întreaga activitate desfăşurată de inculpat – pătrunderea în incinta imobilului, pe timp de noapte, prin efracţie şi împreună cu celălalt inculpat -reprezintă elemente constitutive ale infracţiunii de tentativă la furt calificat, care nu pot fi separate în aşa fel încât să constituie două infracţiuni (art. 192 şi art. 217 din Codul penal), datorită existenţei unei intenţii clare a inculpaţilor de a lua bunuri.
(Decizia nr. 1000 din 18 iulie 2001 – Secţia I penală)
Prin Sentinţa penală nr. 2246 din 19.12.2000 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpatul S.N. din infracţiunea prevăzută de art. 20 raportat la art. 208 alin. 1 şi la art. 209 alin. 1 lit. a), e), g) şi i) din Codul penal în infracţiunea prevăzută de art. 192 şi art. 217 din Codul penal, inculpaţii S.N. şi C.M. fiind condamnaţi la pedeapsa închisorii pentru infracţiunea de tentativă la furt calificat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în seara zilei de 31.03.2000, în jurul orei 21,00, cei doi inculpaţi au forţat sistemul de al porţii de acces în curtea imobilului unde se află sediul S.C. “S.” S.R.L. Inculpatul C.M. a rupt ornamentul broaştei încadrate în uşa metalică, iar inculpatul S.N. a rupt butucul de yală.
Apoi, inculpatul C.M. a dezasigurat yala şi a forţat-o.
După ce au pătruns în interiorul curţii, inculpaţii s-au întors la autoturismul parcat în capătul străzii pentru a lăsa instrumentele folosite la săvârşirea faptei, moment în care au fost surprinşi de organele de poliţie.
Prin Decizia penală nr. 768/A din 17.05.2001, Tribunalul Bucureşti – Secţia a ll-a penală a admis apelul declarat de inculpatul S.N. cu privire la greşita reţinere a prevederilor art. 37 lit. a) din Codul penal, în loc de art. 37 lit. b) din Codul penal.
împotriva acestei decizii, inculpatul S.N. a declarat recurs, solicitând schimbarea încadrării juridice în infracţiunile prevăzute de art. 192 şi 217 din Codul penal şi aplicarea unei pedepse cu muncă în folosul societăţii.
Examinând decizia recurată, Curtea a constatat că recursul nu este fondat, pentru următoarele considerente:
întreaga activitate desfăşurată de inculpat – pătrunderea în incinta imobilului, pe timp de noapte, prin efracţie – reprezintă elemente constitutive ale infracţiunii de tentativă la furt calificat, care nu pot fi separate în aşa fel încât să constituie două infracţiuni (art. 192 şi art. 217 din Codul penal), datorită existenţei unei intenţii clare a inculpaţilor de a lua bunuri. întreruperea activităţii şi neproducerea rezultatului s-a datorat apariţiei organelor de poliţie, şi nu voinţei inculpaţilor.
Pătrunderea în imobil fără drept şi distrugerea uşii de acces constituie împrejurări care definesc furtul calificat rămas în faza tentativei, respectiv latura obiectivă a acestei infracţiuni.
Cum pedeapsa aplicată este rezultatul aplicării dispoziţiilor art. 72 din Codul penal, Curtea a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
