Prin sentinţa penală nr. 709 din 30 noiembrie 2000, Tribunalul Cluj a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. b raportat la art. 10 lit. f Cod procedură penală încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatului BP pentru comiterea infracţiunii de furt între soţi prevăzută de art. 210 raportat la art. 209 alin. 3 Cod penal.
Prin decizia penală nr. 140 din 21 februarie 2001, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de partea vătămată, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei competente, Judecătoria Cluj Napoca.
Potrivit art. 210 Cod penal, furtul săvârşit între soţi se urmăreşte penal numai la plângerea prealabilă a părţii vătămate, care, conform art. 279 alin. 2 lit. a Cod procedură penală se adresează direct instanţei de judecată.
Această instanţă este judecătoria, indiferent de valoarea bunurilor sustrase, legea nefăcând nici o diferenţiere sub acest aspect, iar textul art. 385/1 lit. a Cod procedură penală, care reglementează calea de atac în privinţa infracţiunilor din categoria celor prevăzute de art. 279 alin. 2 lit. a Cod procedură penală, precizează că sunt supuse recursului sentinţele pronunţate de judecătorii.
Competenţa tribunalului reglementată prin art. 27 pct. 1 lit. a Cod procedură penală privind infracţiunea de furt cu consecinţe deosebit de grave se referă doar la cazul în care instanţa este sesizată prin rechizitoriu.
Nerespectarea dispoziţiilor legale privind competenţa materială este sancţiunea cu nulitate absolută conform art. 197 alin. 2 Cod procedură penală.
Decizia penală nr.140/21.02.2001 a Curţii de Apel Cluj
