Contestație decizie de concediere. Decizia 2391/2009. Curtea de Apel Cluj


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale

pentru minori și familie

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ NR. 2391/R/2009

Ședința publică din 09 noiembrie 2009

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Daniela Griga

JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu

– –

– –

GREFIER: – –

S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 300/F din 22 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr-, privind și pe pârâta DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ B, având ca obiect contestație decizie de concediere.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent și reprezentanta pârâtei intimate Direcția de Sănătate Publică B, .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de taxa judiciară de timbru și de timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 16 octombrie 2009, prin registratura instanței, pârâta intimată Direcția de Sănătate Publică a județului B-N a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reclamantului recurent.

De asemenea, se constată că la data de 30 octombrie 2009, prin registratura instanței, reclamantul recurent a depus la dosar un script.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.

Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta pârâtei intimate Direcția de Sănătate Publică a județului B-N solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, dezvoltând pe larg motivele arătate în scris prin întâmpinarea depusă la dosar, fără cheltuieli de judecată.

Curtea reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.300/F din 22.06.2009, pronunțată de Tribunalul Bistrița -N în dosarul nr- a fost respinsă acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Direcția de Sănătate Publică B-

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul a fost angajat al pârâtei Autoritatea de Sănătate Publică B în funcția de chimist principal prin nr. 4670 din 1 iulie 2008 conform copiei. Obiectul contractului fiind cumul cu salariu iar durata acestuia fiind determinată începând cu data de 1 iulie 2008 până la ocuparea postului prin concurs. Prin disp.nr.19/30 martie 2009 pârâta i-a încetat datorită expirării perioadei determinate prin încetarea finanțării postului conform Ordinului MS nr.338/17 martie 2009.

Reclamantul a criticat această decizie în principal ca fiind lovită de nulitate absolută iar în subsidiar ca fiind neîntemeiată pentru neacordarea termenului de preaviz și încălcarea dispozițiilor Codului Muncii art.73-74, 76,78 și a CCM pe ramură sanitară 2008-2010. Critica adusă este întemeiată pentru următoarele motive:

În primul rând al reclamantului este încheiat pe perioadă determinată și acesta încetează de drept conform art.56 lit. j din Codul Muncii. Chiar dacă în nu se specifică o dată certă aceasta rezultă din înscrisul de la cap. C lit.”b” care stipulează expres că, durata contractului este determinată începând cu data de 1 iulie 2008 și până la ocuparea postului prin concurs. Fiind o instituție de autoritate publică ocuparea postului se face numai prin concurs sau examen după caz potrivit cu disp.art.30 din Codul Muncii.

Faptul că angajatorul a înțeles că nu mai organizează concurs ci să suspende ocuparea postului în anul 2009 obligând pe pârâtă să înceteze al reclamantului la data încetării bugetării postului conform art.18/2009 a de stat nu poate constitui motiv de nulitate absolută a dispoziției atacate. Disp.art.73 și 74 din Codul Muncii nu sunt aplicabile în speță întrucât al reclamantului fiind încheiat pe perioadă determinată acesta încetează de drept la data expirării termenului, nemaifiind obligatoriu acordarea preavizului nici a indicării motivului care determină concedierea sau lista locurilor de muncă disponibile din unitate, reclamantul neaflându-se în niciuna din situațiile prevăzute la art.73 Codul Muncii.

Data de la care postul reclamantului nu a mai fost finanțat – 15 martie 2009 Ordinului MS nr.338/2009 și a adresei MS nr.1B2797/2009 30. Potrivit art.22 din OUG.34/2009 publicată în Monitorul oficial din 14 aprilie 2009 se suspendă ocuparea prin concurs sau examen a posturilor vacante din autoritățile și instituțiile publice finanțate de la bugetul de stat. Astfel că data care nu era certă din privind încetarea perioadei determinate a devenit certă, pârâta emițând legal dispozițiile de încetare a atacată.

Conform considerentelor mai sus arătate, a textelor de lege invocate, a disp.art.167 și următoarele din 168/1999, tribunalul a respins ca neîntemeiată dispoziția de încetare a atacată care a fost menținută ca temeinică și legală.

Împotriva acestei hotărâri, reclamantul a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.

În motivarea recursului, reclamantul a arătat că postul pe care era angajat nu a fost ocupat prin concurs de o altă persoană, astfel încât contractul său individual de muncă pe durată determinată nu a încetat prin ajungere la termen.

Includerea postului său pe lista posturilor vacante pentru care s-a dispus sistarea bugetării se datorează pârâtei, care a considerat în mod greșit că postul reclamantului era vacant.

În fine, s-a criticat decizia de concediere sub aspectul nemenționării temeiului legal al concedierii.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că încetarea contractului individual de muncă al reclamantului s-a realizat în temeiul art.56 lit. j din Codul Muncii și art.94 alin.1 lit. c din Legea nr.19/2000, ca urmare a retragerii finanțării.

Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:

Reclamantul a fost, în temeiul contractului individual de muncă nr.4670/01.07.2008 (4 fond), angajatul pârâtei în funcția de chimist principal, pe durată determinată până la ocuparea postului prin concurs.

În atare situație, încetarea de drept a contractului individual de muncă se realizează, conform art.56 lit. j din Codul Muncii, “la data expirării termenului contractului individual de muncă încheiat pe durată determinată.”.

În speță, deși contractul individual de muncă nu stabilește o dată calendaristică exactă la care încetează raporturile juridice de muncă, rămâne guvernat de dispozițiile art.56 lit. j din Codul Muncii, deoarece condiționează sub aspect temporar încetarea contractului de ocuparea postului prin concurs.

Or, retragerea finanțării pentru postul ocupat de reclamant nu are semnificația ajungerii la termen a contractului individual de muncă pe durată determinată, cu atât mai mult cu cât pârâtei îi revine responsabilitatea pentru retragerea finanțării, având în vedere că în mod eronat a comunicat Ministerului Sănătății că postul reclamantului este vacant (29-32 fond).

În acest sens, Curtea constată că un post ocupat temporar nu poate fi asimilat unui post vacant, deoarece art.86 din Codul Muncii impune egalitatea de tratament între salariații angajați pe durată determinată și cei angajați pe durată nedeterminată.

În fine, art.94 alin.1 lit. a din Legea nr.19/2000 invocat de pârâtă nu are nicio relevanță sub aspectul nelegalității dispoziției atacate (5 fond), care deși nu cuprinde temeiul legal al emiterii sale, este evident că este generată, după cum recunoaște și pârâta, de pretinsa incidență a art.56 lit. j Codul Muncii.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 pr.civ. va admite recursul, va modifica sentința, va anula dispoziția nr.19/30.03.2009 emisă de pârâtă, va dispune reîncadrarea reclamantului în postul deținut anterior (chimist principal) și va obliga pârâta la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 300/F din 22.06.2009 a Tribunalului Bistrița -N pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în sensul că admite acțiunea reclamantuluiîmpotriva pârâtei DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ.

Anulează dispoziția nr. 19 din 30.03.2009 emisă de pârâtă și dispune reîncadrarea reclamantului în postul deținut anterior, respectiv cel de chimist principal.

Obligă pârâta să îi plătească reclamantului drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de 01.04.2009 și până la reintegrarea efectivă a reclamantului.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 09.11.2009.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Daniela Griga, Laura Dima Sergiu Diaconescu

– – – – – –

GREFIER

Red./

4 ex./25.11.2009