ROMÂNIA
CURTEA – APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2897/R/2009
Ședința publică din data 15 decembrie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 2: Ioana Tripon
JUDECĂTOR 3: Dana Cristina
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1028 din 18 mai 2009 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr- privind și pe pârâta intimată – SERVICII, având ca obiect litigiu de muncă – contestație împotriva deciziei de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâtei intimate – avocat – din cadrul Baroului S, cu delegație la dosarul cauzei, lipsind reclamantul recurent și mandatara acestuia.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 14 decembrie 2009 reclamantul, prin mandatara sa, a înregistrat, prin serviciul registratură al instanței, un înscris intitulat “cerere și precizare de acțiune”, duplicatul acestui înscris înmânându-i-se reprezentantului intimatei.
Față de cererea formulată solicită reprezentantul pârâtei intimate lăsarea cauzei la o strigare ulterioară pentru a avea posibilitatea să lectureze cuprinsul înscrisului depus.
Instanța încuviințează cererea.
La reluarea cauzei Curtea respinge cererea formulată de reclamant prin mandatar, sarcina probei revenind angajatorului care a depus la dosar toate înscrisurile pe care le-a considerat necesare.
Reprezentantul pârâtei intimate declară că nu are de formulat cereri în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau invocate excepții, Curtea declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea ca nefondat a recursului declarat, decizia emisă fiind legală. Sentința pronunțată de instanța de fond este temeinică și legală solicitând menținerea ei ca atare, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1028 din 18 mai 2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Sălajs -a admis în parte cererea precizată a reclamantului -, formulată împotriva pârâtei – SERVICII și în consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantului o compensație în cuantumul unui salariu lunar, cu ocazia concedierii, conform art. 78 alin. 1 din Contractul Colectiv de Unic la Nivel Național pentru anii 2007-2010, precum și dobânda aferenta acestuia, calculată de la data concedierii și până la data plății efective; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului sporul de vechime în procent de 5% din salariul de bază lunar, pentru perioada 24.05.2007-27.11.2008, cu aplicarea dobânzii legale de la data datorării sumei și până la data plății efective și să consemneze acest spor în carnetul de muncă al reclamantului; pârâta a fost obligată să plătească reclamantului contravaloarea orelor suplimentare efectuate în cuantum de 909 lei, cu aplicarea dobânzii legale de la data datorării sumei și până la data plății efective; precum și diferențe de drepturi salariale cuvenite pentru luna octombrie 2008, în cuantum de 645 lei, cu aplicarea dobânzii legale de la data datorării sumei și până la data plății efective;
S-au respins ca nefondate cererile reclamantului cu privire la: constatarea nulității absolute a deciziei de concediere nr. 4/27.11.2008 emisă de pârâtă și reîncadrarea pe postul deținut anterior; obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale de la data concedierii până la data reintegrării efective, cu aplicarea dobânzii legale de la data datorării sumei și până la data plății efective; obligarea pârâtei la plata sumei de 900 lei, reprezentând contravaloarea mesei calde pentru perioadele februarie-mai 2008, 16.10.2008-31.10.2008; obligarea pârâtei la plata sumei de 1.900 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat ca urmare a folosirii laptop-ului reclamantului în interesul pârâtei în perioada aprilie 2008-16.10.2008; obligarea pârâtei la plata sporului pentru cumul de funcții în cuantum de 50% din salariul de bază; obligarea pârâtei la plata creditului achiziționat de la BCR în cuantum de 15.000 de Euro; obligarea pârâtei la plata sumei de 380.000 lei reprezentând daune morale;
Pârâta a fost obligată să plătească reclamantului suma de 490,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată după compensare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul a fost încadrat la pârâta “De Servicii Industriale” O în calitate de electronist depanator utilaje calcul, conform contractului individual de muncă.
Prin decizia nr. 4/27.XI.2008 s-a dispus concedierea reclamantului pentru motive care nu țin de persoana salariatului, datorită desființării locului de muncă, conform dispozițiilor art. 65 Codul muncii, după ce i s-a comunicat preavizul de 15 zile prin adresa nr. 2/31.2008.
Reclamantul a desfășurat activitate la punctul de lucru din incinta “”
Potrivit dispozițiilor art. 65 Codul muncii “concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 65 Codul muncii “concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.”
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.”
Prin documentația depusă de societate a rezultat scăderea semnificativă a volumului de muncă, consecutiv scăderii activității productive la Z, la care pârâta efectua prestații specifice atribuțiilor de serviciu ale reclamantului.
Aceste dificultăți de ordin economic au determinat desființarea unui loc de muncă, care este reală efectivă.
Prin urmare, s-a reținut că decizia de încetare a contractului de muncă al reclamantului este temeinică și legală.
Potrivit dispozițiilor art. 78 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010, la încetarea contractului individual de muncă, din motive care nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
Potrivit art. 8 din Legea nr. 130/16.1996, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă la nivel superior, iar dispozițiile art. 11 prevăd că clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați în toate unitățile din țară în cazul contractelor colective de muncă la nivel național.
Prin prisma acestor dispoziții legale, instanța a obligat pârâta să plătească reclamantului o compensație egală cu un salariu lunar, cu dobânda aferentă de la data concedierii și până la data plății efective.
În contractul individual de muncă al reclamantului sporul de vechime nu este anulat, doar că nu este cuantificat, devenind astfel aplicabile dispozițiile Contractului Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național și cele din Codul muncii; obligând pârâta să-i plătească reclamantului sporul de vechime în cuantum de 5% din salariul de bază lunar.
Reclamantul a efectuat muncă suplimentară, care a fost plătită parțial cu un spor de 75% pentru orele efectuate în cursul săptămânii și cu 100% cele efectuate în zile libere, conform art. 120 Codul muncii raportat la dispozițiile Contractului colectiv de muncă.
Prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit o diferență de 909 lei pentru orele suplimentare efectuate urmând să fie obligată societatea la plata acestei sume cu dobânda legală aferentă de la data scadenței până la data plății efective.
S-a stabilit de asemenea că reclamantului nu i s-au plătit în întregime drepturile salariale cuvenite pentru luna octombrie 2008 urmând ca în baza art. 154 și următoarele Codul muncii instanța obligând societatea la plata sumei de 645 lei diferență salariu cu dobânda legală aferentă de la data datorării sumei la data plății efective.
Capătul de cerere privind constatarea nulității deciziei de concediere a fost respins și, pe cale de consecință capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale, deoarece, raportat la art. 268 Codul muncii decizia cuprinde elementele prevăzute sub această sancțiune.
Acordarea unei mese calde nu constituie obligație asumată prin contractul colectiv sau individual de muncă, aceasta fiind acordată de către administratorul societății, temporar, recompensă pentru activitatea desfășurată, din fondul de protocol.
Societatea nu a pretins reclamantului să folosească laptop-ul proprietate personală în interesul societății, așa încât cererea acestuia la plata uzurii calculatorului nu este fondată.
de funcții trebuie prevăzut în contractul individual de muncă. Apoi reclamantul, în realitate nu a efectuat servicii de translator, ci a prestat munca conform contractului individual de muncă.
Aceste aspecte au fost relatate de martora, contabilă la societatea pârâtă.
Reclamantul, contractând un credit cu BCR în cuantum de 15.000 euro a devenit parte în raportul judiciar bancar fiind obligat personal la restituirea creditului.
S-a reținut că, concedierea reclamantului a fost determinată de desființarea locului de muncă ocupat de reclamant din motive de reducere substanțială a activității, neimputabile nici societății pârâte, nici reclamantului, astfel că cererea acestuia pentru plata creditului și a daunelor morale nu este fondată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitând casarea sentinței, admiterea contestației împotriva deciziei de concediere astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului a arătat că pârâta nu a făcut dovada reorganizării societății, nu a depus la dosar acte doveditoare cu privire la reducerea volumului de lucru, nefăcând dovada că ar fi existat vreo cauză reală și serioasă anterior datei emiterii deciziei de concediere, încălcând astfel dispozițiile art.65 alin.2 din Codul muncii.
Referitor la neacordarea unei mese calde, consideră că a fost discriminat deoarece colegii săi primeau în continuare această masă caldă.
Recalcularea orelor suplimentare a fost realizată în baza salariului brut din cartea de muncă și nu a salariului real, negociat de reclamant.
Referitor la cumulul de funcții, arată că a depus la dosar dovezi care nu au fost luate în considerare de către instanța de fond, reclamantul îndeplinind și alte sarcini (translator, tehnician vibrații), atribuțiunile de serviciu i-au fost comunicate verbal, neexistând fișa postului.
Consideră că prin concedierea nelegală, pârâta i-a creat daune materiale, reclamantul fiind în imposibilitatea de a-și achita creditul achiziționat.
Acordarea despăgubirilor reprezintă o aplicare a prevederilor art.269 muncii, care garantează dreptul la despăgubire, inclusiv pentru discriminările în muncă.
Pârâta SC – SERVICII SRL O, prin întâmpinarea de la 13-15, solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat, atât prin prisma motivelor invocate, instanța constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din analiza textului legal amintit mai sus rezultă așadar că există mai multe condiții care definesc cauza serioasă și reală. În primul rând, aceasta trebuie să aibă un caracter obiectiv, adică să fie independentă de conduita angajatului și de subiectivismul angajatorului.
Pe de altă parte, cauza este reală și serioasă atunci când este precisă, în sensul că reprezintă adevăratul motiv al concedierii și nu disimulează alte motive.
În final, pentru a întruni condițiile legale, motivele care au determinat concedierea trebuie să fie suficient de grave pentru a justifica importanța măsurii adoptate, ce afectează în mod fundamental un salariat.
Or, probele administrate în cauză nu au făcut dovada îndeplinirii acestor condiții.
În mod eronat instanța de fond a reținut că din documentația depusă de societate a rezultat scăderea semnificativă a volumului de muncă, consecutiv scăderii activității productive la Z, la care pârâta efectua prestații specifice atribuțiilor de serviciu ale reclamantului, iar aceste dificultăți de ordin economic au determinat desființarea unui loc de muncă, care este reală efectivă.
Instanța de fond nu a avut în vedere însă un aspect esențial, și anume acela al datei înscrisurilor depuse în probațiune de pârâta. Nici unul din aceste documente nu poartă o dată certă anterioară emiterii de concediere, pentru a forma convingerea instanței că relevă aspecte reale și nu au fost întocmite ulterior pro causa. Acest aspect este în mod deosebit relevant în ceea ce privește organigramele depuse în fața instanței de recurs, întrucât nu se poate verifica nici condiția desființării efective a postului.
Față de considerentele de mai sus, instanța constată că decizia contestată nu îndeplinește condițiile prevăzute e art. 64 din Codul muncii, impunându-se anularea ei, recursul fiind așadar fondat sub acest aspect.
În ceea ce privește restul pretențiilor reclamantului, acestea au fost în mod corect soluționate de instanța de fond.
Astfel, în ceea ce privește masa caldă, reclamantul nu a făcut dovada că, deși acest drept nu apărea în nici un contract încheiat între părți, devenise o uzanță atât de puternică încât să dea naștere ea însăși la drepturi și obligații reciproce, iar sistarea sa să fie interpretată ca o sancțiune discriminatorie aplicată reclamantului.
Referitor la folosirea computerului, deși s-a dovedit în fața primei instanțe că recurentul l-a adus la serviciu, nu s-a dovedit folosința acestuia în folosul companiei, după cum nu s-a dovedit nici existența sau cuantumul prejudiciului cauzat recurentului prin acest fapt, motiv pentru care în mod corect s-a reținut că pretențiile sale sunt neîntemeiate sub acest aspect.
În ceea ce privește cumulul de funcții, față de împrejurarea că acesta nu a fost înscris în carnetul de muncă și în lipsa unor probe certe care să îl ateste, în mod corect instanța de fond a respins și acest capăt de cerere.
În legătură cu daunele rezultate din neplata creditelor bancare, recurentul nu a făcut dovada raportului de cauzalitate în între faptul licit al concedierii sale și prejudiciul cauzat prin neplata la timp a creditelor bancare, o simplă prezumție în acest sens nefiind suficientă pentru justificarea pretențiilor sale.
În ceea ce privește daunele morale, acordarea acestora nu este prevăzută de lege și nu pot fi acordate de plano în urma constatării caracterului nelegal al unei concedieri.
În consecință, față de cele de mai sus, în temeiul art. 304 rap la art. 312.pr.civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1028 din 18 mai 2009 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr- pe care o va modifica în parte, în sensul dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1028 din 18 mai 2009 Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr- pe care o modifică în parte și în consecință admite contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC – SERVICII SRL și în consecință:
Dispune anularea deciziei nr. 4 din 27.11.2008 emisă de intimată.
Obligă intimata la reîncadrarea contestatorului pe funcția deținută anterior emiterii deciziei anulate.
Obligă intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la data reintegrării efective.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
– – – – – –
GREFIER
Red.
Dact./5 ex.
