ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 86/R/2010
Ședința publică din 18 ianuarie 2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Griga
JUDECĂTORI: Daniela Griga, Sergiu Cătălin Boboș Sergiu
–
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul SINDICATUL LIBER EXPLOATAREA MINIERA împotriva sentinței civile nr. 2851 din 22 octombrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțate în dosar nr-, privind și pe pârâta “” SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantului recurent Sindicatul Liber Exploatarea Miniera, Cota, lipsă fiind reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta reclamantului recurent arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantului recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în totalitate a sentinței recurate, ca fiind nelegală și netemeinică, cu consecința anulării deciziilor de concediere, repunerea în situația anterioară și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale actualizate, de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă pentru fiecare dintre membrii de sindicat, susținând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
La data de 22.10.2009, prin sentința civilă nr. 2851/2009 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, s-a respins excepția invocată de pârâtă.
S-a respins acțiunea formulată de către reclamantul SINDICATUL LIBER EXPLOATAREA MINIERĂ, în contradictoriu cu SA, având ca obiect un litigiu de muncă.
Pentru a pronunța soluția menționată, prima instanță a reținut că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului este neîntemeiată prin raportare la art. 28 din Legea 54/2003.
De asemenea, a mai avut în vedere faptul că, cei patru salariați pentru care s-a formulat acțiunea au fost concediați prin deciziile arătate începând cu data de 24.12.2008, în temeiul art. 65 alin. l din Codul Muncii, datorită desființării locului de muncă ocupat de fiecare salariat ca urmare a dificultăților crizei economico-financiare.
Prin HG nr. 1846/2004 a fost închisă definitiv și prin HG nr. 644/2007 s-au închis definitiv și Iazul.
În baza Deciziei nr. 105/03.04.2007 s-a aprobat sistarea activității de producție în subteran la minereul de fier la începând cu 06.03.2007. Cei patru salariați au fost menținuți pentru efectuarea unor lucrări de conservare și închidere a minei conform art. ll alin.4 Anexa l din HG nr. 116/2006.
Față de Filiala s-a dispus deschiderea simplificată a falimentului prin sentința comercială nr. 461/09.02.2009 a Tribunalului Comercial Cluj, iar prin Decizia nr. 120/10.11.2008 emisă de către pârâtă s-a dispus concedierea prin acordarea preavizului prevăzut de lege pentru 63 de persoane, iar pentru punctul de lucru 18 persoane.
În ceea ce privește drepturile prevăzute de programul de restructurare al societății pârâte cu aplicarea OUG nr. 116/2006, tribunalul a reținut că pentru pârâtă s-a aprobat concedierea colectivă a unui număr de 155 de salariați în perioada 2007-2008. Prin HG nr. 155/19.12.2007, pârâta a fost cuprinsă în lista Societățile naționale aflate sub autoritatea Ministerului Finanțelor Publice care vor efectua concedieri efective si al căror personal va beneficia de drepturile și facilitățile prevăzute de OUG nr. 116/2006. Salariații pentru care s-a făcut acțiunea nu au fost cuprinși, deoarece, si s-au aflat în concedii medicale, iar salariatul a beneficiat de drepturile prevăzute de OUG nr. 9/1997.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul a apreciat cererea reclamantului ca nefondată, în temeiul art. 65 si art. 66. muncii, deoarece desființarea efectivă a locului de muncă este o cauză reală si serioasă de încetare a contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului, pe de o parte, iar pe de altă parte, nu s-a putut dispune concedierea în condițiile cerute de reclamant deoarece, așa cum am arătat, unii au fost în incapacitate temporară de muncă, iar altul a beneficiat de prevederile unui alt act normativ în materie.
În termen legal, a declarat recurs reclamantul SINDICATUL LIBER EXPLOATAREA MINIERĂ, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate, cu consecința admiterii acțiunii.
Recurentul consideră că hotărârea atacată este nelegală întrucât instanța de fond a lăsat nesoluționata critica invocată prin precizarea de acțiune privitoare la nelegalitatea deciziilor de concediere contestate prin raportare la obligațiile angajatorului in cazul concedierilor colective, obligații prevăzute de art.69 si 70 din coroborat cu art.97-98 din CCM la nivelul ramurii 2008-2012 si a cerințelor obligatorii prevăzute de art.74 al. 1 din Codul Muncii.
Astfel, acesta apreciază că intimata parata nu a făcut dovada respectării obligațiilor imperative prevăzute in cazul concedierii colective, prealabile emiterii deciziilor de desfacere, respectiv informarea si consultarea sindicatului sau reprezentanților salariaților anterior luării măsurii si notificarea Proiectului de concediere colectiva si către Inspectoratul Teritorial d e Munca.
De asemenea, învederează faptul că deciziile de concediere contestate sunt lovite de nulitate absolută ca urmare a încălcării dispozițiilor art. 74 al.1 lit. a, c și d din Codul Muncii, nelegalitatea fiind invocată în fața instanței fondului, fără ca aceasta din urmă să facă verificări în acest sens.
Sub aspectul temeiniciei, arată că soluția instanței se fundamentează pe o interpretare eronata si incompleta a probatoriului administrat in cauza, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecății si pronunțând o sentința lipsita de temei legal si cu aplicarea greșita a legii.
Arată că, cei patru salariați concediați nelegal erau incluși in cea de-a doua etapa a programului de restructurare, în baza căruia urma să beneficieze de plăți compensatorii, neincluderea acestora în prima etapă a programului de restructurare, fiind justificată de faptul că aceștia se aflau în incapacitate temporară de muncă (concedii medicale) la momentul realizării acesteia.
Se mai subliniază că în măsura în care aplicarea celei de-a doua etape de restructurare urma să se facă în baza unei hotărâri de Guvern prin care să se stabilească, în condițiile legii, numărul personalului disponibilizat, iar această hotărâre a apărut doar în anul 2009, concedierea celor patru salariați dispusă la finele anului 2008, apare ca nelegală.
Intimata nu și-a exprimat poziția procesuală în cauză.
Nu au fost administrate probe noi.
Recursul este fondat.
La nivelul intimatei “” SA a fost instituit un program de restructurare pentru perioada 2006 – 2008, aprobat în condițiile legii, și care la capitolul 7 pct. 7 prevede efectuarea de disponibilizări colective pentru un număr de 155 de persoane (din care 120, în anul 2007 și 35 de persoane până la data de 31.12.2008), acestea urmând să beneficieze de protecție socială în conformitate cu OUG nr.116/2006.
Pornind de la planul de restructurare menționat, intimata a dispus prin deciziile nr. 6894/24.12.2008, 6890/24.12.2008, 6892/24.12.2008, 6896/24.12.2008 concedierea salariaților, și ( 8-11 dosar de fond), fiind reținute dispozițiile art. 65 din Codul Muncii coroborat cu art. 68 lit. b și art. 69 din Codul muncii, ca temei al desfacerii contractului individual de muncă.
Referitor la deciziile de concediere menționate, Curtea apreciază că acestea sunt nelegale pentru următoarele considerente:
Reținând că este în prezența unei concedieri colective, prin raportare la temeiul de desfacere al contractului individual de muncă al celor patru salariați, Curtea notează că procedura prealabila obligatorie emiterii deciziilor de desfacere nu a fost parcursa de către angajator in condițiile si limitele stabilite de dispozițiile art.69-70 din Codul Muncii coroborat cu art.97 -98 din CCM nr.60/04 din 11.02.2008 Unic la nivelul Industriei Miniere si pe anii 2008-2012, unde la Anexa 1, cuprinzând lista unitarilor in care se aplica, la poziție 274 apare si pârâta.
Astfel, societatea nu a dovedit faptul ca la baza concedierii colective si care a stat la baza emiterii deciziilor de concediere contestate ar fi existat un Proiect de Concediere Colectiva, care sa fie adus la cunoștința sindicatului sau reprezentanților salariaților sub forma unui Notificări a unui Proiect de Concediere Colectiva, notificat totodată, cu cel puțin 30 de zile calendaristice anterior luării deciziei si către Inspectoratul Teritorial d e si Agenția de ocupare a forței de munca (art.70 din si art.97 din CCM la nivel de ramurii Industriei Miniere si pe anii 2008-2012 unde termenul este extins la 60 de zile calendaristice anterioare luării deciziei).
Prin urmare, intimata parata nu a făcut dovada respectării obligațiilor imperative prevăzute in cazul concedierii colective, prealabile emiterii deciziilor de desfacere, respectiv informarea si consultarea sindicatului sau reprezentanților salariaților anterior luării măsurii si notificarea Proiectului de concediere colectiva si către Inspectoratul Teritorial d e Munca, obligații ce au natura unor garanții legale a respectării drepturilor salariaților in cazul concedierii, menite sa asigure transparenta si legalitatea măsurii dispuse de angajator, fundamentata pe motive obiective si care nu poate fi lăsata la latitudinea exclusiva a angajatorului, permițând subiectivismul acestuia.
De asemenea, si in situația in care nu dispunea de locuri vacante, fapt care insa nu este menționat in cuprinsul deciziilor de concediere, compania avea obligația de a solicita sprijinul Agenției Teritoriale de Ocupare a Forței de munca in vederea redistribuirii salariatului, urmând sa i comunice acestuia soluțiile propuse de agenție, obligație pe care nu si-a îndeplinit-o, cu toate că dispozițiile legale în materie garantează salariatului concediat pentru motive care nu țin de persoana sa, dreptul de a beneficia de masuri active de combatere a șomajului (art.64 coroborat cu art.67 din Codul muncii, Legea nr. 76/2002).
Nelegalitatea deciziilor rezidă și din încălcarea art. 74 al. 1 lit. a, c și d din Codul muncii, critici care, deși au fost invocate în fața instanței fondului, nu au fost analizate.
Potrivit art. 74 al.1 din Codul Muncii, decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa contina in mod obligatoriu:
a) motivele care determina concedierea;
b) durata preavizului;
c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritati, conform art. 69 alin. (2) lit. d), numai in cazul concedierilor colective;
d) lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul in care salariatii urmeaza sa opteze pentru a ocupa un loc de munca vacant, in conditiile art. 64.”
Așadar, decizia de concediere trebuie sa conțină în mod obligatoriu “motivele ce determina concedierea”. Menționarea motivelor ce determina concedierea trebuie să se facă în chiar cuprinsul deciziei, fiind necesara o expunere explicita si fără echivoc a acestor motive.
Deciziile de concediere contestate nu prevăd motivul pentru care se decide concedierea celor patru salariați, neindicându-se temeiul concedierii, specificându-se doar ca aceasta măsura este luata în baza Deciziei nr. 120 din 10.11.2008 a Consiliului de Administrație, făcându-se trimitere la restrângerea activității de producție.
Simpla trimitere la Decizia nr. 120/10.11.2008, emisă de intimata, si precizarea unei situații de fapt ca reorganizare a recurentei nu echivalează cu justificarea deciziei de concediere.
Motivarea deciziei de concediere în chiar cuprinsul sau, așa cum este ceruta în mod obligatoriu de lege, presupune o expunere explicita a acestor motive, respectiv descrierea si completa a situației de fapt ce determina luarea acestei decizii.
Este adevărat ca intimata a depus la dosarul cauzei decizia Consiliului de administrație care a stat la baza deciziei de concediere, însa aceasta nu poate valida decizia de concediere, în lipsa temeiului legal al acesteia, deoarece, conform art. 77., validitatea acesteia se apreciază doar în funcție de motivele de fapt si de drept prevăzute în chiar cuprinsul deciziei.
Totodată, potrivit art. 74 alin. (1) lit. c) si d) din Codul Muncii, decizia de concediere trebuie sa prevadă în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de priorități, iar decizia contestata nu face referire la ordinea de prioritate care a condus la concedierea recurenților, si nici nu conține mențiunile privitoare la oferirea unui alt loc de munca vacant, sau in lipsa acestuia, mențiunea expresa ca in societate nu exista alte locuri de munca vacante compatibile cu pregătirea profesionala a salariaților concediați.
Concluzionând că deciziile de concediere au fost emise cu încălcarea normelor legale atât sub aspect procedural, cât și sub aspect formal și având în vedere dispozițiile art. 76 din Codul muncii, conform cărora “concedierea dispusa cu nerespectarea procedurii prevazute de lege este lovita de nulitate absoluta”, Curtea concluzionează că deciziile de concediere ale celor patru angajați sunt lovite de nulitate absolută.
Constatând nelegalitate deciziilor de concediere, Curtea apreciază că nu mai este necesară analizarea acestora și sub aspectul temeiniciei, astfel că nu va proceda la verificarea motivelor invocate în acest sens.
Pentru considerentele expuse, în conformitate cu art. 304 pct. 8 și 9 Cod de procedură civilă, Curtea urmează să admită recursul, să modifice în parte sentința atacată, în sensul că va admite acțiunea reclamantului SINDICATUL LIBER EXPLOATAREA MINIERA împotriva pârâtei SA D și va dispune anularea deciziilor de concediere nr. 6890, 6892, 6894 și 6896 din 24.12.2008 emise de pârâtă.
De asemenea, prin raportare la art. 78 al. 2 din Codul Muncii va dispune reintegrarea membrilor de sindicat, și în posturile deținute anterior emiterii deciziilor de concediere.
În conformitate cu art. 78 al.1 din Codul Muncii, va obliga pârâta să plătească membrilor de sindicat menționați anterior o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat salariații, începând cu 24.12.2008 și până la reintegrarea efectivă.
Apreciind că prima instanță a soluționat judicios excepția lipsei calității procesuale active invocate de câtre societatea pârâtă, va menține dispoziția de respingere a acesteia.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SINDICATUL LIBER EXPLOATAREA MINIERĂ împotriva sentinței civile nr. 2851 din 22.10.2009 a Tribunalului Cluj pronunțate în dosar nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că admite acțiunea reclamantului SINDICATUL LIBER EXPLOATAREA MINIERA împotriva pârâtei SA
Dispune anularea deciziilor de concediere nr. 6890, 6892, 6894 și 6896 din 24.12.2008 emise de pârâtă.
Dispune reintegrarea membrilor de sindicat, și în posturile deținute anterior emiterii deciziilor de concediere.
Obligă pârâta să plătească membrilor de sindicat menționați anterior o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat salariații, începând cu 24.12.2008 și până la reintegrarea efectivă.
Menține dispoziția de respingere a excepției lipsei calității procesuale active.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
– – – – – –
Red.DG/dact.MM
5ex./20.01.2010
Jud.fond: /
