ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2483/R/2009
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Anca Adriana Pop
JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
— –
GREFIER: –
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul A, împotriva sentinței civile nr. 1752 din 11 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, privind și pe pârâta intimată COMPANIA NAȚIONALĂ ROMÂNĂ, având ca obiect asigurări sociale -contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, din Baroul Cluj, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este introdus în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform prevederilor art. 15 lit. a din Legea nr. 146/1997.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, reprezentantul reclamantului recurent, depune la dosar împuternicire avocațială nr. 36/11.08.2009.
Curtea constată că prin memoriul de recurs ( 5), în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2.pr.civ. reclamantul recurent solicită judecarea cauzei și în lipsă. Totodată, constată că la data de 12 noiembrie 2009, pârâta intimată a trimis prin fax întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, iar în conformitate cu prevederile art. 242 pct. 2.pr.civ. solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța înmânează reprezentantului reclamantului recurent un exemplar din întâmpinare.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu are de formulat alte cereri sau excepții de invocat.
Nefiind de formulat alte cereri sau excepții de invocat, Curtea după deliberare, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului recurent în susținerea recursului.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și pe cale de consecință admiterea contestației și anularea Deciziei de sancționare nr. 858/23.01.2009 emisă de Compania Națională Română, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata pe fond și în recurs, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs, pe care le susține oral. Arată că, Decizia de sancționare nr. 858/23.01.2009 este anulabilă și din punct de vedere al condițiilor prevăzute de art. 268 lit.b din Codul muncii.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1752 din 11 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins contestația formulată de către reclamantul A împotriva Deciziei de sancționare nr. 858/23.01.2009 emisă de către pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ ” ROMÂNĂ”, prin care a fost sancționat conform dispozițiilor art. 264, alin. 1 din Codul muncii.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamantul a fost angajat al societății intimate în funcția de director executiv, în baza contractului individual de muncă nr. 342/2004, fiind încadrat începând cu 01.03.2009, prin Decizia nr. 1055 pe postul de consilier în cadrul Compartimentului Consilieri.
Prin Decizia nr. 858/23.01.2009 contestatorul a fost sancționat în conformitate cu prevederile art. 264, alin. 1, lit. a Codul muncii, cu avertisment scris.
Din cuprinsul măsurii de sancționare rezultă în mod explicit, fiind întocmit chiar un capitol distinct în acest sens, că în sarcina contestatorului a fost reținută fapta reprezentând “inacțiunea săvârșită cu vinovăție prin care a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici, deținerea fără temei legal a înscrisurilor oficiale ale Companiei și refuzul prezentării acestora în vederea radierii Sucursalei Zonale “
S-a reținut că, măsura dispusă de intimată întrunește condițiile prevăzute de art. 268, alin. 2 Codul muncii, fiind motivată în fapt și în drept.
Din analiza măsurii dispuse de angajator, instanța a reținut că prevederile art. 268, alin. 2, lit. a Codul muncii au fost avute în vedere în procedura emiterii deciziei de sancționare. Neindicarea faptei care constituie abatere disciplinară atrage în mod imperativ nulitatea măsurii dispuse, însă mențiunile cuprinse în decizia de sancționare vizează motivarea în fapt a deciziei, ele reprezentând chestiuni concrete, astfel că angajatul a avut posibilitatea de a cunoaște în mod concret faptele ce au fost reținute în sarcina sa și au fost apreciate ca abatere disciplinară. Astfel, decizia emisă în sarcina contestatorului se încadrează în cerințele legiuitorului, fiind expres formulate, permițând individualizarea și verificare faptei propriu – zise.
Sub aspectul fondului, instanța a reținut că deținerea fără temei legal a înscrisurilor oficiale ale Companiei și refuzul prezentării în vederea radierii sucursalei zonale, sunt fapte ce contravin prevederilor Regulamentului de Organizare și Funcționare, fiind corect apreciate de către angajator ca abateri disciplinare. Faptele nu au fost contestate de către contestator, așa încât aplicarea sancțiunii disciplinare cu avertisment scris este apreciată ca fiind temeinică.
În ce privește aplicarea sancțiunii cuvenite, instanța a considerat că în mod corect intimata a apreciat și aplicat gradual sancțiunea, raportat la caracterul abaterii săvârșite, prevederile art. 266 Codul muncii fiind aplicate în mod corect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii și pe cale de consecință admiterea contestației de anulare a deciziei de sancționare emisă de pârâtă.
În motivarea recursului a arătat că decizia de sancționare este lovită de nulitate absolută, raportat la dispozițiile ar. 268 alin. 2 Codul muncii, întrucât nu conține descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, nu conține prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, respectiv aceste prevederi sunt caduce sau nu sunt circumstanțiate faptei cu caracter disciplinar.
Arată că la data sancționării ocupa funcția de director general al Sucursalei zonale C a CN Română, iar potrivit atribuțiilor de serviciu avea acces la diverse înscrisuri oficiale ale Companiei. Din conținutul deciziei de sancționare nu reiese în concret care anume înscrisuri oficiale au fost deținute fără temei legal, modalitatea în care ar fi deținut aceste înscrisuri, data la care le-a deținut, temeiul legal care i-ar fi interzis deținerea acestor înscrisuri.
În ceea ce privește a doua parte a faptei respectiv, refuzul prezentării înscrisurilor oficiale în vederea radierii sucursalei zonale, arată că a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar că Sucursala Zonală Caf ost radiată din Registrul Comerțului la data de 19.12.2008, așadar anterior cu o lună datei de emitere a deciziei de sancționare.
Sub aspectul criticilor aduse motivării în drept a deciziei de sancționare, respectiv a faptului că decizia de sancționare nu conține prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de către reclamant, instanța de fond a omis să se pronunțe.
Pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ ROMĂNÂ SA, prin întâmpinarea de la 14-16, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta nu este fondat, urmând fi respins pentru următoarele considerente:
Decizia de sancționare atacată conține toate elementele prevăzute de art. 268 alin. 2 Codul muncii, respectiv cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, anume deținerea fără temei legala a înscrisurilor oficiale ale Companiei și în mod detaliat prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat, anume cap. IV pct. 1, alin. 21, alin. 25, dispozițiile hotărârii Adunării Generale a Acționarilor de punere în a măsurii dispusă de ANAF prin Dispoziția obligatorie înregistrată sub nr. 8436/07.03.2007, Regulamentul intern al SA, cap. V, pct. 5.2 lit. p, conținutul tuturor normele încălcate fiind reprodus în întregime în decizie.
Recurentul mai susține că din conținutul deciziei de sancționare nu reiese în concret care anume înscrisuri oficiale au fost deținute fără temei legal, modalitatea în care ar fi deținut aceste înscrisuri, data la care le-a deținut, temeiul legal care i-ar fi interzis deținerea acestor înscrisuri.
Acest motiv de recurs nu poate fi primit dat fiind că în decizia de sancționare se indică în concret înscrisurile, anume înscrisurilor oficiale ale Companiei, și de asemenea se indică și refuzul prezentării acestora în vederea radierii Sucursalei Zonale C, prin urmare înscrisurile și faptele sunt suficient de circumstanțiate.
Se mai susține de către recurent că în ceea ce privește a doua parte a faptei respectiv, refuzul prezentării înscrisurilor oficiale în vederea radierii sucursalei zonale, a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar că Sucursala Zonală Caf ost radiată din Registrul Comerțului la data de 19.12.2008, așadar anterior cu o lună datei de emitere a deciziei de sancționare.
Curtea reține că fapta pentru care a fost sancționat constă în reținerea înscrisurilor necesare radierii dar aceasta nu implică imposibilitatea absolută a radierii societății prin procurarea de către societate a unor alte înscrisuri.
Recurentul mai arată că sub aspectul criticilor aduse motivării în drept a deciziei de sancționare, respectiv a faptului că decizia de sancționare nu conține prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de către reclamant, instanța de fond a omis să se pronunțe.
Nici acest motiv de recurs nu poate fi primit deoarece prima instanță a analizat existența în decizie a descrierii faptei care constituie abatere disciplinară, și a prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul A împotriva sentinței civile nr. 1752 din 11 iunie 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Anca Adriana Pop, Carmen Maria Conț
— – — – — –
GREFIER
—
de, dactilografiat de Sz.
În 4 ex. la data de 30.11.2009
Judecători fond -, HG- Tribunalul Cluj
