– Articolul 73 din Legea nr. 85/2006;
Daunele interese reprezinta întotdeauna o sanctiune contractuala pentru fapte culpabile ale debitoarei iar nu o sanctiune pentru insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile.
Întrucât între parti nu s-a încheiat un contract care sa prevada o clauza penala, daunele interese nu întrunesc cerintele legii si ca atare nu trebuie înregistrate în tabelul preliminar de creante.
(CURTEA DE APEL BUCURESTI-SECTIA A V- A COMERCIALA DECIZIA COMERCIALA NR. 358 din 2.03.2011)
Prin sentinta comerciala cu nr. 5411/6.11.2009 Tribunalul Bucuresti a deschis procedura insolventei împotriva debitoarei SC V S SRL fiind stabilit drept termen limita pentru formularea declaratiilor de creanta 6.01.2010.
Debitoarea a formulat contestatie la declaratiile de creanta ale creditorilor SC NBG LIFN SA (motivat de faptul ca aceasta nu mai avea dreptul sa emita facturi fiscale dupa data deschiderii procedurii insolventei – 6.11.2009) si SC I. I. SRL a carei creanta, constând în penalitati de întârziere, a fost gresit inclusa la masa credala câta vreme între parti nu a existat o clauza penala, inserata într-un contract.
Prin sentinta comerciala nr. 3094 din 2.04.2010 pronuntata de Tribunalul Bucuresti – Sectia a VII a Comerciala în dosarul nr. 36195/3/2009 au fost respinse, ca neîntemeiate, contestatiile formulate de catre debitoare, prin administrator special împotriva creantelor creditorilor SC I.I. SRL 3 si NBGL IFN SA.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut ca fiind certa, lichida si exigibila creanta pretinsa de societatea de leasing si a invocat, în acest sens dispozitiile art. 969 alin. 1 si ale art. 7 pct. 4 din cele doua contracte de leasing încheiate între parti. Cu privire la creanta creditoarei SC I.I. SRL s-a constatat ca prin acceptarea la plata a facturilor fiscale, debitoarea si-a exprimat implicit acordul cu privire la aplicarea penalitatilor de întârziere, aspect ce echivaleaza cu o clauza penala. Nu a fost primita apararea societatii debitoare, potrivit careia în lipsa unui contract in forma scrisa care sa consemneze o clauza penala nu pot fi percepute penalitati de întârziere, întrucât potrivit principiului libertatii contractuale partile pot alege pentru contractele comerciale inclusiv modalitatea perfectarii in forma verbala a conventiilor. Atât timp cat ,din cuprinsul facturilor fiscale acceptate la plata rezulta continutul clauzei penale ce obliga societatea debitoare la plata de penalitati de întârziere, se apreciaza neîntemeiata apararea debitoarei.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs, în termenul legal prevazut de art 8 alin 2 din Legea nr.85/2006 debitoarea SC V.S. SRL, înregistrat pe rolul Curtii de Apel Bucuresti – Sectia a V a Comerciala, motivele invocate fiind acelea ca, în mod neîntemeiat au fost respinse contestatiile.
Astfel, Judecatorul sindic a dispus admiterea cererii de creanta a societatii de leasing si înscrierea ei în tabelul preliminar completat ,pentru creanta în valoare de 220.410,79 lei, reprezentând daune-interese conform art. 8.1 alin 2 din contractele de leasing nr. 27867/11.03.2009 si nr. 27827/27.02.2009 .
Daunele-interese, reprezinta întotdeauna o sanctiune contractuala pentru fapte culpabile ale debitoarei iar nu o sanctiune pentru insuficienta fondurilor banesti disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide si exigibile.
Inserarea in contract a platii de daune-interese in cazul insolventei debitoarei este ilegala, deoarece astfel s-au creat premisele îmbogatirii fara justa cauza, cauza contravine principiului “restitutio in integrum” si reprezinta o frauda la lege. Plata unor daune-interese in cuantum de 25% din valoarea de intrare a bunurilor este excesiv de mare.
In acest caz, instanta de judecata trebuie sa aiba în vedere jurisprudenta europeana, în sensul exercitarii unui control de proportionalitate a conventiei în legatura cu clauza penala in momentul executarii contractului.
Cu privire la creanta SC I. I. SRL, judecatorul – sindic a considerat ca penalitatile de întârziere sunt datorate de vreme ce în cuprinsul facturilor a fost inserata mentiunea potrivit careia “neplata la termenul scadent atrage majorari de 0,5% pe zi”, iar facturile au fost acceptate la plata.
Or, din probe rezulta ca între parti nu s-a încheiat un contract în forma scrisa, existând doar comenzi ale debitoarei, care au fost executate de creditoare. Este adevarat ca toate facturile întocmite de creditoare contin mentiunea ca depasirea acestui termen atrage penalitati de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere. Aceste mentiuni exprima însa vointa unei singure parti, respectiv a creditoarei si, ca atare, nu constituie clauza penala, neîndeplinind conditia de a reprezenta acordul de vointa al partilor, deci de a fi o conventie.
Cu privire la creanta societatii de leasing SC NBGL IFN SA, privind înscrierea acesteia în tabelul preliminar, pentru o creanta în cuantum de 220.410,79 lei, reprezentând daune – interese – conform art. 8.1. alin. 2 din contractele de leasing nr. 27867/11.03.2009 si nr. 27827/27.02.2009 – constatam ca, potrivit art. 8 alin. 3 din Legea insolventei “în vederea solutionarii recursului, se trimit la Curtea de apel, în copie certificatul de grefierul sef al tribunalului, actele care intereseaza solutionarea caii de atac, selectate de judecatorul – sindic”. Aceste doua contracte de leasing nu au fost trimise de tribunal, dupa cum nici declaratiile de creanta ale creditoarei, ori alte înscrisuri anexate acestora.
Judecatorul – sindic face vorbire despre 2 facturi fiscale – nr. 1458093/9.11.2009 si 1470583/7.12.2009 (nici acestea anexate), al caror cuantum a fost scazut din creanta totala fara a preciza contravaloare fiecareia dintre ele. În plus, nu se prezinta nici o modalitate de calcul a daunelor interese si nici nu se precizeaza perioada pentru care sunt pretinse (aceasta în conditiile în care nu exista nicio declaratie de creanta a acestei creditoare).
Astfel suma de 403.681,63 lei consideram ca nu este certa, lichida si exigibila. Între debitoare si societatea de leasing s-au încheiat doua contracte, având ca obiect 5 autoturisme Jumpar Furgon si 15 autoturisme Citroen C1. Întrucât în perioada 8-17.09.2009 debitoarea a predat catre SC NBGL INF SA un numar de 10 autoturisme (2 Jumper Furgon si 8 Cirtoen C1, dupa cum se arata într-o nota a lichidatorului judiciar) nu este precizat, detaliat pe fiecare contract de leasing (si autoturismele aferente), modalitatea în care s-au calculat daunele – interese pretinse si nici pentru ce perioada.
Cu privire la creanta SC I.I. SRL într-adevar, între parti nu s-a încheiat un contract care sa prevada o clauza penala. Fiind o conventie, clauza penala trebuie sa îndeplineasca conditiile de valabilitate ale oricarei conventii. Având caracter accesoriu, valabilitatea ei depinde de aceea a conventiei principale. Odata cu încheierea contractului, partile pot conveni, fie printr-o clauza expresa inserata în contract, fie prin una separata, ulterioara cuantumul daunelor interese datorate de debitor, ca urmare a neexecutarii, executarii necorespunzatoare sau cu întârziere. Întrucât aceasta modalitate de evaluare conventionala a prejudiciului sau a cuantumului daunelor interese nu a existat între parti, nu putem vorbi despre valabilitatea unei clauze penale.
Fata de cele deja expuse, în temeiul dispozitiilor art. 312 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea a admis recursul, a modificat în parte hotarârea atacata în senul ca a admis contestatia debitoarei – prin administrator special si a mentinut celelalte dispozitii ale sentintei.
