ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 2629/R/2009
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTORI: Cristina Mănăstireanu, Ioana Tripon Dana Cristina
– –
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul – împotriva sentinței civile nr. 1828 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr-, privind și pe pârâtul intimat SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE C-N, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, asistat de avocat cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta pârâtului intimat, cu împuternicire de reprezentare juridică la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta pârâtului intimat depune la dosar copia registrului de intrări-ieșiri prezentând spre vedere instanței și originalul registrului, instanța constatând că prezentele copii depuse la dosar sunt conforme cu originalul registrului de intrări – ieșiri prezentat spre vedere de reprezentanta pârâtei intimate.
La întrebarea instanței, reclamantul recurent arată că a fost angajat în calitate de referent.
Instanța, pune în vedere reprezentantei pârâtei intimate să depună la dosar copia contractului individual de muncă, aceasta obligându-se să-l depună la dosar până la finele dezbaterii.
Nefiind formulate alte cereri ori excepții de formulat, curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent precizează că până la finele dezbaterii va depune la dosar concluzii scrise, solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, dezvoltând motivele de recurs depuse în scris la dosar.
Reprezentanta pârâtului intimat solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
După închidererea dezbaterilor reprezentanta pârâtei intimate a depus la dosar copia contractului individual de muncă ( filele 29-30 din dosar) iar reprezentanta reclamantului recurent a depus la dosar concluzii scrise
( filele 32-33 din dosar ).
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.1828 din 15 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins contestația formulată de către reclamantul – în contradictoriu cu pârâtul SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE, având ca obiect un litigiu de muncă.
S-a luat act de renunțarea la judecata cererii reconvenționale formulate de reclamant reconvențional în contradictoriu cu pârâtul reconvențional.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul a fost angajat al societății intimate în funcția de referent la serviciul, până la data de 31.07.2008, când prin decizia nr.247 pârâta i-a desfăcut contractul individual de muncă în conformitate cu prevederile art. 264, alin. 1, lit. f din, reținând în sarcina sa, printre altele consumul de băuturi alcoolice, refuzul testului de alcoolemie sau nerespectarea timpului de muncă, nefiind găsit la birou sau în altă zonă a spitalului.
S-a reținut că sub aspectul legalității, decizia îndeplinește prevederile legale, fiind concepută punctual, în concordanță perfectă cu art.268.
Potrivit dispozițiilor art.267, măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă poate fi dispusă doar în urma efectuării unei cercetări disciplinare prealabile, lipsa acestei proceduri atrăgând nulitatea absolută a măsurii. Conform prevederilor aliniatului 2 al art.267, în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul este convocat în scris.
În speță, contestatorul a fost convocat pentru efectuarea cercetării prealabile disciplinare, poziția acestuia fiind consemnată în cuprinsul deciziei, astfel, dreptul la apărare fiindu-i respectat.
În ce privește fondul cauzei, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art.61, lit. a, respectiv 264, alin. 1, lit. f, desfacerea disciplinară a contractului de muncă (ca și sancțiune disciplinară, potrivit art.264,lit. f) poate interveni în două ipostaze, aceea a săvârșirii unei abateri grave sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual ori colectiv de muncă, sau regulamentul intern. Întrucât faptele care pot determina aplicarea măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă sunt practic nedeterminabile, nefiind enumerate de lege, caracterul grav al abaterii urmează a fi apreciat în raport de toate elementele sale, împrejurările în care a fost comisă și circumstanțele personale ale autorului ei.
Doctrina și practica judiciară au stabilit ca regulă generală că această măsură poate fi aplicată numai în situația în care din analiza elementelor abaterii, cauzelor și gravității faptei, urmărilor acesteia, forma de vinovăție, precum și comportarea anterioară a făptuitorului, rezultă că menținerea în unitate a acestuia nu mai este posibilă.
Astfel, în ce privește faptele reținute în sarcina reclamantului, instanța a apreciat că în mod corect intimatul a stabilit vinovăția acestuia.
Prin referatul nr. 5361/16.07.2008, inginerul a informat conducerea Spitalului asupra faptului că în data de 15.07.2008, după căutări îndelungate l-a întâlnit pe contestator la centrala telefonică și că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice. În referat s-a mai arătat că în acel moment, a fost invitat la conducerea societății pentru testul de alcoolemie, însă acesta a refuzat, părăsind locul de muncă înainte de terminarea programului.
Prin Dispoziția nr. 218/17.07.2008 pârâtul a constituit comisia de cercetare disciplinară prealabilă care a întocmit cu această ocazie Procesul verbal nr. 5501/21.07.2008, concluziile fiind consemnate în actul înregistrat cu nr. 5634/25.07.2008.
Raportat la această faptă, dar și la atitudinea generală a reclamantului, mai mulți salariați au formulat declarații toți atestând că la data de 15.07.2008 reclamantul se afla sub influența băuturilor alcoolice și că ulterior a părăsit locul de muncă înainte de încheierea programului.
Faptele săvârșite de reclamant au fost confirmate și de declarațiile testimoniale, martorii și confirmând sub prestare de jurământ că în data de 15 iulie 2008 reclamantul se afla sub influența băuturilor alcoolice, a refuzat să dea testul de alcoolemie și a părăsit locul de muncă înainte de încheierea programului de lucru.
În aceste condiții, faptele săvârșite de către reclamant prezintă gradul de vinovăție necesar aplicării sancțiunii disciplinare, toate acestea reprezentând abateri de la disciplina muncii.
În aprecierea graduală a sancțiunii aplicate, pârâtul, în mod corect a aplicat măsura concedierii disciplinare, dat fiind că anterior, reclamantul a mai fost sancționat prin Dispoziția nr. 74/19 martie 2008 cu avertisment scris și prin Dispoziția nr. 87/09 aprilie 2008 reducerea salariului de bază pe 1 lună cu 5%.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul -, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței cu admiterea acțiunii introductive.
În motivarea recursului critică cercetarea prealabilă efectuată de pârât, convocarea reclamantului s-a făcut în data de 16.07.2008, iar dispoziția nr.218 de numire a comisiei de cercetare este datată 17.07.20008, deci convocarea la cercetarea prealabilă s-a făcut de către o persoană care nu avea împuternicire așa cum prevede art.267 alin.2 Codul muncii.
Consideră că instanța avea obligația de a verifica dacă decizia contestată cuprinde toate elementele, respectiv descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și anume data la care a fost săvârșită și modalitatea în care s-a comis, în raport de care să se poată verifica temeinicia celor reținute în sarcina reclamantului.
Concret, arată că în decizia nr.247/31,07.20908, fapta de care este acuzat reclamantul, consum de băuturi alcoolice, este descrisă doar în referatul nr.5361/16.07.2008, întocmit de ing. șef serviciu TA, referat prin care se solicită sancționarea.
Art.268 alin.2 lit.c muncii prevede că decizia de desfacere este lovită de nulitate absolută dacă în cuprinsul acesteia nu sunt cuprinse apărările formulate de salariat.
Mai arată că nu au fost respectate dispozițiile art.51 din Contractul colectiv de muncă pe ramura sanitară pe anii 2005-2007, potrivit căreia angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului cu consultarea organizațiilor sindicale din unitate în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă ori abateri repetate de la regulile de disciplina muncii, ceea ce angajatorul nu a făcut în cazul desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă al reclamantului.
Pârâtul Spitalul Clinic de Recuperare C-N, prin întâmpinarea de la 12-14 solicitat respingerea recursului.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește solicitarea recurentului privind casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, curtea constată că acesta este nejustificată, proba cu înscrisurile solicitate fiind administrată în recurs. De asemenea, curtea constată că probele testimoniale administrate în fața instanței de fond sunt suficiente pentru a putea forma opinia instanței cu privire la fondul cauzei, neimpunându-se așadar suplimentarea probațiunii sub acest aspect.
Din actele depuse – respectiv din copiile registrului de intrări-ieșiri – deși au fost reținute anumite inadvertențe, ele nu au o gravitate suficient de mare pentru a proba nelegalitatea cercetării disciplinare.
Nu pot fi reținute nici susținerile recurentului referitoare la descrierea faptei în cuprinsul deciziei de concediere atacate, întrucât în considerentele acesteia se arată în mod explicit în ce a constat fapta imputată, și anume consumarea de băuturi alcoolice în timpul serviciului. Tot în cuprinsul deciziei se regăsesc și apărările formulate de contestator, contrar celor susținute de recurent.
În ceea ce privește modul de desfășurarea a cercetării disciplinare, curtea constată că acesta îndeplinește cerințele legale, Comisia de cercetare disciplinară fiind numită prin dispoziția nr. 176/2006, prin indicarea membrilor acesteia raportat la funcția pe care aceștia o dețineau, persoanele numite fiind așadar perfect identificabile.
Nu prezintă relevanță sub aspectul legalității îndeplinirii procedurii cercetării prealabile nici faptul că au fost audiate și persoane care nu au fost martori oculari, întrucât acestea puteau furniza informații cu privire la conduita generala a recurentului, aspecte ce urmau a fi luate în considerare la individualizarea sancțiunii.
În ceea ce privește fondul cauzei, curtea apreciază că instanța de fond a făcut o analiză temeinică a ansamblului probator administrat în cauză, din acestea rezultând în mod neîndoielnic săvârșirea faptei de către reclamant. Martorii audiați în fața instanței de fond au confirmat reclamantul se afla sub influența băuturilor alcoolice, a refuzat să dea testul de alcoolemie și a părăsit locul de muncă înainte de încheierea programului de lucru
Curtea reține însă că recursul este fondat sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, apreciind că aceasta este prea față de conținutul ei concret și urmările produse. Concedierea unui salariat este o măsură extrem de gravă astfel încât și fapta săvârșită trebuie să fie de o gravitate pe măsură, pentru a se păstra proporționalitatea între fapta săvârșită și sancțiunea aplicată. Astfel, numai o corelare justă a sancțiunii cu gravitatea faptei este de natură să asigure realizarea rolului educativ și preventiv al răspunderii.
În acest sens, trebuie ținut cont și de prevederile art. 264 alin 1 din Codul muncii, din care rezultă că sancțiunile disciplinare se află într-o anumită ordine, începând cu cea mai ușoară, avertismentul scris, până la cea mai gravă, concedierea. Prin urmare, sancțiunile se aplică gradual, în funcție de fapta comisă și de gradul de vinovăție al salariatului.
Or, în cauză, în ciuda faptului că recurentul a mai fost sancționat anterior – cu avertisment scris și reducerea salariului cu 5%-, curtea consideră că sancțiunea aplicată este prea, pentru respectarea principiului proporționalității impunându-se aplicarea unei sancțiuni mai ușoare, și anume cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de trei luni cu 10%.
În consecință, față de ansamblul motivelor invocate, în temeiul art. 3o4 ind. 1 și art. 312.pr.civilă, curtea va admite recursul declarat de recurentul – împotriva sentinței civile nr. 1828 din 15.06.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o va modifica în parte în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul – împotriva sentinței civile nr. 1828 din 15.06.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte contestația și dispune anularea parțială a dispoziției nr. 247/31 iulie 2008 emisă de intimata SPITALUL CLINIC DE RECUPERARE C-N în sensul înlocuirii sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de trei luni cu 10%.
Dispune reintegrarea contestatorului pe funcția deținută anterior.
Obligă intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 20 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI: Cristina Mănăstireanu, Ioana Tripon Dana Cristina
– – – —
Cu opinie separată
GREFIER
Motivarea opiniei separate a judecătorului
Analizând motivele de recurs invocate de către recurent, dispozițiile legale aplicabile și probele administrate în cauză, consider că în mod corect prima instanță a respins contestația formulată de către contestatorul, menținând astfel decizia de concediere emisă de către intimat, pentru fapte grave săvârșite de către acesta.
Prin dispoziția nr.247/31.07.2008 intimatul a desfăcut contractul individual de muncă al recurentului în conformitate cu prevederile art. 264 alin. 1 lit. f) din Codul muncii, reținând în sarcina sa prezentarea la serviciu, la data de 15.07.2008, sub influența băuturilor alcoolice, refuzul testului de alcoolemie și nerespectarea timpului de muncă.
Astfel cum s-a reținut și în cadrul opiniei majoritare din prezenta cauză, cu probele administrate în speță, angajatorul a reușit să dovedească atât legalitatea deciziei de sancționare sub aspectul condițiilor de formă prevăzute imperativ de Codul muncii și a efectuării legale a cercetării disciplinare, cât și temeinicia acesteia, respectiv abaterile disciplinare săvârșite de către salariatul-recurent la data de 15.07.2008, astfel cum acestea au fost constatate prin decizia contestată.
Analizând decizia contestată, se reține că aceasta cuprinde atât descrierea în concret a faptei, astfel cum am precizat anterior, cât și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de către salariat, angajatorul considerând că declarațiile date de către ceilalți angajați în cadrul cercetării disciplinare sunt de natură a înlătura apărările contestatorului, astfel încât actul de sancționare respectă dispozițiile art.268 alin.2 lit.a) și c) din Codul muncii.
Astfel cum a reținut prima instanță, precum și instanța de control judiciar în cadrul opiniei majoritare, cercetarea disciplinară a respectat în cauză toate condițiile cerute de dispozițiile legale în vigoare, recurentul fiind într-adevăr convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare la data de 16.07.2008, însă data fixată în acest scop a fost 17.07.2008, când comisia de cercetare disciplinară era legal constituită, prin dispoziția conducerii spitalului.
De asemenea, nu s-a putut reține nelegalitatea cercetării disciplinare pentru efectuarea acesteia în lipsa reprezentantul sindicatului, avându-se în vedere declarația dată de președintele Sindicatului Sanitas, înregistrată la intimat sub nr.11751/30.10.2009, în sensul că a fost informat de către conducerea spitalului și de către comisia de cercetare disciplinară despre faptele săvârșite de către recurent, însă nu i s-a solicitat de către salariat să i se acorde asistență în fața comisiei.
În ceea ce privește temeinicia deciziei, trebuie reținute declarațiile date de către martorii și – șeful Serviciului Tehnic și Administrativ- atât în faza cercetării disciplinare, cât și în fața instanței de judecată, care au arătat că, la data de 15.07.2008, recurentul a fost găsit sub influența băuturilor alcoolice în timpul programului de lucru, exprimându-se cu dificultate și, pentru a se sustrage probelor pentru constatarea alcoolemiei, a părăsit locul de muncă înainte de terminarea programului.
În cauză, opinia separată privește doar legalitatea individualizării sancțiunii aplicate de către spitalul angajator.
Astfel cum prevede în mod expres art.61 alin.1 lit. a) din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea doar în situația săvârșirii de către salariat a unei a unei abateri grave sau a unor abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii.
În cauză, fapta recurentului de a consuma băuturi alcoolice în timpul programului de lucru și de a părăsi locul de muncă pentru a nu se putea constata starea în care acesta se afla, constituie abateri grave, astfel cum a reținut angajatorul prin decizia contestată și cum în mod corect a apreciat și prima instanță.
Prin motivele de recurs se susține că ar exista neclarități în ceea ce privește caracterul abaterilor pentru care a fost sancționat recurentul, respectiv dacă acestea sunt abateri grave sau abateri repetate.
Consider că, analizând decizia contestată în prezenta cauză nu se poate reține decât faptul că recurentul a fost sancționat pentru mai multe abateri grave, aflate în strânsă legătură, săvârșite la aceeași dată, respectiv 15.07.2008 și nu pentru abateri repetate, ce presupuneau mai multe fapte săvârșite în timp, înlăuntrul termenului de prescripție a răspunderii disciplinare, pentru care desigur nu au fost aplicate sancțiuni.
În ceea ce privește deciziile de sancționare disciplinare anterioare ale recurentului, desigur că acestea au fost avute în vedere de către angajator la stabilirea sancțiunii aplicate în speță, fiind obligat în acest sens chiar de disp.art.266 din Codul muncii, însă aceasta nu însemnă că s-a avut în vedere situația abaterilor repetate, întrucât pentru aceleași fapte oricum nu se mai putea aplica o nouă sancțiune.
Cât privește fapta oricărui salariat de a-și exercita atribuțiile de serviciu sub influența băuturilor alcoolice, opinez în sensul că aceasta este o faptă gravă indiferent de locul de muncă al acestuia și fără a fi necesară săvârșirea repetată a acesteia, creând o stare de pericol pentru activitatea oricărui angajator.
Mai mult, în speță, astfel cum rezultă din fișa postului depusă la fila nr.51 dosar de fond, recurentul era responsabil pe spital cu activitatea de protecție civilă, răspunzând pentru activitatea pe linie de și coordonând modul de îndeplinire a măsurilor de apărare împotriva incendiilor în întregul spital, atribuții care conferă și mai mare gravitate faptelor săvârșite de către acesta la data de 15.07.2008.
Consider, în consecință, că în mod corect angajatorul a stabilit sancțiunea aplicabilă recurentului, în temeiul disp.art.266 din Codul muncii, în raport cu gravitatea abaterii săvârșite, avându-se în vedere și împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, prin prisma atribuțiilor ce reveneau acestuia, a temerii și nesiguranței pe care acesta a cauzat-o, fiind sub influența băuturilor alcoolice, altor salariați ce se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, conform declarațiilor date de către aceștia în cadrul cercetării disciplinare, precum și faptul că acesta a mai fost sancționat anterior prin dispozițiile nr.74/19.03.2008 și nr.87/09.04.2008 a Spitalului Clinic de Recuperare C-
Pentru aceste considerente, opinez în sensul că recursul formulat de către contestatorul trebuia să fie respins, cu menținerea sentinței pronunțate de către Tribunalul Cluj.
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon Dana Cristina
Red./Tehnored.:;
07.01.2010.
