ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale,
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2899/R/2009
Ședința publică din data 15 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de împotriva sentinței civile nr. 1202 din 07.05.2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe intimata AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, având ca obiect contestație împotriva deciziei de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta contestatoarei,avocat din cadrul Baroului B cu împuternicire avocațială la dosar și reprezentanta intimatei, cu delegație la dosar.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului raportat la prima comunicare efectuată – dovada procedurii de comunicare aflându-se la fila 88 din dosarul instanței de fond.
Reprezentanta recurentului solicită respingerea excepției având în vedere că reclamantul a solicitat comunicarea actelor de procedură la sediul ales. Consideră că recursul este declarat și motivat în termenul legal.
Reprezentanta intimatei solicită admiterea excepției întrucât în acțiunea introductivă reclamantul a precizat adresa sa de domiciliu unde i-au fost comunicate actele procedurale precum și sentința civilă atacată cu recurs. Solicitarea de comunicare a sentinței a fost făcută ulterior comunicării ei, această solicitare nefiind o circumstanță pentru declararea recursului.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității recursului, excepție din oficiu invocată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr. 1202 din 7 mai 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata Autoritatea Rutieră Română B, având ca obiect un conflict de drepturi.
A fost obligat contestatorul la plata către intimată a sumei de 381 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că în speță, contestatorul este angajat al societății intimate în funcția de inspector de specialitate gradul II – inspector de trafic.
Prin decizia nr.2379/13.11.2008 (8) emisă de intimată, contestatorul a fost sancționat cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de o lună cu 5%. În sarcina contestatorului s-a reținut că acesta, în calitate sa deținută în cadrul Agenției ARR C, a săvârșit fapte ce constituie abateri disciplinare conform raportului de control înregistrat sub nr.62363/15.10.2008, întocmit de echipa de control din cadrul Inspectoratului Rutier și al Serviciului monitorizare și control, precum și din răspunsurile formulate de salariat.
Aceste abateri disciplinare reținute în sarcina contestatorului au constat în sancționarea lipsei copiei conforme la bordul unui autovehicul cu numere de înmatriculare provizorii, așa cum reiese din procesul verbal de constatare și sancționare seria – nr. -/01.07.2008, cu toate că știa și trebuia să cunoască faptul că nu se eliberează copiile conforme pentru autovehiculele cu numere provizorii deoarece ar fi încălcate prevederile art. 9, alin.1, lit. b din nr. 1892/2006, precum și întocmirea procesul verbal de contravenție seria – nr. 10163/03.06.2008 prin care sancționa lipsa copiei conforme, fără a sancționa și lipsa cartelei (cardului) conducătorului auto și necalibrarea tahografului digital.
Salariatul a fost convocat în vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, în scris, la data de 21.10.2008 (21), arătându-se obiectul, data, ora și locul întâlnirii.
Contestatorul s-a prezentat la data de 28.10.2008 pentru cercetarea disciplinară prealabilă, răspunzând la cele 4 întrebări ale comisiei 8 (10), în sensul că în cadrul Agenția C s-a recomandat evitarea amenzilor mari și ținând cont că procesele verbale au fost întocmite în trafic, fără să poată verifica situația operatorului de transport, a aplicat prevederile nr.OUG 109/2005.
Faptele reținute în sarcina sa constituie abateri disciplinare, deoarece cu vinovăție, contestatorul a întocmit procesul verbal contravențional pentru un autovehicul cu numere provizorii pentru neprezentarea copiei conforme la control, cu toate că acesta avea obligația de a cunoaște că acestea nu se eliberează pentru acest tip de autovehicule deoarece astfel s-ar încălca prevederile art. 9, alin. 1, lit. b din Ordinul nr. 1892/2006, respectiv copiile conforme se eliberează după prezentarea certificatului de înmatriculare și cartea de identitate de către deținătorul autovehiculului, iar în cazul celor cu numere provizorii, aceste documente nu există.
Cu încălcarea prevederilor fișei postului (46-49), pct. 7, lit. k, Regulamentului Intern, Contractului Colectiv de Muncă, contestatorul a sancționat prin procesul verbal de contravenție seria – nr. -/03.06.2008 lipsa copiei conforme, fără a sancționa și lipsa cartelei (cardului) conducătorului auto și a necalibrarea tahografului digital, conform prevederilor art. 8, pct. 7 și 11 din nr. 37/2007.
Susținerile contestatorului legate de lipsa asistării de către un reprezentant al sindicatului în cadrul cercetării disciplinare, nu au putut fi reținute, atâta timp cât aceasta se asigură la cererea salariatului, iar salariatul nu a efectuat acest demers obligatoriu.
Deoarece au fost încălcate aceste prevederi legale și decizia de sancționare a fost emisă conform prevederilor legale, cererea privind anularea acesteia a fost respinsă ca nefondată.
Întrucât premiul de 300 lei și cel de al 13-lea salariu au fost încasate de către contestator în ianuarie 2009, cererile privind acordarea acestora au fost considerate ca lipsite de obiect și au fost respinse.
În conformitate cu prevederile art.274 pr.civ. fiind parte căzută în pretenții, contestatorul a fost obligat la plata sumei de 381 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, recurs întemeiat pe prevederile art.299 și urm. art.24. art.304 pct. 8 și 9.proc.civ. solicitând modificarea în totalitate a hotărârii, în sensul admiterii contestației împotriva deciziei nr.2379/13.11.2008, ca tardiv emisă de către intimată, obligarea intimatei să acorde toate drepturile cuvenite, începând cu data de 13 noiembrie 2008, data emiterii deciziei, cu cheltuieli de judecată, pe fond și în recurs.
În motivarea recursului reclamantul invocă excepția tardivității emiterii deciziei nr.2379/13.11.2008 de către intimată, având în vedere prevederile art.268 alin.1 din Legea nr.53/2003.
Reclamantul mai arată că la data de 12 septembrie 2008, sub nr.4404/ARR, intimata a luat la cunoștință despre săvârșirea unor abateri, iar decizia nr.2379 a fost emisă cu mult peste termenul de 30 de zile calendaristice, aceasta fiind emisă la data de 13 noiembrie 2008.
Pentru considerentele arătate mai sus, solicită admiterea recursului, să se modifice în totalitate sentința civilă nr.1202/07.05.2009, comunicată la 02.11.2009, în sensul admiterii contestației și anulării acesteia, ca nelegală.
Prin concluziile scrise depuse de Autoritatea Rutieră Română – B se solicită respingerea recursului ca tardiv formulat.
În motivare, intimata arată că în acțiunea introductivă depusă la Tribunalul Cluj, recurentul contestator a indicat adresa sa de domiciliu, respectiv Câmpia,-, jud. C, adresa la care s-a și comunicat sentința atacată în data de 16.06.2009.
În data de 27.10.2009, s-a depus la dosarul cauzei o solicitare pentru comunicarea sentinței și un recurs nemotivat.
În data de 03.11.2009, recurentul contestator a depus motivele de recurs.
Împrejurarea că, în recursul declarat și în motivele de recurs, recurentul contestator a indicat domiciliul ales în C-N,- nu constituie o circumstanță de natură să justifice repunerea în termenul de declarare a recursului, atâta timp cât procedura de comunicare a sentinței a fost îndeplinită la adresa de domiciliu declarată chiar de către recurent în cererea de chemare în judecată.
Excepția tardivității emiterii deciziei ARR nr.2379/13.11.2008 este neîntemeiată, aceasta fiind emisă cu respectarea termenului prevăzut de dispozițiile art.268 din Legea nr.53/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Conform paragrafului trei al punctului B, capitolul II din procedura de cercetare disciplinară prealabilă a ARR, “data înregistrării raportului este data de la care curge termenul de 30 de zile calendaristice, prevăzut de art.268 alin.1 din Codul muncii “.
Așa cum s-a arătat, neregulile constatate de către echipa de control a ARR cu ocazia controlului efectuat în perioada 08-12.09.2008 și menționate în NOTA DE CONSTATARE nr. 4404/ARR C/12.09.2008, înregistrată la agenția ARR C, au făcut obiectul RAPORTULUI DE CONTROL nr.62363/15.10.2008 (al Serviciului și Control), raport prin care se propune Directorului General al ARR aplicarea prevederilor procedurii cercetării disciplinare prealabile pentru anumiți angajați din cadrul agenției ARR
NOTA DE CONSTATARE nr.4404/ARR C/12.09.2008 a fost încheiată în urma efectuării controlului pentru verificarea activității agenției ARR C și a fost semnată pe de o parte de către echipa de control din cadrul Serviciului Monitorizare și Control ARR, iar pe de altă parte, de către Agenția ARR C (prin șeful de agenție). Aceasta a făcut parte integrantă din Raportul de control.
În concluzie, data la care angajatorul – Directorul General, a luat la cunoștință despre presupusa abatere și a dispus efectuarea cercetării disciplinare prealabile a contestatorului, este data RAPORTULUI, respectiv data de 15.10.2008.
Directorul General de la acea dată, ar fi fost membru în echipa de control ce a încheiat nota de constatare la Agenția ARR C, luând astfel la cunoștință în mod nemijlocit de faptele ce constituie abateri disciplinare săvârșite de către recurentul concomitent cu controlul desfășurat sau, cel mai târziu, odată cu înregistrarea notei la Agenția ARR C, ceea ce este considerat de intimată ca nereal și absurd.
Conform art.268 alin.1 din Codul muncii, “angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei”. Consideră intimata că prevederile articolului de mai sus au fost respectate de către Autoritatea Rutieră Română -, de vreme ce RAPORTUL DE CONTROL nr.62363 a fost înregistrat la Secretariatul Directorului General și aprobat de către acesta în data de 15.10.2008, iar Decizia 2379 fost emisă de către ARR în data de 13.11.2008.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Este întemeiată excepția tardivității recursului, invocată de instanță și de intimata pârâtă.
Se va constata, în consecință, că recursul este tardiv, prin raportare la art. 80 din Legea nr. 168/1999 și art. 101 alin. 1, art. 102 alin. 1 și art. 103 alin. 1 teza I proc.civ. în considerarea faptului că sentința atacată a fost comunicată reclamantului la data de 16.06.2009, iar recursul, nemotivat, a fost înregistrat la data de 27.10.2009.
Împrejurarea că reclamantul a solicitat comunicarea sentinței prin cererea înregistrată la data de 27.10.2009 nu are ca o consecință repunerea reclamantului în termenul de recurs, față de prevederile art. 103 Cod proc.civ. care stipulează că doar împrejurări mai presus de voința părții și care au fost dovedite pot sta la baza unei cereri de repunere în termenul de recurs. De altfel, în cauză nici nu a fost formulată o astfel de cerere, reclamantul raportându-se la data recomunicării sentinței și ignorând comunicarea inițială procedural făcută acestuia.
Termenul de recurs se calculează de la data la care sentința a fost comunicată inițial reclamantului, adică de la data de 16.06.2009, având în vedere că dovada comunicării a fost procedural întocmită, cuprinzând toate elementele enumerate de art. 100 alin. 1 Cod proc.civ. și nu a fost făcută înscrierea în fals împotriva acesteia, conform art. 100 alin. 4 Cod proc.civ.
Simpla afirmare, în cuprinsul cererii de recomunicare a sentinței, că reclamantul nu a primit comunicarea acesteia nici la domiciliul său și nici la sediul ales, indicat în concluziile avocatului, nu echivalează cu o cerere de repunere în termenul de recurs și nici nu cuprinde invocarea unor situații mai presus de voința părții care să justifice repunerea în termenul de recurs, printr-o interpretare largă a calificării cererii. Afirmația că nu ar fi primit comunicarea sentinței este contrazisă de dovada de comunicare a sentinței, de la fila 87 dosar fond, care, așa cum s-a arătat în cele ce preced, face dovada veridicității mențiunilor pe care le cuprinde până la înscrierea în fals, neputând fi deci cu succes combătută de simpla afirmație a recurentului reclamant.
Ca atare, Curtea urmează a admite excepția invocată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca tardiv recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1202 din 7 mai 2009 Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
– – – – –
GREFIER,
Red.T/.
4 ex./11.01.2010
Jud.fond: și
