ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2306/R/2009
Ședința publică din 02 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Sergiu Diaconescu
JUDECĂTORI: Sergiu Diaconescu, Daniela Griga Laura Dima
– –
GREFIER: – –
S-a luat spre examinare recursul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 471 din 24 aprilie 2009, pronunțate de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr-, privind și pe intimatul NAȚIONAL TRANSILVANIA, având ca obiect contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent, asistat de avocat G, cu împuternicire avocațială la dosar-fila 3, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 28 octombrie 2009, pârâtului intimat Național Transilvania a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantului reclamantului recurent.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că a studiat această întâmpinare și nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare și nici acordarea unui nou termen de judecată.
Curtea invocă un motiv de ordine publică și anume neefectuarea cercetării disciplinare prealabile conform dispozițiilor art. 267 Codul muncii și neconvocarea reclamantului recurent în termen de 5 zile conform dispozițiilor art. 75 alin. 3 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național 2007-2010, constată prezentul recurs în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului și asupra motivului de ordine publică.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea acestei excepții, întrucât aceasta a fost invocată și la instanța de fond. Solicită, de asemenea să se constate și nulitatea deciziei, apreciind că aceasta este lovită de nulitate absolută, deoarece nu s-au respectat dispozițiile legale cu privire la cercetarea disciplinară prealabilă. În ceea ce privește recursul, solicită admiterea acestuia, modificarea în totalitate a sentinței atacate cu consecința admiterii acțiunii și anulării deciziei de sancționare nr. 6 din data de 20 ianuarie 2009, ca fiind nelegală și nefondată, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, cu cheltuieli de judecată în sumă de 1.000 lei la fond și în recurs, arătând că nu are chitanța doveditoare a cheltuielilor de judecată, însă dacă instanța va amâna pronunțarea hotărârii o va depune, iar dacă nu se va amâna pronunțarea hotărârii să se procedeze în consecință.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
La data de 24.04.2009, prin sentința civilă nr. 471/2009, pronunțată în dosar nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantului, în contradictoriu cu pârâtul Național “Transilvania” B M, împotriva Deciziei de sancționare nr. 6 din data de 20 ianuarie 2009.
Totodată, reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 450 lei reprezentând onorar de avocat.
Pentru a pronunța soluția menționată, prima instanță a reținut că elația angajat – angajator este guvernată de o serie de drepturi și obligații pe care le are fiecare dintre cei implicați în această relație, potrivit prevederilor art. 39-40 din Legea nr. 53/2003.
Contrar obligațiilor ce-i reveneau în temeiul art. 39 alin. 2 lit. a-d din lege, la datele de 14 și 18 decembrie 2008, reclamantul, în mod nejustificat, fără nici o motivație obiectivă sau legală, a refuzat, chiar dacă a fost prezent, să participe efectiv, conform ordinului de serviciu și a obligațiilor ce-i reveneau potrivit fișei postului, la activitățile organizate de pârât.
Conform art. 108 din lege, timpul de muncă reprezintă orice perioadă în care salariatul prestează munca, se află la dispoziția angajatorului și îndeplinește sarcinile și atribuțiile sale, conform prevederilor contractului individual de muncă, contractului colectiv de muncă aplicabil și/sau ale legislației în vigoare.
Cu toate că a fost la dispoziția angajatorului, reclamantul, încălcând disciplina muncii, prevederile contractului individual de muncă și ale regulamentului, în perioada arătată, a refuzat să îndeplinească sarcinile ce i-au fost repartizate.
În sensul art. 263 alin. 2 din lege, abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Urmare a abaterii disciplinare reținută de angajator, reclamantul a fost sancționat disciplinar prin decizia nr. 6 din 20 ianuarie 2009.
Aplicarea sancțiunii s-a făcut cu respectarea prevederilor legii, cu mențiunea că reclamantul a refuzat să se prezinte la efectuarea cercetării administrative.
În conformitate cu prevederile art. 15 alin. 1-3 din nr.OG 21/2007, actualizată, privind instituțiile și companiile de spectacole sau concerte, activitatea personalului artistic din cadrul instituțiilor de spectacole sau concerte se normează potrivit fișei postului, iar programul de lucru al acestuia este repartizat inegal, fiind specificat ca atare în contractul individual de muncă.
Pentru personalul artistic din instituțiile de spectacole sau concerte, zilele de sâmbătă, duminică și, după caz, zilele de legală sunt considerate zile lucrătoare, repausul legal putând fi acordat în alte zile ale săptămânii.
Urmare a neexecutării obligațiilor ce-i reveneau la data de 14 decembrie 2008, reclamantul avea obligația de a se prezenta la serviciu în ziua următoare, nebeneficiind de zi liberă, fără însă a se conforma.
Ulterior, la data de 18 decembrie 2008, în același context, reclamantul a refuzat să îndeplinească, prin inacțiune, obligațiile stabilite de angajator.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței, cu consecința admiterii acțiunii și anularea Deciziei de sancționare nr. 6 din data de 20 Ianuarie 2009 ca nelegală și nefondată, respectiv obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei onorar de avocat.
Apreciază că cerința impusă de art. 267 alin. 2 din Codul muncii nu a fost respectată de intimata-pîrîtă, întrucît decizia de sancționare trebuie să cuprindă prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate și care justifică reținerea unei abateri disciplinare în sarcina reclamantului recurent, sub sancțiunea nulității absolute a deciziei de sancționare disciplinară.
Învederează că a fost prezent la cele două spectacole organizate la Teatrul Municipal din B M și la Catedrala Ortodoxă din B M, însă a refuzat și intre pe scenă pentru a recita poezii și a interpreta vocal colinde motivat de faptul că nici fișa postului și nici regulamentul de ordine interioară nu are dispoziții care să îl oblige să execute prestații în afara contractului individual de muncă și a fișei postului.
Consideră că este dovedit că este angajat ca solist instrumentist la vioară, astfel că nu are pregătirea necesară și nici calități vocale pentru a interpreta vocal colinde sau pentru a recita poezii. Consideră că s-a dovedit că la aceste spectacole, deși prezent, nu i s-a solicitat să execute un acompaniament instrumental cu vioara și nici nu s-a făcut dovada că ar fi avut o astfel de obligație rezultată din contractul de muncă, fișa postului sau Regulamnetul de ordine interioară. Faptul că s-a dat un ordin de serviciu pentru acele spectacole nu poate modifica unilateral nici fișa postului nici Regulamentul intern.
Apreciază că a accepta ceea ce susține intimata-pîrîtă înseamnă că în orice zi, pot fi solicitat să interpretez bucăți muzicale la un alt instrument sau să înlocuiesc un solist din trupa de balet, cu simpla justificare a unui ordin de serviciu sau afirmația că se pot efectua repetiții în acest sens. Faptul că unii din colegi au acceptat să presteze în spectacol ca soliști vocali deși erau angajați pe un alt post, nu este de natură să atragă răspunderea mea disciplinară întrucît și-au asumat riscul de a suporta zîmbelete ironice ale celor care au participat la spectacol.
Intimata pârâtă are angajați în cadrul ui, soliști vocali care aveau posibilitatea de a susține un spectacol de colinde iar pentru un recital de poezii se puteau contacta colaboratori așa cum se face de altfel și pentru alte spectacole unde nu există personal specializat sau unde se impun astfel de colaborări.
Consideră că nu se poate reține că decizia de sancționare întrunește cerințele art. 268 alin. 2 lit.b din Codul muncii.
Cu privire la fondul cauzei, apreciază că nu a comis nici o abatere disciplinară atât timp cât a fost la locul de muncă și era pregătit să execute
obligațiile de muncă în calitate de solist instrumenist la vioară, conform cu fișa postului.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, intimata pârâtă a solicitat respingerea recursului pentru motivele expuse pe larg.
Recursul este fondat.
Analizând cu prioritate motivul de ordine publică invocat, Curtea reține că acesta este întemeiat pentru următoarele considerente:
Reclamantul recurent este angajat al intimatului în calitate de solist instrumentist.
Prin decizia nr. 6/20.01.2009, acestuia i s-a aplicat sancțiunea prevăzută de art. 264 lit. e din Codul Muncii – reducerea salariului de bază cu 10% pe 3 luni, reținându-se că acesta a săvârșit abaterile disciplinare care au fost aduse la cunoștința conducerii instituției prin referatul nr. 5 din 5 ianuarie 2009, întocmit de șeful serviciului de balet, responsabil cu organizarea spectacolelor.
În referatul menționat se arată că reclamantul recurent nu s-a conformat atribuțiilor stabilite pentru desfășurarea spectacolelor, respectiv acesta a absentat în data de 14.12.2008 de la repetițiile programate la ora 16 și de la spectacolul programat pentru ora 18 la Teatrul Municipal, iar în data de 18.12.2008 a absentat de la spectacolul de colinde desfășurat de la ora 16 la Catedrala Ortodoxă.
Referitor la cercetarea disciplinară, se reține faptul că potrivit art. 267 din Codul muncii “(1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(2) In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatulva fi convocat in scrisde persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.
(3)Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute la alin. (2) fara un motiv obiectiv da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.
(4) In cursul cercetarii disciplinare prealabile salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.
Conform dispozițiilor art. 75 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la nivel național pe anii 2007-2010, s-a statuat că ” (1) Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o sanctiune nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.
(2) Pentru cercetarea abaterii disciplinare si propunerea sanctiunii, angajatorul constituie o comisie. Din comisie va face parte fara drept de vot, in calitate de observator, si un reprezentant al organizatiei sindicale al carei membru este salariatul cercetat.
(3) Comisia il va convoca in scris pe salariatul cercetat,cu cel putin 5 zile lucratoare inainte. Convocarea va indica cel putin motivul, data, ora si locul intrevederii.”
Pornind de la dispozițiile legale menționate Curtea reține că, cercetarea disciplinară efectuată cu privire la reclamantul recurent este lovită de nulitate absolută, din perspectiva faptului că, convocarea acestuia în vederea efectuării cercetării disciplinare nu respectă normele mai sus expuse.
Astfel, se constată că sancțiunea disciplinară s-a aplicat reclamantului recurent la data de 20.01.2009, iar convocarea scrisă, deși poartă data de 14.01.2009(12 dosar fond), a fost comunicată acestuia la data de 23.01.2009, respectiv ulterior emiterii deciziei de sancționare.
Se apreciază ca fiind lipsit de relevanță faptul că reclamantul a refuzat primirea convocării scrise, întrucât într-o atare situație intimata avea obligația de a dispune comunicarea prin scrisoare recomandată, cu consecințarespectării termenului de 5 zile stipulat de art. 75 al. 2 din CCMunic la nivel național pe anii 2007-2010.
Raportat la cele mai sus expuse și constatând incident motivul de ordine publică menționat, Curtea apreciază că nu mai este necesară analizarea celorlaltor motive de recurs, astfel că în baza art. 304 pct. 5 coroborat cu art. 312 al.1,3 Cod de procedură civilă, va admite recursul reclamantului, va modifica sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea, va constata nulitatea Deciziei nr. 6 din 20.01.2009, emisă de pârâtă, va înlătura obligația reclamantului de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtului.
De asemenea, va respinge ca nefondată cererea de recurentului – reclamant de obligare a intimatului – pârât la plata cheltuielilor de judecată de la fond și în recurs.
Referitor la cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocațial solicitate de către recurentul reclamant atât pentru judecata la fond, cât și pentru judecata în recurs, se reține că, deși în conformitate cu art. 274 cod de procedură civilă este îndreptățit la plata acestora, Curtea va respinge aceste cereri întrucât la dosar nu s-a făcut dovada achitării lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 471 din 24.04.2009 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în întregime și în consecință admite în parte acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâtul NAȚIONAL TRANSILVANIA, constată nulitatea Deciziei nr. 6 din 20.01.2009, emisă de pârâtă.
Înlătură obligația reclamantului de plată a cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtului.
Respinge ca nefondată cererea de recurentului – reclamant de obligare a intimatului – pârât la plata cheltuielilor de judecată de la fond și în recurs.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 02 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – – – –
Red.DG/dact.MM
4ex./26.11.2009
Jud.fond: /
