Materie : RECURS LITIGII CU PROFESIONIŞTII. PROCEDURA INSOLVENŢEI. ANTRENARE RĂSPUNDERE PATRIMONIALĂ A MEMBRILOR ORGANELOR DE CONDUCERE ALE SOCIETĂŢII DEBITOARE.
-art.138 alin.1 lit.c şi e din Legea nr.85/2006.
Din economia prevederilor art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, rezultă că pentru antrenarea răspunderii materiale a foştilor administratori pentru pasivul societăţilor faţă de care se află în derulare procedura insolvenţei, este necesară îndeplinirea a doua condiţii, respectiv aceea a continuării activităţii societăţii chiar si în ipoteza în care aceasta duce în mod vădit la încetarea de plaţi si cea de-a doua condiţie a existentei unui interes personal.
Din economia prevederilor art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, rezultă că pentru antrenarea răspunderii materiale a foştilor administratori pentru pasivul societăţilor faţă de care se află în derulare procedura insolvenţei, este necesară îndeplinirea a doua condiţii, respectiv aceea a continuării activităţii societăţii chiar si în ipoteza în care aceasta duce în mod vădit la încetarea de plaţi si cea de-a doua condiţie a existentei unui interes personal.
Simpla continuare a activităţii societăţii chiar si în ipoteza în care se evidenţiază ca aceasta va determina intrarea în insolvenţa nu poate fi interpretata ca fiind suficienta pentru aplicarea prevederilor art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, fiind necesar a se face si dovada interesului personal al intimatei pârâte în a dispune continuarea activităţii debitoarei, care conform susţinerilor reclamantului ducea în mod vădit la încetarea de plăţi. Or, un atare interes nu a fost nici dovedit de către lichidatorul judiciar, context în care, în mod corect, judecătorul sindic nu a reţinut incidenţa în speţă a prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.Cât priveşte aplicarea în speţă a prevederilor art. 138 lit. e) din Legea nr. 85/2006, instanţa a reţinut că antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane se poate face dacă aceasta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Simpla continuare a activităţii societăţii chiar si în ipoteza în care se evidenţiază ca aceasta va determina intrarea în insolvenţa nu poate fi interpretata ca fiind suficienta pentru aplicarea prevederilor art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006, fiind necesar a se face si dovada interesului personal al intimatei pârâte în a dispune continuarea activităţii debitoarei, care conform susţinerilor reclamantului ducea în mod vădit la încetarea de plăţi. Or, un atare interes nu a fost nici dovedit de către lichidatorul judiciar, context în care, în mod corect, judecătorul sindic nu a reţinut incidenţa în speţă a prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.Cât priveşte aplicarea în speţă a prevederilor art. 138 lit. e) din Legea nr. 85/2006, instanţa a reţinut că antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane se poate face dacă aceasta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice sau a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Astfel, este adevărat că societatea a acordat unor furnizori avansuri în sumă de 2.478,56 lei fără a primi în schimb nici o contraprestaţie si că aceste sume de bani nu au fost recuperate, însă prin aceste fapte nu s-a dovedit ceea ce susţine recurenta, respectiv mărirea fictivă a pasivului societăţii.
Astfel, este adevărat că societatea a acordat unor furnizori avansuri în sumă de 2.478,56 lei fără a primi în schimb nici o contraprestaţie si că aceste sume de bani nu au fost recuperate, însă prin aceste fapte nu s-a dovedit ceea ce susţine recurenta, respectiv mărirea fictivă a pasivului societăţii.
Decizia nr.756/C/15.11.2012 a Curţii de Apel Oradea – Secţia a II –a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Prin sentinţa nr. 652/10.04.2012 a respins cererea formulată de reclamanta lichidator judiciar C. LJ 2000 SPRL S. M., cu sediul în S. M., str.I. S., nr.13, jud.Satu Mare, în contradictoriu cu pârâtul T. S. V. domiciliat în S. M., str.I. C., nr.19, jud.Satu Mare, având ca obiect angajarea răspunderii administratorilor, potrivit art.138 din Legea nr.85/2006, în cadrul procedurii de faliment privind pe debitoarea SC T. G. SRL, cu sediul în S. M. , str.I. C., nr.19, jud. Satu Mare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, judecătorul sindic a reţinut următoarele:
Potrivit art. 138 alin. 1 din privind procedura insolvenţei, „la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoana juridica, ajuns în stare de , să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societăţii sau de conducere, precum si de orice alta persoana care a cauzat starea de insolvenţă a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau in cel al unei alte persoane;
b) au făcut acte de comerţ în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;
c) au dispus, in interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi;
d) au ţinut o fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ţinut contabilitatea în conformitate cu legea;
e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit in mod fictiv pasivul acesteia;
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, in scopul întârzierii încetării de plăţi;
g) în luna precedentă încetării plăţilor, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferinţă unui creditor, în dauna celorlalţi creditori.
Pentru a se putea dispune angajarea răspunderii civile speciale reglementată de dispoziţiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, este necesară dovada îndeplinirii tuturor condiţiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998 Cod civil, cu precizarea că, faptele cauzatoare de prejudicii pot fi doar cele strict descrise în cuprinsul textului de lege indicat.
În măsura în care se face dovada existenţei faptei cauzatoare de prejudiciu se pot analiza şi verifica existenţa şi a celorlalte elemente ale răspunderii civile delictuale, existenţa prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre faptă şi prejudiciu, culpa persoanei care a săvârşit fapta.
Coroborând ansamblul probelor administrate în cauză, judecătorul sindic a constatat că debitoarea datorează pârâtului în calitate de asociat suma de 46.812,69 lei, sumă cu care acesta a creditat debitoarea în încercarea de a face ca activitatea debitoarei să devină rentabilă şi eficientă, că pârâtul a efectuat plăţi către creditorii debitoarei şi în perioada în care activitatea debitoarei era suspendată temporar la cererea pârâtului, cerere motivată de dificultăţile financiare întâmpinate de debitoare.
Astfel, în prezenta cauză nu se confirmă starea de fapt invocată de către practicianul în insolvenţă prin cererea de chemare în judecată înaintată împotriva administratorului statutar al debitoarei în sensul că nu s-a probat săvârşirea de către acesta a faptelor incriminate de art. 138 lit. c şi e din Legea nr. 85/2006, respectiv că aceasta ar fi dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăţi, că ar fi deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori a fi mărit în mod fictiv pasivul acesteia.
Prin urmare, judecătorul sindic a constatat că, în cauză nu s-a dovedit existenţa unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii de către fostul administrator al debitoare, astfel că judecătorul sindic a constatat lipsa elementelor răspunderii civile delictuale speciale a acestuia prevăzute de art. 998 raportat la art. 138 din Legea nr. 85/2006.
Constatând lipsa elementelor esenţiale ale răspunderii patrimoniale speciale prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, existenţa unei fapte ilicite săvârşite cu vinovăţie prevăzută de Legea privind procedura insolvenţei, lipsa raportului de cauzalitate între faptă, prejudiciu şi starea de insolvenţă, în temeiul art. 11. a respins cererea de antrenare răspunderii patrimoniale.
Împotriva acestei sentinţe, în termen, scutit de plata taxei de timbru a formulat recurs C. LJ 2000 SPRL în reprezentarea debitoarei SC T. G. SRL solicitând admiterea acestei căi de atac, admiterea acestei căi de atac, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului T. S. V.În motivarea recursului s-a arătat că pârâtul avea cunoştinţă de faptul că societatea a înregistrat pierderi în sumă de 45.600 lei, însă a dispus continuarea activităţii societăţii în interes personal pentru a-şi încasa sumele cu care a creditat societatea.
Acesta nu s-a conformat dispoziţiile art.27 din Legea 85/2006, şi nu a promovat cerere de deschidere a procedurii ci a dispus continuarea activităţii, astfel că sunt incidente prevederile articolul 138 alineat 1 lit.c din Legea nr. 85/2006.
Contra susţinerilor pârâtului, nu s-a făcut dovada încasării de la clienţi a sumei de 9.475,41 lei. Din balanţa contabilă la data de 31.05.2011 întocmită de debitoare rezultă că societatea a acordat la diverşi furnizori avansuri în sumă de 2.478,56 lei fără a primi în schimb nici o contraprestaţie. Astfel că a fost mărit fictiv pasivul societăţii, fiind incidente în speţă dispoziţiile articolul 138 alineat1 lit.e din Legea 85/2006.
În drept a invocat articolul 8 din Legea 85/2006, articolul 3041 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul pârât a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi întemeiată.
Referitor al suma de 2.478,56 lei a arătat că s-a prestat contraprestaţia care consta în derularea unor sejururi pentru clienţi turişti, avansul fiind achitat prin facturi pro-forma.
Referitor la suma de 46.812,69 lei sumă care reiese din raportul lichidatorului, reprezintă suma de bani cu care a creditat societatea în încercarea de a face ca activitatea să devină rentabilă şi eficientă.
În speţă nu s-a dovedit culpa în producerea prejudiciului şi nici legătura de cauzalitate dintre faptă şi starea de insolvenţă, respectiv crearea prejudiciului.
Examinând, în conformitate cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor aduse acesteia de către recurent, cât şi din oficiu, sub aspectul motivelor de ordine publică, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Cererea lichidatorului judiciar de antrenare a răspunderii fostului administrator al debitoarei SC T. G. SRL pentru pasivul acesteia a fost întemeiată de acesta pe dispoziţiile art. 138 lit. c si e din Legea nr. 85/2006.
Aşadar şi din această perspectivă acţiunea este nefondată, fiind respinsă în mod corect de instanţa de fond.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul a fost respins ca nefondat.
Nu s-au acordat cheltuieli de judecată, acestea nefiind solicitate în recurs.
