Contestație decizie de concediere. Decizia 2449/2009. Curtea de Apel Cluj


ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 2449/R/2009

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2009

PREȘEDINTE: Dana Cristina Gîrbovan

JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu

JUDECĂTOR 3: Ioana

GREFIER:

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC SRL împotriva sentinței civile nr. 1756 din 12 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta intimată, având ca obiect contestație decizie de concediere.

dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 noiembrie 2009, încheiere care face parte din prezenta decizie.

Pentru termenul de azi, la care s-a amânat pronunțarea în cauză, reprezentanții părților au depus la dosarul cauzei concluzii scrise și dovada cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul recurs.

CURTEA,

Asupra cererii de față.

Prin contestația înregistrată sub nr.5067/117 din data de 27.11.2008, contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata ” ” anularea deciziei nr. 3202A/28.10.2008, reintegrarea în funcția avută anterior, obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, la plata sumei de 50000 lei daune morale, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, contestatoarea a susținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile legale impuse de legiuitor în art. 65 din Legea nr. 53/2003 și că desființarea locului de muncă după o perioadă atât de scurtă de la încadrare până la încetarea contractului de muncă nu se justifică.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea contestației și obligarea contestatoarei la plata cheltuielilor de judecată, motivând că departamentul financiar a suferit o reducere a activității din punct de vedere al înregistrărilor contabile și că în urma analizei activității acestui departament s-a ajuns la concluzia că șeful acestui departament desfășoară aceleași activități ca și directorul economic și s-a decis desființarea postului de șef serviciu contabil.

Prin sentința civilă nr.1756/12.06.2009, Tribunalul Cluja admis în parte contestația formulată de contestatoarea, a dispus anularea deciziei nr.3202A/28.10.2008 emisă de SC SRL, reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei, șef serviciu financiar contabilitate, intimata fiind obligată să plătească contestatoarei drepturile salariale majorate, indexate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului de muncă, 25.11.2008 și până la reintegrare.

Prin aceeași hotărâre s-a respins capătul de cerere privind plata daunelor morale, iar intimata a fost obligată să plătească contestatoarei sumă de 1200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 3202A/28.10.2008, intimata a decis acordarea dreptului de preaviz de 20 zile lucrătoare contestatoarei în perioada 28.10-24.11.2008 și încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei începând cu data de 25.11.2008, în temeiul art. 65 și 66.muncii, având în vedere dificultățile economice și reorganizarea SC SRL.

Contestatoarea a fost încadrată în cadrul intimatei începând cu data de 01.10.2008, în funcția de șef serviciu contabilitate.

La data de 25.11.2008 contractul individual de muncă al contestatoarei a încetat ca urmare a desființării postului de șef serviciu fără ca intimata să arate cauza reală și serioasă așa cum prevede art. 65.muncii.

În această situație, s-a reținut că decizia nr. 3202/A/28.10.2008 este netemeinică și va fi anulată.

Ca urmare a acestei anulări, prima instanță a obligat intimata să o reintegreze pe contestatoare în funcția deținută anterior, aceea de șef serviciu și să-i plătească drepturile salariale majorate, indexate și reactualizate, precum și celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului de muncă, 25.11.2008 și până la reintegrare.

În ceea ce privește cererea privind acordarea daunelor morale, s-a reținut că aceasta este nedovedită.

Conform art. 274.pr.civ. instanța a reținut că reclamanta este îndreptățită și la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile a formulat recurs SC ” ” SRL, considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:

Prima instanță a reținut fără nicio altă motivare că angajatorul “nu a arătat cauza reală și serioasă așa cum prevede art.65 din Codul muncii, situație față de care “decizia contestată este considerată netemeinică și va fi anulată”.

În acest sens, recurenta arată că în mod greșit prima instanță a reținut nulitatea deciziei contestate în prezenta cauză, deși aceasta este motivată în fapt și în drept, desființarea postului ocupat de contestatoare fiind determinată de “existența unor dificultăți economice și necesitatea reorganizării activității în cadrul firmei SC ” ” SRL”, fiind invocate ca temeiuri de drept dispozițiile art.58, 65 și 66 din Codul muncii.

Se mai arată că prima instanță nu a analizat dacă desființarea postului contestatoarei a avut o cauză reală și serioasă, astfel încât se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

În recurs recurenta a depus la dosar înscrisuri.

Analizând recursul formulat de pârâta SC ” ” SRL, prin reprezentant legal, se reține că acesta este fondat pentru următoarele considerente:

Sentința pronunțată de prima instanță este nelegală, aceasta neanalizând practic fondul cauzei.

Singurele motive reținute de către prima instanță în sprijinul anulării deciziei contestate sunt acelea că: “La data de 25.11.2008 contractul individual de muncă al contestatoarei a încetat ca urmare a desființării postului de șef serviciu contabilitate fără ca intimata să arate cauza reală și serioasă așa cum prevede art. 65.muncii”.

Din această motivare nu rezultă că ar fi fost avute în vedere aspecte de nelegalitate a deciziei privind forma acesteia, cu atât mai mult cu cât din dispozitivul hotărârii se reține că nu s-a constatat nulitatea actului unilateral al angajatorului.

Prima instanță nu a analizat probele administrate în cauză, sentința pronunțată apărând ca fiind nemotivată și sub acest aspect.

Curtea reține că, în sprijinul soluției de anulare a deciziei de concediere, prima instanță a susținut doar că intimata nu a arătat cauza reală și serioasă, așa cum prevede art. 65.muncii, fără a analiza de fapt întrunirea în cauză a condițiilor prevăzute de alineatul 2 al acestui articol, respectiv ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.

Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod.proc.civilă, urmează să se admită recursul declarat de pârâta ” ” C-N, să se caseze sentința pronunțată de prima instanță și să se trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, în temeiul disp.art.312 alin.5 Cod.proc.civilă.

În rejudecare se vor avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate de către recurentă, precum și înscrisurile noi depuse în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâta ” ” C-N, împotriva sentinței civile nr. 1756 din 12 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

– – – – – –

GREFIER

Red./Tehnored.:;

2 ex.- 11.12.2009;

Jud.fond:- Tribunalul Cluj:-;.