a oferi fiecărui salariat ce urmează să fie concediat un alt post, în măsura în care dispune de asemenea posturi potrivit studiilor și/sau calificării profesionale a salariatului al cărui post urmează să fie redus ca urmare a concedierilor, în situația refuzului angajatului de a ocupa un asemenea post acesta beneficiind în afara drepturilor cuvenite la zi, de o compensație în cuantumul unui salariu de bază de încadrare, menționându-se dispozițiile privitoare la acordarea de plăți compensatorii în raport cu vechimea în sistemul de Poștă pentru angajații cărora nu li se pot oferi posturi.

Este real aspectul ofertării către reclamant a unui loc de muncă emisă pe considerentul intenției pârâtei de a reduce postul de ocupat de reclamant, așa cum se menționează în preambulul acestui înscris. Postul oferit a fost acela de factor poștal în localitatea B, iar termenul de acceptare scadent la data de 27 ianuarie 2009. Reclamantul a refuzat să semneze pentru acceptarea ori neacceptarea acesteia, luând doar la cunoștință cuprinsul înscrisului în data de 23 ianuarie 2009, circumstanță în care intimata a procedat la emiterea deciziei atacate (9) și constatând refuzul acceptării postului de factor poștal a menționat în decizie că acesta urmează să beneficieze de o compensație în cuantum de 1 salariu de bază de încadrare, conform art. 26 pct.1. din CCM la nivel.

Susținerile reclamantului că refuzul acceptării postului este justificat obiectiv și că pe cale de consecință se cuvine acordarea compensației prev.de art.26 pct.2 din CCM sunt întemeiate.

Același CCM încheiat la nivelul, instituie în cazul funcțiilor de exploatare poștală (art.1, pct.5) între care se încadrează postul oferit – factor poștal în localitatea B – condițiilor minime de îndeplinit la ocuparea postului “învățământ obligatoriu, curs de formare profesional factor poștal și o vechime de 6 luni în funcție de exploatare poștală”. Reclamantul are doar calificarea de, așa cum rezultă din mențiunile existente în carnetul de muncă, nicidecum nu s-a dovedit urmarea vreunui curs de formare profesională – factor poștal – ori îndeplinirea timp de 6 luni a vreunei funcții de exploatare poștală.

Apărările invocate de către pârâtă se referă la faptul că reclamantul a mai muncit ca și factor poștal nu pot fi însușite de către instanță în sensul afirmat întrucât reclamantul a prestat activitatea de factor poștal doar 2 zile, aspect confirmat de actul adițional nr. 230/11912/21 iunie 2006 (51), demisia reclamantului înregistrată de către pârâtă în data de 23 iunie 2006.

În cauză nu poate fi ignorată survenirea CCM la nivel pe deplin aplicabil la momentul emiterii deciziei contestate în care prin anexa 7 instituit expres condițiile minime de pregătire profesională, școlarizare și vechime în funcții poștale pentru ocuparea postului de factor poștal. Probele administrate demonstrează însă că reclamantul nu îndeplinește nici unul dintre criterii, în condițiile în care acesta și-a dovedit vechimea în muncă exclusiv pe postul de și calificarea școlară numai pentru acest post.

Potrivit vechimii în muncă a reclamantului așa cum este aceasta dovedită prin mențiunile din carnetul său de muncă în ceea ce privește compensația pe care este în drept să o primească urmare a concedierilor colective dispuse de pârâtă, cuantumul acestora este de 25 de salarii de bază de încadrare în conformitate cu dispozițiile art.26 pct.3 din Actul Adițional la CCM 2008-2018 încheiat la nivel de unitate odată ce se poate lesne constata că vechimea totală în sistemul de poștă a reclamantului este de sub 30 de ani.

Prin încheierea CCM la nivelul pentru anii 2008-2018 părțile și-au asumat drepturi și obligații corelativ de care urmau să beneficieze ori să le îndeplinească cu bună credință prin interpretarea clauzelor conținute de această convenție raportat la întregul său conținut, ofertă de muncă făcută de pârâtă reclamantului trebuind să se circumscrie criteriilor de ocupare a posturilor conținute de anexele CCM, în speță de anexa 7, astfel încât postul oferit să nu aibă alte condiții de ocupare decât acelea pe care reclamantul le putea îndeplini, cu referire la calificarea sa profesională, pregătirea școlară și vechimea efectivă într-un anumit post, executarea CCM fiind obligatorie pentru părți și prevederile acestuia producând efecte și în situația încetării raporturilor de muncă dintre reclamant și pârâtă urmare a concedierilor colective dispuse de aceasta.

Așa fiind, instanța a constatat că pârâta nu a dovedit în cauză ofertarea către reclamant a unui loc de muncă potrivit studiilor și/sau calificării profesionale a acestuia, în condițiile art.26.2 din CCM pentru anii 2008-2018 la nivelul admițând în parte acțiunea formulată de reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ “POȘTA ROMÂNĂ” – DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului.

În motivarea recursului a arătat că reclamantul a fost angajatul pârâtei ocupând atât postul de cât și postul de factor poștal.

Raporturile de muncă dintre părți au încetat ca urmare a desființării postului ocupat de reclamant.

Potrivit art.26.1 din 2008-2018 actualizat cu Actul adițional la.M: 2008-2018, înregistrat la Direcția de Muncă și Socială B la nr.6285/07.11.2008, obligația SA în situația în care urma să efectueze concedieri colective era de a oferi fiecărui salariat ce urmează să fie concediat, un alt post în aceeași localitate sau în localitatea de domiciliu, în măsura în care dispune de asemenea posturi, potrivit studiilor și/sau calificării profesionale a acestora cu menținerea drepturilor salariale avute, obligație respectată de pârâtă, care a emis oferta nr.230/1413/22.01.2009 prin care reclamantului i s-a oferit postul de factor poștal în localitatea B începând cu data de 01.03.2009.

Întrucât reclamantul nu a acceptat oferta până a data de 27.01.2009, pârâta a emis decizia contestată dispunând concedierea reclamantului în baza art.65 din C,muncii și a art.25 din CCM 2008-2018.

Consideră că în mod eronat instanța de fond a reținut că postul oferit reclamantului nu corespunde pregătirii profesionale a acestuia, deoarece reclamantul a lucrat efectiv în funcția de factor poștal în cursul anului 2006 fără a fi necesar o altă calificare, calificare superioară celei pe care o avea sau examen și prin semnarea actului adițional nr.230/2006 și-a dat acordul pentru exercitarea acestei funcții.

Arată că instanța de fond a reținut eronat că între reclamant și pârâtă s-au derulat raporturi de muncă în perioada 1 oct.1980- 1 martie 2009, deoarece contractul de muncă al reclamantului a fost întrerupt prin demisia acestuia la data de 26.06.2006, fiind reîncadrat la 10.07.2006.

CCM 2008-2018 la nivel și actualizat cu Actul Adițional nr.101/3561-153/18 iunie 2008, prevede la art.26.3 ca în condițiile în care va dispune concedieri colective, salariații concediați, cărora nu le poate oferi posturi conform art.26.1 vor beneficia de salarii compensatorii în funcție de vechimea totală în sistemul de poștă, iar art.67 definește vechimea în sistemul de poștă în sensul că salariaților care au mai lucrat în sistemul poștal li se vor lua în calcul pentru stabilirea vechimii în poștă și perioadele lucrate anterior numai dacă între data plecării și data revenirii în sistemul poștal nu au fost salariații altor unități, nu au avut inițiativa încetării contractului individual de muncă, ori în cazul reclamantului acesta a avut inițiativa încetării contractului de muncă prin demisie la 23.06.2006.

Consideră că instanța ar fi trebuit să acorde reclamantului compensația cuvenită coroborând dispozițiile art.26.3 din CCM 2008-1028 cu dispozițiile art.67 din CCM 2008-2018 actualizat, sens în care acestuia i s-ar fi cuvenit doar 3 salarii de bază de încadrare, în conformitate cu vechimea acestuia în sistemul de Poștă, calculată de la data reangajării, respectiv 10.07.2006.

Reclamantul, prin întâmpinarea de la 29-31 solicitat respingerea recursului ca netemeinic și nelegal.

Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din oficiu, Curtea, deliberând, constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că la nivel Poșta Română a fost încheiat Contractul Colectiv de Muncă aplicabil pentru anii 2008-2018, înregistrat la – B sub nr. 2576/29 aprilie 2008 și actualizat cu Actul Adițional nr. 101/3561-153/18 iunie 2008 înregistrat la – B sub nr. 3757/20 iunie 2008, convenție prin care părțile semnatare și Federația Sindicatelor din Poștă și Comunicații au stabilit că salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în raport de vechimea în sistemul de Poștă.

Prin actul adițional modificator al CCM la nivelul, art.26 a fost modificat în sensul în care, în cazul intenției de efectuare a concedierilor colective, are obligația de a oferi fiecărui salariat ce urmează să fie concediat un alt post, în măsura în care dispune de asemenea posturi potrivit studiilor și/sau calificării profesionale a salariatului al cărui post urmează să fie redus ca urmare a concedierilor, în situația refuzului angajatului de a ocupa un asemenea post acesta beneficiind în afara drepturilor cuvenite la zi, de o compensație în cuantumul unui salariu de bază de încadrare.

Or, din actele depuse la dosarul cauzei rezultă că recurenta și-a îndeplinit această obligație, prin oferirea către reclamant a unui alt loc de muncă. Postul oferit a fost acela de factor poștal în localitatea B, iar termenul de acceptare scadent la data de 27 ianuarie 2009.

În mod eronat instanța a reținut că acest post nu îndeplinește criteriile prevăzute de art.26, și anume ca acesta să fie corespunzător pregătirii profesionale a angajatului, atâta vreme cât singurele condiții impuse pentru angajarea pe acest post sunt învățământ obligatoriu, curs de formare profesional factor poștal și o vechime de 6 luni în funcție de exploatare poștală. Or, câtă vreme prima condiție este îndeplinită în mod evident, ultimele două sunt complinite de exercitarea de către reclamantul intimat a acestei funcții anterior, cu consimțământul său, chiar dacă pentru o perioadă scurtă de timp.

Mai mult decât atât, cele două condiții reținute ca nefiind îndeplinite de către instanța de fond sunt condiții necesare acordării ulterioare a grupelor de salarizare, și nicidecum angajării inițiale, fapt ce rezultă din anexa 7 din CCM, secțiunea 1 subsecțiunea

Pe de altă parte, organizarea cursului de formare profesională este o obligație ce revine angajatorului și pe care acesta și-o poate îndeplini ulterior, după încadrarea reclamantului intimat.

Esențial este însă că, față de cele de mai sus, se reține că postul oferit reclamantului de către recurenta intimată corespundea pregătirii sale profesionale, concluzia contrară fiind în mod eronat reținută de către instanța de fond.

În concluzie, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 304 și 312.pr.civlă, va admite recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ “POȘTA ROMÂNĂ” – DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C împotriva sentinței civile nr. 219 din 29.04.2009 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în totalitate, în sensul că va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ “POȘTA ROMÂNĂ” – DIRECȚIA REGIONALĂ DE POȘTĂ C împotriva sentinței civile nr. 219 din 29.04.2009 a Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în totalitate, în sensul că respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 12 octombrie 2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI

– – – – —

GREFIER