ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 154/R/2010
Ședința publică din data de 26 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Cristina
GREFIER: A
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ B împotriva sentinței civile nr. 2830 din 21.10.2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind și pe reclamantul intimat, având ca obiect litigiu de muncă – contestație decizie de sancționare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente cons. jur. și reprezentanta reclamantului intimat, av., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosarul cauzei delegație de reprezentare, practică judiciară și concluzii scrise.
Reprezentanta reclamantului intimat depune la dosar împuternicire avocațială.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 25 ianuarie 2010, prin serviciul de registratură al instanței, reclamantul intimat a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca netemeinic.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtului recurent solicită admiterea recursului, schimbarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii reclamantului și a menținerii deciziei de sancționare, cu cheltuieli de judecată. Menționează că la dosar nu există dovada cheltuielilor de judecată la instanța de fond. Față de excepția de tardivitate arată că în mod greșit instanța de fond a luat în considerare data întocmirii de către echipa de control a notei de constatare (12.09.2008), data săvârșirii faptei fiind de fapt data întocmirii raportului de control (15.10.2008).
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului, menținerea în tot a hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată pe fond și în recurs, susținând motivele invocate în întâmpinare.
Instanța, constatând cauza în stare de judecată, o reține în vederea pronunțării.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.2830 din 21 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a dmis excepția tardivității emiterii deciziei nr. 2374/13.11.2008 emisă de intimata AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ B excepție invocată de contestatorul și în consecință a fost anulată ca fiind tardiv emisă decizia nr. 2374/13.11.2008.
Intimata a fost obligată să plătească contestatorului drepturile salariale restante, respectiv sumele reținute în temeiul deciziei și drepturile de care a fost privat în urma deciziei, sume indexate, majorate și reactualizate, precum și suma de 8000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că reclamantul este angajatul intimatei în funcția de Inspector Gr. II.
Controlul activității Agenției C pentru perioada 08 – 12.09.2008 s-a concretizat în Nota de constatare nr. 4404/12.09.2008/ARR C, având ca obiectiv controlul de fond al Agenției C pentru verificarea activității acesteia.
Respectiva notă a reținut în sarcina reclamantului faptul că acesta nu a aplicat toate sancțiunile, respectiv nu a sancționat un conducător auto pentru lipsa cardului conducătorului auto și a calibrării tahografului digital, a sancționat lipsa certificatului de competență profesională deși conducătorul nu deține un astfel de document și a sancționat lipsa copiei conforme la bord, fără ca acesta să fie operator de transport.
Instanța a reținut că Nota de constatare nr. 4404/12.09.2008/ARR C are la final semnăturile echipei de control dar și a Șefului Agenției ARR C, această dată fiind data la care angajatorul a luat la cunoștință despre faptele săvârșite de angajat.
Codul muncii definește abaterea disciplinară ca fiind o faptă, în legătură cu munca, care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici (art.263 alin.2 din Codul muncii ).
Angajatorul a dispus de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica sancțiuni disciplinare angajaților săi (art.263 din Codul muncii ) acesta fiind în măsură să cuantifice exact sancțiunea, ținând cont și de sancțiunile disciplinare avute de angajat anterior.
Referitor la excepția tardivității emiterii deciziei de sancționare invocată de reclamant, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 268 alin.1 din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în forma scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Este irelevant faptul că ulterior Notei de constatare nr. 4404/12.09.2008/ARR C s-a mai încheiat și un Raport de control nr. 62363/15.10.2008 care reiterează cele reținute în nota de constatare menționată.
De altfel, instanța a reținut că chiar în scriptul denumit Convocare se reține că neregulile au fost constatate în Nota de constatare nr. 4404/12.09.2008/ARR
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Autoritatea Rutieră Română, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației și menținerea deciziei de sancționare nr.2374/13.11.2008 emisă de pârâtă.
În motivarea recursului arată că pârâta a efectuat cercetarea disciplinară prealabilă a faptelor săvârșite de către reclamantul conform procedurii de cercetare disciplinară prealabilă a ARR cu respectarea regulilor și termenelor instituite de Codul muncii.
Neregulile constatate de către echipa de control a ARR cu ocazia controlului efectuat în perioada 08. – 12.09.2008 și menționate în Nota de constatare nr.4404/ARR C/12.09.2008, au făcut obiectul raportului de control nr.62363/15.10.2008, raport prin care s-a propus aplicarea prevederilor procedurii cercetării disciplinare prealabile, pentru anumiți angajați din cadrul agenției ARR
Data la care angajatorul a luat cunoștință despre abatere și a dispus efectuarea cercetării prealabile a contestatorului, este data de 15.10.2008, iar data emiterii deciziei nr.2374 este 13.11.2008, astfel că au fost respectate prevederile art.268 alin.1 din Codul muncii, care prevede că angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Reclamantul, prin întâmpinarea de la 12-13, solicitat respingerea recursului ca netemeinic și menținerea în totalitate a sentinței atacate.
Analizând recursul formulat, Curtea deliberând reține că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În mod eronat Tribunalul a considerat că termenul de prescripție de 30 de zile a început să curgă de la data notei de constatare nr. 4404/12.09.2008.
Potrivit art. 268 alin.1 din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în forma scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Din analiza logică și semantică acestui text legal rezultă că angajatorul semnifică persoana ce are competența de a emite decizia de sancționare, concluzie firească atâta vreme cât termenul de 30 de zile este acordat acestuia pentru desfășurarea întregii proceduri disciplinare. Aceasta este de astfel rațiunea acordării acestui termen subiectiv angajatorului, posibilele abuzuri sau nereguli de comunicare între diferitele compartimente ale aceleiași instituții fiind evitate prin stabilirea unui termen obiectiv de șase luni de la data săvârșirii faptei.
Ca atare, este lipsit de relevanță faptul că abaterile ce au fost ulterior sancționate au fost descrise în nota de constatare amintită, câtă vreme această notă a fost înregistrată doar la ARR Or, această filială nu poate fi caracterizată ca angajator în sensul de mai sus, câtă vreme doar conducerea ARR este singura în măsură să aprecieze și să stabilească sancțiuni disciplinare.
Abia odată cu înregistrarea raportului de control nr. 62363 din 15.10.2008 neregulile constatate prin nota amintită mai sus au fost aduse la cunoștința angajatorului, ceea ce înseamnă că începând cu această dată a început să curgă termenul de 30 de zile.
În consecință, Curtea reține că în mod greșit tribunalul a admis excepția tardivității deciziei și a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, motiv pentru care, în temeiul art. 312.pr.civilă, va admite recursul declarat de AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 2830 din 21.10.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o va casa în totalitate și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECID E:
Admite recursul declarat de AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 2830 din 21.10.2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o casează în tot.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – —
GREFIER
A
Red. 2 ex
Dact.
23.02.2010
Cu opinia separată a doamnei judecător – -, în sensul respingerii recursului.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARATE
Consider că în general, termenul de 30 de zile stabilit de art. 268 Codul muncii pentru emiterea deciziei de sancționare curge de la data la care împuterniciții angajatorului, care au fost mandatați cu efectuarea controlului angajaților, au aflat despre săvârșirea abaterilor disciplinare.
Termenul nu curge de la data la care se înregistrează nota de control la sediul central al angajatorului, întrucât și acești angajați, împuterniciți special să deruleze activitatea de control, reprezintă angajatorul, astfel încât, la data la care aceștia iau la cunoștință despre abaterile disciplinare, de fapt angajatorul ia la cunoștință despre aceste abateri.
Angajatorul nu este o persoană fizică, pentru a ne putea raporta cu precizie la data la care o astfel de persoană a aflat despre săvârșirea faptelor, ci este o persoană juridică, or potrivit art. 35 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, “persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale. Actele juridice făcute de organele persoanei juridice, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, sunt actele persoanei juridice însăși”.
Ca atare, data la care inspectorii special numiți din cadrul ARR pentru a efectua controlul de calitate a activității în cadrul Agenției C au luat la cunoștință, în cursul efectuării acestui control, de săvârșirea abaterilor disciplinare este și data la care chiar Autoritatea Rutieră Română a luat la cunoștință despre aceste abateri. Aceasta, în considerarea faptului că împuternicirea dată unor inspectori pentru efectuarea controlului de calitate a activității unei unități implică, fără a fi nevoie să se stipuleze expres, abilitarea lor de a constata, în numele unității pe care o reprezintă, care anume activități au fost derulate cu respectarea normelor de disciplina muncii și care nu. Prin urmare, aceștia decelează între faptele considerare conforme disciplinei muncii și cele ce o încalcă.
În acest sens, consider că prin “angajator” în sensul art. 268 alin. 1 Codul muncii, nu trebuie înțeles conducătorul instituției, care aplică efectiv sancțiunea, ci, așa cum reiese din dispozițiile art. 2 lit. f) Codul muncii, persoana fizică sau juridică ce întruchipează angajatorul. Prin urmare, acolo unde angajatorul este o persoană juridică, este legitim a se considera, în sensul celor arătate mai sus, că data la care acesta ia la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare este data la care persoanele special abilitate să efectueze controlul au luat la cunoștință despre faptele astfel calificate. Or, de la această dată curge termenul de 30 de zile stipulat de art. 268 alin. 1 Codul muncii pentru aplicarea sancțiunii disciplinare.
În speță, nota de constatare a fost întocmită de inspectori la data de 12.09.2008 (fila 7-18 dosar fond), astfel încât cu certitudine, cel târziu de la acea dată a început să curgă termenul de 30 de zile stipulat de art. 268 alin. 1 Codul muncii. Conform prevederilor art. 101.proc.civ. termenul s-a încheiat la data de 13.10.2008, situație în care decizia emisă la data de 13.11.2008 apare ca tardivă, fiind întocmită cu încălcarea dispozițiilor legale menționate și ca atare nelegală.
Consecința este anularea deciziei de sancționare, ca fiind întocmită cu încălcarea dispozițiilor legale imperative.
Faptul că termenul de 30 de zile, prevăzut de art. 268 Codul muncii în paralel cu cel de 6 luni, este unul subiectiv, ce curge de la data la care angajatorul a aflat despre săvârșirea faptei calificate ca abatere disciplinară, nu semnifică lipsirea acestui termen de caracterul său imperativ, nefiind posibil a se încălca acest termen în ipoteza în care termenul obiectiv de 6 luni ar fi totuși respectat.
Acestea sunt considerentele pentru care, în baza art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9.proc.civ. opinez în sensul respingerii recursului.
JUDECĂTOR,
– –
Red. dact.
26.02.2010
