ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2094/R/2009
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 2: Dana Cristina Gîrbovan
JUDECĂTOR 3: Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 786 din 27 APRILIE 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâta intimată SRL Z având ca obiect litigiu de muncă – contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică la prima strigare a cauzei, se prezintă administratorul societății intimate – care se identifică cu CI seria – nr. -, lipsind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care
Reprezentantul pârâtei declară că nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Solicită reprezentantul pârâtei intimate respingerea ca nefondat a recursului arătând că nu este de acord cu cheltuielile de judecată solicitate de aceasta. Nu poate fi reținută nici o culpă a societății, culpa aparținând societății care ține contabilitatea pârâtei iar reclamanta a fost invitată prin mai multe adrese să se prezinte la serviciu, lucru pe care nu l-a făcut cu toate că locuiește foarte aproape de sediul societății.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 786 din 27 aprilie 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului s-a admis în parte acțiunea reclamantei formulata împotriva pârâtei SC SRL s-a dispus anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 4/11.03.2009, emisă de pârâta, și a repus părțile în situația anterioară.
Pârâtul a fost obligat la plata drepturilor salariale aferente de la data desfacerii contractului individual de muncă până la data reîncadrării efective.
Angajatorul a fost obligat la plata dobânzilor legale aferente sumei datorate de la data scadenței până la data achitării efective.
S-a respins cererea reclamantei privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, în data de 04.11.2008 între reclamantă și pârâtă a intervenit un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată. Reclamanta urma să aibă funcția de vânzătoare, iar salariul său lunar brut era stabilit la suma de 648 lei.
Prin Decizia nr. 4 din 11.03.2009, conducerea unității, a dispus desfacerea contractului individual de muncă în conformitate cu prevederile art. 65 din Codul Muncii, respectiv pentru motive care nu țin de persoana salariatului.
Textul de lege mai sus invocat, a menționat că această concediere reprezintă o încălcare a contractului individual de muncă, iar o astfel de măsură poate fi luată numai dacă are la bază o cauză reală și serioasă.
Reclamanta a susținut că nu a primit preavizul așa cum se menționează în decizie și nici nu a semnat decizia.
I s-a luat specimenul de semnătură în ședința publică din 14.04.2009, iar cele subliniate de reclamantă se confirmă.
Art. 74 Codul Muncii menționează elementele pe care trebuie să le cuprindă o astfel de decizie, iar conform art. 75 aceasta produce efecte de la data comunicării ei cu salariatul.
Deși nu a respectat aceste condiții, pârâta în mod ilegal a comunicat decizia cu Inspectoratul Teritorial d e Muncă Acesta este și motivul pentru care conflictul nu a mai putut fi soluționat în mod amiabil.
Articolul 75 Codul Muncii menționează următoarele. ” Concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzută de lege este lovită de nulitate absolută”.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta solicitând modificarea sentinței în sensul acordării cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului a arătat că prin acțiune a solicitat anularea unei decizii de concediere emisă în mod nelegal de angajator. Consideră că instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea art.275 proc.civ. raportat la obiectul procesului, deoarece litigiul dedus judecății nu era susceptibil procedurii de punere în întârziere, nefiind vorba de obligații de natură contractuală scadente.
Mai mult, odată comunicată o decizie de concediere, aceasta își produce efectele, o revocare unilaterală din partea emitentului nefiind posibilă.
Analizând recursul formulat, Curtea deliberând constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art. 274.pr.civilă partea care cade în pretenții va fo obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată.
Prin excepție, potrivit art. 275 pârâtul care a recunoscut la prima yi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Rațiunea acestei excepții constată în aceea că, în acest caz, culpa procesuală aparține reclamantului care, chiar dacă a câștigat procesul, avea posibilitatea de a evita declanșarea litigiului prin punerea prealabilă în întârziere a pârâtului care i-a recunoscut pretențiile.
Or, în cauza de față, o astfel de situație nu subzistă atâta vreme cât, dat fiind obiectul cauzei, o punerea prealabilă în întârziere a pârâtului ar fi fost inutilă.
Fiind un act unilateral, decizia de concediere nu poate fi revocată unilateral și continuă să își producă efecte până la desființarea sa prin hotărâre judecătorească.
Ca atare, litigiul fiind inevitabil, culpa procesuală aparține pârâtei, chiar dacă aceasta a recunoscut pretențiile la primul termen de judecată.
Față de aceste considerente, reținându-se culpa procesuală a pârâtei, aceasta ar fi trebuit să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată, conform art. 274.pr.civilă.
Față de cele menționate anterior și în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9.proc.civ. cât și al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 și art. 3041.proc.civ. Curtea urmează să admită recursul declarat de pârâta reclamanta împotriva sentinței civile nr. 786 din 27.04.2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în parte conform considerentelor prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 786 din 27.04.2009 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că:
Obligă pe pârâta SC SRL Z să plătească reclamantei suma de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate, care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – – –
GREFIER
Red.G
Dact./4 ex./ 19.11.2009
