Trecerea în rezervă a reclamantului s-a dispus ca urmare a demisiei înaintate de acesta. Este neîntemeiată acţiunea prin care reclamantul solicită anularea ordinului prin care s-a dispus trecerea sa în rezervă ca urmare a demisiei, dacă actul administrativ îndeplineşte toate celelalte condiţii de legalitate.
Reclamantul A.V. a chemat în judecată Ministerul Apărării Naţionale solicitând anularea trecerii sale în rezervă şi repunerea în drepturi, pentru a-şi finaliza proiectele de reformă a învăţământului matematic în instituţiile militare.
în motivarea acţiunii reclamantul arată că trecerea sa în rezervă prin Ordinul nr. 707/1997 a fost nelegală.
în cauză, pârâtul a invocat excepţia tardivităţii acţiunii, faţă de dispoziţiile art. 5 alin. ultim din Legea nr. 29/1990. Curtea a respins excepţia cu motivarea că pârâtul nu a făcut dovada datei când reclamantul a primit ordinul contestat pentru a se calcula data de la care curge termenul de un an, care este de decădere.
Curtea a respins acţiunea ca neîntemeiată.
în speţă, trecerea în rezervă a reclamantului s-a făcut prin aplicarea art. 85 alin. 1 lit. T din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare.
Ofiţerii, maiştrii militari şi subofiţerii în activitate pot fi trecuţi în rezervă sau direct în retragere, prin demisie conform art. 43 alin. 1 lit. “b” din Legea nr. 80/1995, prin ordin al ministrului.
Potrivit dispoziţiilor din Codul muncii demisia este un act unilateral al salariatului care produce efecte depline, în sensul încetării raportului de muncă, fiind definitiv.
Retractarea demisiei nu este posibilă decât dacă există acordul unităţii cu privire la continuarea contractului de muncă al salariatului. în aceste condiţii, s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada unui drept vătămat prin ordinul emis şi care să justifice anularea acestuia. Cum la baza ordinului a stat cererea de demisie a reclamantului, actul emis de pârât este legal.
Notă: Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul ca nefondat prin decizia civilă nr. 2317/2000. (Judecator Apostol Filofteia)
(Secţia Administrativ, sentinţa civilă nr. 1381/1999)
