ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2329/R/2009
Ședința publică din data 3 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Gabriella Purja vicepreședinte al instanței
JUDECĂTOR 2: Sergiu Cătălin Bobos
JUDECĂTOR 3: Eugenia
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâții OFICIUL DE STUDII ȘI B M și MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinței civile nr. 93 din 3 februarie 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr- privind și pe intimata și pe intervenienta intimată DIRECȚIA PENTRU AGRICULTURĂ ȘI DEZVOLTARE RURALĂ M, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtului recurent Oficiul de Studii și B M – avocat și reprezentanta intimatei – avocat.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosarul cauzei au fost depuse “Note de ședință” cu probe noi în recurs, respectiv Nota Corpului de Control al Ministrului Agriculturii nr. 2614 din 24.08.2009, înscris raportat la care nu se impune amânarea reprezentanții părților arătând că au studiat conținutul acestuia.
Reprezentantul recurentei depune la dosar înscrisurile cu privire la care instanța a pus în vedere la termenul anterior de judecată a fi depuse.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul cu privire la recurs.
Solicită reprezentantul recurentului Oficiul de Studii și BMa dmiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar solicită respingerea cererii formulată de. În esență arată că prima instanță în mod eronat a reținut că nu a fost realizată cercetarea disciplinară, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, susținând oral întâmpinarea formulată în cauză, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursurilor declarate:
Prin sentința civilă nr.93/3 februarie 2009, Tribunalul Maramureșa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului și a admis în parte contestația formulată de împotriva Deciziei nr.152/4 martie 2008 emisă de Oficiul de Studii și M și împotriva Direcției pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală M și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale.
În consecință, a anulat Dispoziția 152/4 martie 2008, dispus reintegrarea contestatoarei în funcția de șef laborator și a obligat intimata să-i plătească contestatoarei drepturile salariale aferente postului de mai sus, începând cu 4 martie 2008 și până la reîncadrare, indexate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care contestatoarea ar fi beneficiat în acel interval.
S-a respins cererea pentru plata daunelor morale ca fiind in admisibilă.
S-a respins cererea de intervenție accesorie formulată de Direcția pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală
Pentru a pronunța această hotărâre s-au reținut următoarele:
Prin Decizia nr.152/4 martie 2008, intimatul Oficiul de Studii și Mad ispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatoarei, în temeiul art.264 lit.f din Codul muncii.
În vederea judecării cauzei, contestatoarea l-a chemat în judecată și pe director al, dar acesta nu are calitate procesuală pasivă, având în vedere faptul că a emis decizia în calitate de reprezentant legal al instituției de mai sus, astfel că contestația față de această persoană a fost respinsă.
În ceea ce privește decizia de sancționare, s-a constatat că aceasta nu conține toate elementele prevăzute de art.268 muncii sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, decizia nu cuprinde prevederile din statut respectiv regulament intern sau contractul colectiv de muncă ce se aplică în cadrul instituției care au fost încălcate de către contestatoare, abaterile fiind enumerate generic, fără o descriere amănunțită, cu detalierea privind atribuțiile de serviciu încălcate și dispozițiile legale ce le reglementează și care se pretind a fi încălcate.
Au fost astfel încălcate dispozițiile art.268 lit.a și b din Codul muncii.
S-a încălcat și disp. art.267 muncii potrivit cărora sub sancțiunea nulității nici o sancțiune disciplinară nu poate fi aplicată mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, scop pentru care, salariatul va fi convocat în scris, de persoane împuternicite de către angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data și locul întrevederii.
Convocarea contestatoarei a fost făcută cu alt scop decât cercetarea disciplinară respectiv pentru “lămurirea sesizării făcute de reclamantă și înregistrată sub nr.68/23 ian.2008”, nefiind conformă dispozițiilor legale de mai sus.
Pe de altă parte, decizia de sancționare a fost emisă cu încălcarea art.268 muncii în ceea ce privește termenul de emitere a deciziei de sancționare întrucât conducătorul unității a luat cunoștință de faptele reținute în sarcina contestatoarei anterior datei de 1 februarie 2008, dată la care s-a emis Decizia 94/1.II.2008, iar faptele afirmativ au fost comise în luna ianuarie 2008 și în cursul anului 2006.
Pentru cele de mai sus instanța a reținut nelegalitatea emiterii deciziei de sancționare, dispunând anularea ei.
Cu privire la cererea de acordare a despăgubirilor morale s-a constatat că este inadmisibilă în cadrul raporturilor de muncă, ele nefiind stipulate expres în contractul individual de muncă – așa cum s-a pronunțat prin decizia XL/7 mai 2007.
S-a respins și cererea de intervenție accesorie formulată în temeiul art.51 proc.civ. de DADR M, neavând nici o calitate în cadrul raportului juridic de muncă dintre contestatoare și angajator.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtul Oficiul de Studii și M și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
În motivele aflate la 2-7, pârâtul Maa rătat în esență că prima instanță a interpretat greșit probele existente în dosar, astfel că s-a reținut o stare de fapt eronată.
Astfel, faptele ce constituie abatere disciplinară au fost descrise în detaliu și nu generic așa cum s-a arătat în sentința recurată.
Au fost respectate și dispozițiile art.268 alin.2 lit.b din muncii, în cuprinsul deciziei de sancționare fiind precizate și acele elemente.
Cât privește faptele reținute în sarcina contestatoarei, acestea sunt reale și au fost săvârșite de către aceasta. Astfel, deși nu avea calitate de șef de laborator în intervalul 14 mai 2007 – 26 febr.2008, contestatoarea a semnat fișele de laborator cu toate că i-a fost luat acest drept în mod expres de către conducerea instituției.
Este real, de asemenea și refuzul semnării fișei postului, contestatoarea săvârșind abaterea prev. de art.39 alin.2 Codul muncii precum și semnarea contractului de muncă și negocierea salariului, dovedind rea credință și insubordonare față de conducerea instituției.
În ceea ce privește prescripția dreptului de a emite decizia de sancționare trebuie avută în vedere data de 7 ianuarie 2008 când a fost semnat ultimul buletin de analiză de laborator, fără drept de către contestatoare, sancțiunea fiind aplicată înăuntrul termenului de 6 luni prev. de art.268 muncii. Conducătorul unității a luat cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare în data de 4 februarie 2008, decizia de sancționare fiind legal emisă în termenul de 30 de zile.
Sunt fără temei considerentele avute în vedere de instanță cu privire la nelegala efectuare a cercetării disciplinare prealabile, contestatoarea refuzând să răspundă invitației de a se prezenta în fața comisiei de cercetare.
Pentru completarea probațiunii se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei aceleiași instanțe pentru o nouă judecată.
Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în motivele aflate la 8-11 solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii contestației.
S-a solicitat să se constate că acest pârât nu are calitate procesuală pasivă, întrucât nu este parte a contractului individual de muncă, încheiat de reclamantă cu
S-a mai solicitat să se constate că sunt întrunite cerințele răspunderii disciplinare a reclamantei, decizia de sancționare fiind conformă legii, nefiind date motive de nulitate a actului.
Recursurile vor fi respinse pentru următoarele considerente:
Prin decizia 152/4 martie 2008, conducătorul Mad ispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă al contestatoarei, în temeiul art.264 lit.f din Codul muncii.
În prealabil, prin dispoziția de serviciu nr.94/1 februarie 2008, directorul a desemnat conform art.267 muncii persoanele împuternicite pentru efectuarea cercetării disciplinare (ing. și ing. 56).
Potrivit art.267 alin2. muncii, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile salariatul va fi convocat în scris,de persoana împuternicităde angajator să realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora și locul întrevederii.
Contrar acestor dispoziții, prin actul nr.95/1 februarie 2008, directorul unității – emite invitația contestatoarei de a se prezenta –în aceeași zila ora 11, în fața comisiei constituite în baza Dispoziției de serviciu 94/1.II.2008, având ca obiect “analiza contestațiilor făcute de d-voastră”.
Contestatoarea a refuzat primirea actului respectiv (57).
Așa cum a reținut și prima instanță și cum rezultă și din cele ce preced, actul nr.95/1 februarie 2008 nu corespunde exigențelor art.267 alin.2.muncii, nefiind întocmit de persoana desemnată pentru efectuarea cercetării disciplinare, dar nu i se aduce la cunoștință angajatei nici declanșarea procedurii disciplinare, dimpotrivă “este încunoștințată” de un obiect al convocăriicu totul diferit,anume, analiza unor contestații făcute chiar de către angajată.
Cu toate acestea, la ora 11 în ziua de 1 februarie are loc întâlnirea dintre angajată, persoanele desemnate să se efectueze cercetarea și șeful grupei sindicale, când i se aduce la cunoștință contestatoareică este cercetată disciplinar.
În aceeași zi i se înmânează procesul verbal care conține și un număr de 13 întrebări (58-59) dar nu se stabilește termenul până la care trebuie să răspundă.
Prin actul înregistrat sub nr.101/4.II.2008 contestatoarea declară că persoanele desemnate cu cercetarea nu pot avea această calitate întrucât sunt aceleași care au formulat sesizări împotriva ei.
Considerând că contestatoarea s-a comportat cu rea credință, refuzând “categoric” să dea răspuns la întrebările puse, persoanele împuternicite înregistrează sub nr.100/4 februarie 2008 actul aflat la 63 prin care solicită sancționarea contestatoarei deoarece nu este la prima abatere. Se precizează de asemenea că sunt în imposibilitatea de a efectua cercetarea disciplinară prealabilă a angajatei.
Aceeași împrejurare se reține la art.3 din decizia de sancționare, în care se arată că, datorită faptului că a refuzat să răspundă convocării pentru cercetarea disciplinară prealabilă, s-a făcut aplicarea art.267alin.3 din muncii.
Or, așa cum s-a arătat mai sus, angajatadeși nelegal convocată, totuși s-a prezentat la ora și locul stabilit, când abia i se aduce la cunoștință declanșarea cercetării disciplinare persoanele desemnate a efectua cercetările pe care le contestă în ziua stabilită pentru răspunsul la întrebările primite în ziua de 1 februarie 2008.
Așadar, corect prima instanță a constatat nulitatea deciziei de sancționare pentru lipsa cercetării disciplinare întrucât numai neprezentarea salariatului din motive obiective la convocare îndreptățește angajatorul la luarea măsurii disciplinare fără cercetare disciplinară prealabilă și nu alte situații ulterioare, cum este refuzul de a răspunde unor întrebări ale “comisiei”, faptele putând fi dovedite și prin alte mijloace de probă.
Nulitatea deciziei de sancționare pentru considerentele de mai sus ce a fost corect stabilită de prima instanță, critica formulată sub acest aspect de pârâtă nefiind fondată, face de prisos analiza celorlalte motive de recurs vizând emiterea deciziei de sancționare în termen sau temeinicia sancțiunii aplicate față de faptele reținute și modalitatea de a reține faptele respective.
Față de cele mai sus reținute, criticile formulate de recurenții M vizând legalitatea și temeinicia deciziei de sancționare este nefondat.
Cât privește criticile formulate de se constată că, întrucât în sarcina acestui pârât prima instanță nu a stabilit nici o obligație, recursul său este lipsit de interes, urmând a fi respins.
Văzând și dispozițiile art.274 proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECI DE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții OFICIUL DE STUDII ȘI B M ȘI MINISTERUL AGRICULTURII, PĂDURILOR ȘI DEZVOLTĂRII RURALE împotriva sentinței civile nr. 93 din 3 febr. 2009 Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatei suma de 2000 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 3 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – –
GREFIER
Red.GP
Dact./6ex.
