Prin sentinţa civilă nr. 143 din 4.02.2009 a Judecătoriei Şimleul Silvaniei, a fost respinsă ca nefondată acţiunea precizată a reclamantului D.G. împotriva pârâţilor R.C., D.D., D.S., D.C., D.D., P.F. şi D.L., pentru stabilirea masei succesorale suplimentare rămase în urma def. D.G. şi partaj.
A fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâţii – reclamanţii reconvenţionali D.L.F. şi D.D. şi, în consecinţă, s-a dispus anularea certificatului de moştenitor nr. 38/1993, emis de Notariatul de Stat Şimleu Silvaniei şi a declaraţiilor de renunţare la înregistrate sub nr. 40 şi 41 în registrul de renunţare la succesiuni din anul 1993 al Notariatului de Stat Şimleu Silvaniei.
S-a dispus anularea încheierii de intabulare 158 CF din 16.II.1993 şi restabilirea situaţiei anterioare acestui act în CF 683 Cosniciu de Jos.
Reclamantul a fost obligat să le plătească pârâţilor reclamanţi reconvenţionali D.L.F. şi D.D., cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 2500 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, judecătoria a reţinut că cererea privind stabilirea masei succesorale suplimentare după def. D.G. nu este întemeiată; terenurile la care se face referire nu au intrat niciodată în patrimoniul defunctului, ci direct în cel al moştenitorilor, în temeiul art.13 alin. 3 din Legea nr.18/1991 şi art. 34 alin. 2 din Regulamentul de aplicare al legilor fondului funciar.
În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, aceasta a fost apreciată întemeiată, Certificatul de moştenitor nr.38/1993 fiind întocmit fără respectarea dispoziţiilor din Cap. 3 al Decretului nr.40/1953.
Astfel, notarul de stat, după ce a constatat că, de pe urma persoanei decedate au rămas bunuri, ˝cheamă înaintea sa pe toţi moştenitorii presupuşi şi pe legatari” (art.13). Obligativitatea citării tuturor celor cu vocaţie la moştenire este menţinută şi în prezent, fiind prevăzută în art.75 din Legea nr. 36/1995, care reglementează în prezent procedură succesorală notarială. Dezbaterea succesiunii pe cale notarială, în urma def. D.G., decedat la 15.08.1986 şi D.M., decedată la 7.01. 1989, s-a desfăşurat fără citarea tuturor persoanelor cu vocaţie succesorală după cei doi defuncţi, respectiv a reclamanţilor reconvenţionali D.L.F. şi D.D., nepoţii de fiu ai defuncţilor.
Lipsa citării în cauza succesorală a tuturor persoanelor prevăzute de lege atrage nulitatea certificatului de moştenitor eliberat în aceste condiţii.
D.G., tatăl reclamanţilor reconvenţionali a decedat la 15 iulie 1992, iar declaraţiile exprese de renunţare la succesiunea părinţilor săi sunt date în forma autentică şi înregistrate la 16.02.1993 sub nr. 40, 41 în Registrul de renunţări la succesiune al fostului Notariat de Stat Şimleu Silvaniei, deci după decesul declarantului.
Pentru aceste motive, instanţa a constatat nulitatea celor două declaraţii de renunţare la moştenire.
Cum, prin încheierea nr.105/8 februarie 1991, în baza certificatului de moştenitor, s-a dispus intabularea reclamantului D.G. asupra cotei de 2/3 părţi din imobilul cu nr.top. 693/b din CF Cosniciu de Jos arător cu casa la Costileasa de 4320 mp; fiind un act juridic accesoriu celui a cărui nulitate s-a pronunţat, instanţa a constatat nulitatea acestei înscrieri.
Prin decizia civilă nr. 3/22.01.2010 a Tribunalului Sălaj, a fost admis apelul declarat de reclamantul D.G. împotriva sentinţei civile nr.143/04.02.2009 a Judecătoriei Şimleu Silvaniei, ce a fost schimbată în ceea ce priveşte cererea reconvenţională şi cheltuielile de judecată.
Rejudecând cauza sub aceste aspecte, tribunalul a respins ca nefondată cererea reconvenţională formulată de pârâţii D.L.F. şi D.D. privind anularea certificatului de moştenitor nr.38/1993 emis de Notariatul de Stat Şimleu Silvaniei, anularea declaraţiilor de renunţare înregistrate sub nr.40 şi 41 şi a încheierii de întabulare nr.158 din 16.02.1993, precum şi restabilirea situaţiei anterioare.
A fost înlăturată obligarea reclamanţilor de la plata cheltuielilor de judecată din faţa instanţei de fond, fiind menţinute restul dispoziţiilor sentinţei, iar pârâţii D.L.F. şi D.D. au fost obligaţi la 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
În considerentele acestei decizii, se reţine că nemulţumirile reclamantului D.G. sunt legate de modalitatea în care prima instanţă a soluţionat cererea reconvenţională formulată în cauză admiţând-o şi anulând certificatul de moştenitor nr. 38/1993 emis de Notariatul de Stat Şimleu Silvaniei şi declaraţiile de renunţare nr. 40 şi 41.
Instanţa s-a pronunţat doar în baza registrului depus în cauză, fără a verifica şi cele două declaraţii date în faţa notarului de către D.G.. S-a reţinut, astfel, că acestea au fost date de această persoană în 16.02.1993, deşi decedase în 15 iulie 1992.
Instanţa a făcut demersuri pentru a se depune în cauză cele două declaraţii de renunţare.
Potrivit acestora, D.G. jr. a renunţat la succesiunea părinţilor săi D.G. şi D.M. conform încheierilor de autentificare 36 şi 37 din data de 9 ianuarie 1992.
El a decedat la data de 15.06.1992, astfel că nu se poate reţine că nu avea capacitate de folosinţă la acea dată.
Este adevărat că cele două declaraţii autentice au fost înregistrate în registrul de renunţări doar în 16.02.1993, cu ocazia dezbaterii succesiunii, dat acesta nu este un motiv pentru a fi considerate nule.
În această nouă situaţie, pârâţii reconvenţionali nu mai pot avea vocaţie succesorală, tatăl lor fiind renunţător la succesiunea părinţilor săi.
Judecătoria a apreciat greşit că eliberarea certificatului de moştenitor s-a făcut fără citarea tuturor moştenitorilor.
Împotriva acestei decizii, au declarat în termen legal recurs pârâţii reclamanţi reconvenţionali, solicitând modificarea ei, în sensul respingerii apelului reclamantului, menţinerii sentinţei judecătoriei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului lor, pârâţii învederează că antecesorul, respectiv tatăl pârâţilor recurenţi este titular al dreptului de proprietate asupra terenurilor înscrise în titlul de proprietate emis în temeiul Legii nr. 18/1991, el formulând cerere de reconstituire a dreptului de proprietate şi fiind, astfel, repus în termenul de opţiune succesorală după tatăl său, decedat în anul 1989 şi după mama sa, decedată în anul 1987, în temeiul art. 13 alin. 2 din legea invocată, această acceptare nemaiputând fi revocată, declaraţiile de renunţare, chiar depuse anterior decesului, respectiv din 9.02.1992, fiind ulterioare manifestării dreptului de opţiune succesorală.
Tatăl recurenţilor fiind moştenitor acceptant cu privire la succesiunea rămasă după părinţii săi, recurenţii trebuiau citaţi, în calitate de nepoţi de fiu, la dezbaterea succesiunii din anul 1993.
Reclamantul, deşi legal citat, ca şi pârâţii intimaţi, nu au depus întâmpinare şi nu s-au prezentat în faţa instanţei de recurs.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la disp. art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, aşa cum corect susţin reclamanţii, instanţa de apel a încălcat dispoziţiile de drept substanţial referitoare la manifestarea dreptului de opţiune succesorală de către antecesorul pârâţilor reclamanţi reconvenţionali.
Reclamantul a solicitat instanţei, prin acţiunea principală, să partajeze masa succesorală suplimentară rămasă după defunctul D.G., decedat la 25.08.1986, cu imobilele cuprinse în titlul de proprietate nr. 22603/74634/1999 eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Sălaj.
Aşa cum rezultă din cuprinsul titlului de proprietate indicat în cererea de chemare în judecată, acesta a fost emis în favoarea moştenitorilor lui D.G., respectiv a numiţilor D.G., D.T., D.S., D.C., D.F., D.D. şi D.G.
Reclamantul a susţinut că el este unicul moştenitor al defunctului D.G., după care a fost reconstituit dreptul de proprietate, deoarece ceilalţi moştenitori au renunţat la succesiune, aşa cum rezultă din cuprinsul certificatului de moştenitor nr. 38/16.02.1993 emis de Notariatul de Stat Local Şimleu Silvaniei.
Prin cerere reconvenţională, pârâţii D.L.F. şi D.D., în calitate de moştenitori ai defunctului D.G., trecut ca titular în titlul de proprietate, fiul lui D.G. după care a fost emis certificatul de moştenitor, au solicitat anularea acestui certificat, pe motiv că renunţarea la moştenire a antecesorului lor nu este valabilă.
D.G., cel după care a fost reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate şi a cărui moştenire constituie obiectul acţiunii principale, a decedat la 25.08.1986.
Conform art. 700 C. civil, dreptul de opţiune succesorală trebuie manifestat în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii, excepţie de la această regulă fiind disp. art. 13 din Legea nr. 18/1991, care repuneau în termenul de opţiune succesorală pe cei care nu au renunţat la moştenire pentru terenurile obiect al acestei legi, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate fiind considerată act de acceptare a succesiunii.
Antecesorul pârâţilor reclamanţi reconvenţionali, fiul lui D.G., respectiv D.G. jr, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor în baza Legii nr. 18/1991, fiind şi trecut ca titular în titlul de proprietate.
Acesta a decedat la 15 iulie 1992, anterior emiterii certificatului de moştenitor contestat după antecesorul său, iar, la data de 9.01.1992, a formulat o declaraţie de renunţare la succesiunea după părinţii săi.
În condiţiile în care această declaraţie de renunţare a fost formulată după împlinirea termenului de opţiune succesorală şi după ce succesiunea, în ceea ce priveşte terenurile obiect al legii fondului funciar fusese acceptată prin depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, ea putând fi revocată doar în interior aceluiaşi termen prev. de art. 700 C.civil, ce a început să curgă, pentru aceste terenuri, de la data intrării în vigoare a legii, acest termen fiind împlinit la data declaraţiei de renunţare, aşa cum corect a reţinut judecătoria, deşi cu altă motivare, declaraţia de renunţare este nulă, astfel că şi certificatul de moştenitor emis în temeiul ei este nul, justificându-se, astfel, admiterea cererii reconvenţionale.
Instanţa de apel aplicând în mod greşit dispoziţiile de drept substanţial, subzistă motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., considerent pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1-3 Cod proc.civ., recursul pârâţilor reclamanţi reconvenţionali va fi admis, decizia obiect al recursului modificată, în sensul respingerii apelului reclamantului şi menţinerii sentinţei judecătoriei privind admiterea cererii reconvenţionale având ca obiect desfiinţarea declaraţiilor de renunţare la succesiune, a certificatului de moştenitor emis în baza acestora, precum şi a înscrierii din cartea funciară efectuată în temeiul certificatului de moştenitor desfiinţat.
