– – art. 146, art. 7201 şi urm.
Pentru cererile incidentale prin care se afirmă un interes propriu nu este necesară parcurgerea procedurii de conciliere, întrucât aceste cereri sunt formulate după declanşarea activităţii judiciare, astfel că nu se mai pune problema degrevării instanţei de judecată, iar trimiterea părţilor pentru efectuarea procedurii prealabile ar constitui o chestiune formală, de natură să conducă la tergiversarea judecăţilor dintre profesionişti, contrar scopului avut în vedere de legiuitor.
Când instanţa se va socoti lămurită, preşedintele va declara dezbaterile închise, părţile putând fi îndatorate să depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale, părţile putând depune concluzii sau prescurtări chiar fără să fie obligate. Aşadar, concluziile scrise cuprind solicitările detaliate ale părţilor şi examinarea probelor deja administrate, în condiţii procedurale, neexistând obligativitatea punerii lor în discuţia părţilor, astfel că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 151 din Codul de procedură civilă.
Decizia civilă nr. 22 din 24 ianuarie 2012, Secţia a II-a civilă
Prin sentinţa comercială nr. 364 din 23 februarie 2011 pronunţată în dosarul nr. 5573/99/2010 Tribunalul Arad a anulat ca netimbrată acţiunea formulată de reclamanta S.C. E.I. S.R.L. Iaşi în contradictoriu cu pârâta S.C. E.U. S.R.L. Pecica având ca obiect pretenţii, admiţând, în schimb, cererea reconvenţională depusă de aceasta din urmă, obligând reclamanta pârâtă reconvenţional la plata sumei de 222.103,49 lei reprezentând debit principal, la care se adaugă 93.283,26 lei penalităţi de întârziere, partea căzută în pretenţii fiind îndatorată şi la plata sumei de 13.105 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta pârâtă reconvenţional S.C. E.I. S.R.L. Iaşi, solicitând modificarea ei în tot, în sensul respingerii cererii reconvenţionale, pe cale de excepţie, ca inadmisibilă, pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 7201 Cod de procedură civilă, iar pe fond, ca neîntemeiată.
Prin decizia civilă nr. 22 din 24 ianuarie 2012 pronunţată în dosarul nr. 5573/99/2010 Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a decide astfel instanţa de control judiciar a reţinut că hotărârea primei instanţe este temeinică şi legală, conformă cu dispoziţiile incidente în cauză, ea nefiind rezultatul unei greşite aplicări a legii sau a unei eronate ori superficiale aprecieri a probelor administrate în dosar, cum în mod nejustificat susţine pârâta reconvenţional, în considerente arătându-se pe larg motivele, atât cele în fapt, cât şi cele în drept, pentru care judecătorul fondului a considerat că cererea reconvenţională se impune a fi admisă.
În esenţă, apelanta consideră că cererea reconvenţională era inadmisibilă câtă vreme intimata nu a urmat procedura concilierii prealabile, contractul invocat în susţinerea pretenţiilor materiale nefiind semnat de reprezentantul legal al societăţii apelante (de altfel, nici semnătura persoanei care a încheiat actul juridic nu există pe toate paginile contractului, iar ştampila societăţii a fost declarată pierdută), iar în ceea ce priveşte fondul litigiului, aceasta a invocat excepţia de neexecutare, afirmând că lucrările executate sunt de o calitate inferioară, intimata nefăcând dovada faptului că lucrările ar fi de calitate superioară, respectiv Modernizarea staţiei de epurare Pecica, ci, din contră, executantul a efectuat lucrări sub parametrii calitativi indicaţi de apelantă şi care rezultau din documentaţia tehnică a proiectului, aspect probat de împrejurarea că, deşi normele aferente executării construcţiilor presupun verificarea şi confirmarea lucrărilor de către dirigintele de şantier, intimata a refuzat să participe la recepţia propriilor lucrări. Nu în ultimul rând, a arătat că proces-verbal de terminare a lucrărilor depus la dosar se referă la un alt contract, respectiv pentru lucrări de construcţii-montaj şi utilaje, deci, pentru o parte din lucrare, iar ordinul de plată vizează, de asemenea, o altă lucrare, pe el nefiind trecut niciun număr de factură.
Excepţia de inadmisibilitate ca urmare a neparcurgerii procedurii prealabile nu este întemeiată pentru simplul motiv că cererea intimatei, admisă de prima instanţă, este o cerere reconvenţională, iar pentru cererile incidentale prin care se afirmă un interes propriu (chemarea în garanţie, chemarea în judecată a altor persoane, intervenţia în interes propriu şi cererea reconvenţională) nu este necesară parcurgerea procedurii reglementate de art. 7201 şi următ. din Codul de procedură civilă, cum în mod judicios a arătat şi pârâta intimată prin concluziile scrise depuse la termenul din 17 ianuarie 2012. În cazul cererii reconvenţionale răspunsul este dat de art. 7205 din acelaşi cod, potrivit căruia nu este necesară încercarea de conciliere dacă pretenţiile pârâtului, care formulează cererea reconvenţională împotriva reclamantului, derivă din acelaşi raport juridic, soluţia legală fiind absolut logică: aceste cereri sunt formulate după declanşarea activităţii judiciare, astfel că nu se mai pune problema degrevării instanţei de judecată (deja învestită). Mai mult decât atât, trimiterea părţilor pentru efectuarea procedurii de conciliere sau pentru mediere ar constitui o chestiune formală, de natură să conducă la tergiversarea judecăţilor dintre profesionişti, contrar scopului avut în vedere de legiuitor, iar încercarea de împăcare va fi realizată de instanţă, în temeiul art. 131 şi 7207 din Codul de procedură civilă.
Critica referitoare la lipsa calităţii de reprezentant a d-lui. B.V. nu poate fi primită, pe de o pentru că această persoană a fost împuternicită de către reprezentantul legal al societăţii apelante – d-na. P.N. – să conducă lucrările legate de realizarea proiectului de Modernizare a staţiei de epurare a oraşului Pecica, astfel cum rezultă fără dubiu din înscrisul întocmit la data de 11 iulie 2008, iar pe de altă parte, el a semnat, în această calitate, toate celelalte acte în derularea proiectului de investiţii [centralizatorul de lucrări pe luna iulie 2009, situaţia de lucrări aferentă aceleiaşi luni, centralizatorul NSC din luna august 2009, situaţia de lucrări terasamente (suplimentare), factura fiscală nr. 1838237/01.08.2009, adresa nr. 9790/13.08.2009, prin care solicita beneficiarului constituirea comisiei de recepţie la terminarea lucrării, centralizatorul note de comandă suplimentare, situaţia de plată nr. 1/octombrie 2008, procesul-verbal al şedinţei de lucru din data de 30 iunie 2009, adresa nr. 3604/18.03.2009 prin care solicita prelungirea termenului de execuţie cu 4 luni, adresa nr. 10421/31.08.2009, adresa nr. 1611/09.02.2010, prin care şi-a dat acordul ca plata sumei de 28.230 lei să se facă din garanţia de bună-execuţie, procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 10403/31.08.2009 şi procesul-verbal de recepţie calitativă nr. 3/20.07.2009], fiind, totodată, şi asociat al S.C. E.I. S.R.L. Iaşi cu o cotă de participare de 33%, potrivit certificatului constatator nr. 44611/12.06.2008 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Iaşi.
Nu corespunde realităţii nici afirmaţia că reprezentantul societăţii intimate, dl. B.V., nu ar fi semnat toate paginile contractului de lucrări nr. 51/30.07.2009, pe copia certificată pentru conformitate aflată în dosarul de primă instanţă la filele 52-62 existând atât semnătura persoanei autorizate, cât şi ştampila societăţii, ştampilă care, de altfel, apare şi pe celelalte acte semnate de această persoană, afirmaţiile apelantei cu privire la pierderea ei nefiind veridice din moment ce din comanda de anunţ nu rezultă că este vorba de anunţul privind pierderea respectivei ştampile şi că anunţul, reprodus doar în extras, ar fi apărut în vreun ziar. Oricum, Curtea constată faptul că după data de 5 iunie 2009, când apelanta a declarat pierdută ştampila nr. IV, mai multe acte au fost semnate de către reprezentantul societăţii, care a aplicat exact această ştampilă (a se vedea în acest sens, situaţia de lucrări pe luna iulie 2009, factura fiscală nr. 1838237/01.08.2009, procesul-verbal al şedinţei de lucru din 30 iunie 2009, adresa nr. 10421/31.08.2009 şi adresa nr. 66/08.02.2010).
Nici motivul de apel referitor la realizarea de către intimată a unor lucrări de o calitate inferioară nu este justificat, afirmaţiile reclamantei în sensul că executantul ar fi efectuat lucrări sub parametrii calitativi indicaţi şi care rezultau din documentaţia tehnică a proiectului fiind nedovedite, sarcina probei aparţinându-i apelantei şi nu cum greşit aceasta susţine că „intimata nu a făcut dovada faptului că lucrările ar fi de calitate superioară, respectiv Modernizarea staţiei de epurare Pecica”, excepţia de neexecutare a contractului urmând să fie respinsă.
De altfel, dacă lucrările de construcţie ar fi fost necorespunzătoare din punct de vedere calitativ nu se explică, pe de o parte, de ce societatea reclamantă, sub semnătura împuternicitului său, dl. B.V., prin adresa nr. 9790/13.08.2009 a solicitat Primăriei oraşului Pecica să constituie, în data de 27 august 2009, comisia de recepţie a lucrărilor ca urmare a terminării acestora, iar pe de altă parte, de ce beneficiarul final, prin adresa nr. 18113/15.09.2010, răspunde intimatului că lucrările au fost executate în întregime, aşa cum au fost ele menţionate în solicitarea adresantului, dovadă în acest sens fiind şi procesul-verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 10403/31.08.2009, în data de 20 iulie 2009 fiind întocmit şi procesul-verbal nr. 3/2009 de recepţie calitativă, care poartă şi semnătura dirigintelui de şantier.
Chiar dacă sunt reale susţinerile apelantei că procesul-verbal nr. 10403/31.08.2009 se referă la lucrări de construcţii-montaj şi utilaje, deci, pentru o parte din lucrare, este de reţinut că în calea de atac intimata a depus la dosar şi procesul-verbal de recepţie finală nr. 11624/31.08.2011 privind lucrarea de modernizare a staţiei de epurare Pecica, societatea apelantă fiind reprezentată de aceeaşi persoană, a cărei calitate o neagă în prezenta cauză.
Faţă de cele arătate mai sus, având în vedere şi împrejurarea că o parte din facturile emise de către intimată pe seama apelantei în temeiul contractului de execuţie nr. 51/30.07.2009 au fost plătite de către aceasta din urmă (factura fiscală nr. 1838237/01.08.2009, în valoare de 163.416,57 lei şi factura fiscală nr. 1838240/01.09.2009, în valoare de 95.890,08 lei, la care se adaugă şi plata sumei de 10.000 lei, despre care pârâta reconvenţional doar a afirmat că ar reprezenta contravaloarea unei alte lucrări, ea nedepunând vreo altă factură a cărei plată ar fi făcut-o, neputându-se imputa intimatei omisiunea strecurată în evidenţele băncii unde s-a încasat respectiva sumă), Curtea apreciază că apelul reclamantei este nefondat, urmând să îl respingă ca atare.
În ceea ce priveşte motivele noi de apel, formulate doar prin concluziile scrise depuse la data de 23 ianuarie 2012, referitoare la nerespectarea prevederilor Regulamentului nr. 193/1994 de recepţie al lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, a Codului fiscal şi a Normelor sale metodologice de aplicare, precum şi la neemiterea situaţiei de lucrări de către prestatorul de servicii şi neîntocmirea facturii de penalităţi, instanţa, raportat la prevederile art. 146 din Codul de procedură civilă, ţinând seama şi de împrejurarea că societatea apelantă a beneficiat de o apărare calificată, având angajat un avocat ales, va omite să le aibă în vedere pentru că în caz contrar ar încălca principiul contradictorialităţii şi cel al garantării dreptului la apărare, cu implicaţii directe şi negative asupra dreptului părţii adverse la un proces echitabil, aşa cum este acest drept fundamental conturat de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor fundamentale şi de jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, ştiut fiind faptul că prin concluziile scrise nu se pot formula cereri noi ori critici noi în căile de atac.
Potrivit art. 150 din Codul de procedură civilă, când instanţa se va socoti lămurită, preşedintele va declara dezbaterile închise. Societatea reclamantă nu a formulat aceste critici prin cererea de apel şi nici nu a depus vreo completare a motivelor de apel până la închiderea dezbaterilor, critici la care intimata ar fi avut posibilitatea să răspundă, deci, să-şi exercite dreptul la apărare, doar prin concluziile scrise înţelegând să le invoce pentru prima dată, lucru care nu este posibil, întrucât concluziile scrise depuse de părţi după închiderea dezbaterilor cuprind doar o expunere asupra speţei deduse judecăţii, cu examinarea probelor administrate pe parcursul procesului. Articolul 146 statuează că părţile vor putea fi îndatorate, după închiderea dezbaterilor, să depună concluzii scrise sau prescurtări scrise, semnate de ele, a susţinerilor lor verbale; părţile vor putea depune concluzii sau prescurtări chiar fără să fie obligate; ele vor fi înregistrate. Deci, concluziile scrise cuprind solicitările detaliate ale părţilor şi examinarea probelor deja administrate, în condiţii procedurale. Nu există obligativitatea punerii lor în discuţia părţilor, astfel că nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 151 din acelaşi cod.
